close

Cunoaște-mă mai bine

Cunoaște-mă mai bine

Recompensa-ți va fi liniștea sufletească

sky-clouds-wallpaper-2

„Fă doar ce e corect, iar recomensa-ți va fi liniștea sufletească” îmi zicea cândva un iubit tare drag mie, în ideea că oricâte ambiții, calcule de devenire și putere exterioară ai avea, nu-ți pierde omenia, căci odată cu ea pierzi și pacea interioară.

Și pentru că i-am urmat sfaturile cu plăcere și încredere, am simțit la un moment dat că nu dau liniștea asta pe nimic. Liniștea aia de a-ți fi fidel ție orice/pe oricine ai pierde, de a face lucrurile din motivele oneste, de a ședea confortabil în pielea ta

(Atât cât puteam și pot să stau confortabil în pielea mea. Câteodată mă enervează textura moale/bleagă).

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

Confuziile în a fi feminină

girl_dance_rain_hair_sun_ray_fence_sky_trees_55168_1680x1050

Știu multe femei care aplică cu fervoare tehnici de a fi mai feminine, așa cum știu și bărbați care trag de fiare zilnic și meditează la natura lor masculină.

Într-o vreme și eu eram preocupată să-mi găsesc feminitatea cu care mama natură m-a înzestrat. De parcă ar trebui să cauți aici ceva… Desigur că prin toate tehnicile pe care le căutăm, vrem cumva să ne folosim de niște unelte pentru a câștiga ceva. Putere de cele mai multe ori. Asupra sexului opus de obicei. Dar să revenim. Feminitate deci.  Și pe unde am căutat-o eu. Greșit, desigur.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

Moartea. Prin ochii unei copile. Și prin ochii mei de-acum

abstract_4_by_death_619

Când eram mică mică (și lăsați-mă să mai zic o dată: mică!  căci nu știu câți ani aveam dar chiar eram…tare mică) mă întrebam de ce plâng oamenii în halul ăsta la înmormântări.

Ceva nu pricepeam și mă revolta în micimea vârstei mele. Apoi m-am consolat cu ideea că voi crește (“Mă fac eu mare mare mare”) și voi ajunge să înțeleg ce se întâmplă acolo și de ce mor unii oameni, de ce plâng cei ce-s vii, de ce mă supără ideea asta de jale mare mare.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

Experiența mea la spectacolul de la București

dzkjta

„Nu pot să vorbesc onest decât la persoana I” zicea Camil Petrescu și am empatizat cu asta încă de când am citit-o prima oară. Sunt convinsă că are și ideea asta niște limite și există situații când se poate și altfel, dar acum mă refer strict la scris, vorbit, terapiat și orice mai fac io prin grădină pe-aici.

Nu pot spune ceva, fără să mă aduc pe mine în discuție, chiar dacă unele experiențe sau atitudini de-a mele scoase la iveală nu mă avantajează în unele momente. Pe undeva, am convingerea că dacă tot mi-a fost dat să trăiesc atâtea, nu o fi chiar degeaba. Și dacă e…fac să nu fie, deci să aibă un rost.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

Coajă și esență

chants-field-mirror-4-by-alex-baker-photography

Diferența dintre aparență și esență e ca distanța de la cer la pământ de cele mai multe ori.

Am văzut cât de ușor judec după aparențe (figură, postură, trei vorbe) și ce minune este să pot cunoaște un om la nivel de suflet.

Recent am cunoscut un om foarte fain (încă nici nu e conștient cât de frumos este, din interior spre în afară) și astăzi mă amuzam răsfoindu-i profilul de Facebook, căci dacă l-aș fi găsit prima dată pe-aici, nu i-aș fi scris niciodată, lăsându-mă condusă de o impresie dată de niște poze. Noroc că viața e mai inteligentă decât mine, deci am avut ocazia să-l cunosc și să fiu prezentă la cine e… dincolo de ce se vede în două fotografii.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

Nevoia de apropiere și conexiune umană

Hug-Love-Couple-Painting

Astăzi vin cu o altă situație din experiența mea și-ți vorbesc despre nevoia mea de apropiere și conexiune cu sexul opus (și nu numai).

În perioada în care mi-am dat seama că eram dependentă emoțional (și o mare manipulatoare în același timp), mi-am pus întrebarea cum am ajuns în acea situație. Nu mi-aș fi pus niciun semn de întrebare, dacă nu mă trezeam grasă, nefericită, penibilă, pe punctul de a încheia o relație.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bineDezvoltare personală

Autenticitate și adevăr

no thumb

Truth

În perioada de supervizare, vorbeam cu o profesoară de-a mea și-mi spunea că după o perioadă mă voi scârbi de meseria asta și nu voi mai lucra cu atâta drag. Atunci îi ziceam exact ce aș zice și acum. Foarte tare! Dacă mă scârbesc, satur, plictisesc, fac altceva. Indiferent că mă apuc de făcut gogoși, olărit sau mă angajez în vânzări îmi schimb traiectoria căci prefer să mă tot reorientez decât să fac ceva în scârbă.

citeste mai mult