close

Spatiu mental-emotional

Spatiu mental-emotional

Spitalul, inima și bagheta magică

Blurred doctors surgery corridor

Întotdeauna m-a revoltat să văd când pacientul (un bolnav) îşi linişteşte rudele îngrijorate, în loc să-şi păstreze toate resursele interioare pentru a rezista procesului operator sau pentru a se reface.

Înțeleg îngrijorarea şi disperarea când cineva drag ți-e în spital…însă putem avea nițică încredere în puterea lui şi-n viață? Măcar să nu-i plângem ăluia bolnav la căpătâi, ci să simtă că e susținut de o energie cât de cât stabila. Nu mult. Doar cât e cu putință.

citeste mai mult
Spatiu mental-emotional

O mică și adevărată putere interioară

power-018

Mai demult nimic nu mă flata mai tare decât să-mi spună cineva că sunt puternică. Asta credeam și eu despre mine și susțineam că orice ar fi pe lumea asta…pot să-i țin piept (puteam pe dracu!)

Mulți oameni cred că dacă ai trecut prin niște experiențe mai dure, ești călit de viață, iar dacă ți-au mai rămas și toate mințile acasă plus un zâmbet pe buze înseamnă că ești puternic. Fals! Doar te-ai adaptat bine la diverse condiții și contexte. Și ai avut și niște resurse ce te-au ajutat. Plus niște noroc.

citeste mai mult
Spatiu mental-emotional

Nu, nu vrem adevărul

36288-2560×1600

Zicem ușor că vrem adevărul, dar ignorăm toate momentele când ne convine să nu-l știm, că nu vrem să-l vedem și nici să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce ne pune frumos pe tavă viața.

Cum ne pune viața pe tavă ceva? Dacă te uiți atent, la fiecare decizie ai un feedback imediat. Starea ta interioară. Plus feedback exterior – ce se întâmplă după ce ai luat decizia respectivă.

Atâta vreme cât noi fugim după poveștile din capul nostru, ignorăm feedback-ul real și mergem doar după poveste. Orice discrepanță între poveste și realitate este ignorată și băgată sub covor.

citeste mai mult
Spatiu mental-emotional

Fă bine și simte ce vreau eu!

wallhaven-435234

De cele mai multe ori, când cineva se îndepărtează de tine (din motive diverse, care pot să aibă legătură sau nu cu tine), simți că-ți pierzi controlul (și mințile) și atunci arunci cu reproșuri de tipul „Ție nu-ți pasă”, „Nu mă mai iubești”, etc.

De fapt, cei care zic asta nu cred cu adevărat că nu-ți pasă și nu vor nicio iubire, ci doar încearcă să te forțeze să faci ceva ce nu simți, pentru a-și recupera importanța.

Dacă într-adevăr aș simți că nu-ți pasă, după ce mi-aș mai bate capul să-ți reproșez asta în loc să-mi iau eu decizia de a nu sta lângă un om căruia nu-i pasă? Și ce vreau aici, să-l oblig să-i pese? Imposibil!

citeste mai mult
Spatiu mental-emotional

Tu ce vrei? Informații sau transformare?

abstract-art-butterflies-wallpaper-2

Nu ne interesează atât transformarea reală, cât informațiile pe care „le deținem”.

Și înainte de a mă contrazice, gândește-te câte cărți ai citit și de ce, la câte cursuri ai fost și de ce, cu câți oameni pe care-i credeai superiori te-ai întâlnit și de ce. Ce admirai la ei? Și mai ales…ce ai făcut cu toate informațiile primite? Unde și cum ai fugit de tine și de ceea ce puteai face la momentul ăla, în speranța că descoperi o rețetă magică?

citeste mai mult
Spatiu mental-emotional

Pretenții de la viață

4014651_orig

Majoritatea problemelor și a nefericirilor noastre se datorează pretențiilor pe care le avem de la noi înșine, ceilalți și viață. Atenție! Nu dorințe. Pretenții.

Când îmi doresc ceva, colaborez cu ceilalți sau cu viața (făcând relaxată și eu ce pot)  și cer ce vreau de pe un fond prietenos, lăsând un spațiu răspunsului, care poate fi afirmativ sau nu. În cazul pretențiilor, acest spațiu nu există și porunca ta este obligatoriu să fie îndeplinită. În caz contrar, apare furia, supărarea, drama. Îți condiționezi starea de bine adică. Voi fi fericit atunci când……….

citeste mai mult
Spatiu mental-emotional

Prezentul te trăiește și viața se întâmplă

DSC_0248_50_49_tonemapped (1980×1031)

În timp ce hoinărești prin minte, prezentul te trăiește și viața se întâmplă.

Majoritatea dintre noi vor să trăiască mai atenți și să fie mai prezenți la viața de zi cu zi. Însă când ți-a venit prima data ideea c-ar fi bine să fii prezent?

Eu nu-mi aduc aminte să fi zis vreodată străbunicii mei că e bine să trăiești în prezent.

citeste mai mult