close

Cunoaște-mă mai bine

Cunoaște-mă mai bine

Nevoia de apropiere și conexiune umană

Hug-Love-Couple-Painting (1)

Astăzi vin cu o altă situație din experiența mea și-ți vorbesc despre nevoia mea de apropiere și conexiune cu sexul opus (și nu numai).

În perioada în care mi-am dat seama că eram dependentă emoțional (și o mare manipulatoare în același timp), mi-am pus întrebarea cum am ajuns în acea situație. Nu mi-aș fi pus niciun semn de întrebare, dacă nu mă trezeam grasă, nefericită, penibilă, pe punctul de a încheia o relație.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bineDezvoltare personală

Autenticitate și adevăr

no thumb

Truth

În perioada de supervizare, vorbeam cu o profesoară de-a mea și-mi spunea că după o perioadă mă voi scârbi de meseria asta și nu voi mai lucra cu atâta drag. Atunci îi ziceam exact ce aș zice și acum. Foarte tare! Dacă mă scârbesc, satur, plictisesc, fac altceva. Indiferent că mă apuc de făcut gogoși, olărit sau mă angajez în vânzări îmi schimb traiectoria căci prefer să mă tot reorientez decât să fac ceva în scârbă.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

Mai e ceva…important în mine

WIN_20150502_184937

Când eram mică, nimic nu mă fascina mai tare decât puterea. La fel cum nimic nu mă dezgusta mai puternic decât vulnerabilitatea. Am luat modele pentru ambele variante de unde am știut și putut eu mai bine, filtrând informația și îmbrăcând-o în haine banale, pe care le credeam reale.

Începând de la zece ani încolo, când întâlneam pe cineva mai slab decât mine, intram direct în rolul de salvator, însă undeva…în adâncurile mele, simțeam repulsie și judecam omul. Be strong! Era deviza mea de viață și nu înțelegeam de ce unii aleg să se târască pe jos în noroi, în loc să ridice capul demn, chiar și în genunchi fiind.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

Pentru mine mulțumesc

no thumb

thank_you_free_desktop_background_wallpaper

Cum primesc?

În urmă cu o perioadă mi-era extrem de greu să primesc. Orice. De la complimente, până la lucruri, salariu, orgasme, îmbrățișări. Consideram cumva că datoria mea de Maica Tereza este să dăruiesc și tot aia mi-e răsplata. În plus, credeam undeva în subconștient că nu merit să și primesc ceva. Așa că, în caz că-mi dădeai ceva ce mă bucura sau îmi făceai un compliment, auzeai de la mine o glumă, ca să-mi ascund în spatele umorului cu care m-a înzestrat natura, vulnerabilitatea, bucuria, orice emoție care ar fi trădat faptul că sunt om.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

De ce nu cred în fidelitate din iubire

no thumb

o-INFIDELITY-facebook

 Am fost întrebată de ce nu cred în fidelitate și dacă mi-ar conveni să-mi împart bărbatul cu altă femeie. Așadar, astăzi îți mai dau o tabletă din mine și mă dezbrac în fața ta.

Cred în fidelitate. Cea față de propria persoană. Atunci când nu îți trădezi propriile credințe, simțiri și esențe, fiind autentic și sincer, lăsându-i și pe ceilalți oameni liberi, îți ești fidel ție însuți. Relația cu tine consider că este cea mai importantă și de aici pornesc celelalte întâlniri, dansuri, contopiri cu ceilalți.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bineRăspunsuri la întrebările tale

Cum primești critica

ratatouille_25

ratatouille_25

 Am fost întrebată de un cititor cum primești critica și cum faci să nu te enervezi, respectivul domn spunând că îl enervează calmul cu care răspund la comentariile acide sau la lucrurile cu care nu sunt de acord. Astăzi îți voi spune de ce nu mă supără părerile diferite de ale mele și cum primesc critica cu brațele deschise.

Primul pas: empatia

Primul lucru pe care îl fac, este descris în articolul ăsta: http://entuziasm.ro/dezvoltare-personala/un-pas-spate-si-intelege/. Dacă mă deranjează ce-mi spune o persoană sau atitudinea ei, fac mental un pas în spate și mă pun în pielea ei, vrând să înțeleg convingerile, o părticică din experiența ei și emoțiile cu care se joacă. De acolo, mă uit la mine. Așa pot să mă detașez de părerea mea și să înțeleg punctul ei de vedere.

citeste mai mult
Cunoaște-mă mai bine

Doamna psiholog D

long_term_memory

 

În ultimele luni, gândul mi-a tot zburat la primul psiholog la care am fost. O doamnă simpatică, înaltă, brunetă cu părul creț, care avea un calm de nedescris și mă fascina cum privea oamenii. Era psiholoaga liceului unde am studiat și am mers la ea cu inima în pioneze.

Am fost câteva ședințe la ea și nu mai țin minte ce exerciții m-a pus să fac, însă o vorbă de-a ei mi-a rămas la suflet și m-a urmărit pe parcursul vieții.

citeste mai mult