Mulți oameni ar face orice ca să schimbe o situație și să-și rezolve o problemă, însă acel orice adesea nu implică și ce trebuie, așa că schimbarea are loc doar la nivel de simptom (ca să scape cât mai repede de o stare neplăcută de ex), nu la cauză. Majoritatea se uită doar la efectele din viața lor (probleme, dezechilibre sau orice nu le convine și le dă o stare negativă), fără să fie atenți la ce a condus către o anume situație și ce pot face în prezent.
Un om drag mie, a scris pe profilul lui de Facebook așa: „Intodeauna tradarile se fac in urma unor calcule mentale. Si minciunile la fel. Dar daca ai o viata mizerabila ACUM, adica te simti nelinistit, neimplinit, simti ca viata ta nu are rost, ca esti strain in propria familie si chiar in tine insuti, indiferent de cat de multi bani, faima, putere sau distinctii ai, E CLAR ca acele calculele pe care le-ai facut cu ajutorul mintii tale nu au absolut nicio relevanta.
Când aud pe cineva spunând „de dragul lui/al ei/a relației am făcut un compromis” sesizez ori iritarea ori tristețea din spatele frazei.
În cele mai multe cazuri, compromisul înseamnă că renunți la o parte din ce eşti, faci şi ai…pentru că ți-e frică să nu pierzi (vreun rol – de iubit de ex, o imagine – de om îngăduitor sau oricum te-ai fi vândut la început că eşti…ori vreun beneficiu de la celălalt – atenție, afecțiune) cu pretenția ca şi celălalt să facă compromisuri (renunțări) acolo unde ție nu-ți convine ceva.
