close
ratatouille_25
ratatouille_25

 Am fost întrebată de un cititor cum primești critica și cum faci să nu te enervezi, respectivul domn spunând că îl enervează calmul cu care răspund la comentariile acide sau la lucrurile cu care nu sunt de acord. Astăzi îți voi spune de ce nu mă supără părerile diferite de ale mele și cum primesc critica cu brațele deschise.

Primul pas: empatia

Primul lucru pe care îl fac, este descris în articolul ăsta: http://entuziasm.ro/dezvoltare-personala/un-pas-spate-si-intelege/. Dacă mă deranjează ce-mi spune o persoană sau atitudinea ei, fac mental un pas în spate și mă pun în pielea ei, vrând să înțeleg convingerile, o părticică din experiența ei și emoțiile cu care se joacă. De acolo, mă uit la mine. Așa pot să mă detașez de părerea mea și să înțeleg punctul ei de vedere.

2. Ce pot învăța

Mă gândesc ce pot învăța din critica unui om, îi pun întrebări pentru a înțelege mai bine ce vrea să spună, apoi observ cât de util îmi este noul unghi din care pot privi lucrurile. În cazul în care nu mi se potrivește și nu-l pot integra, îi mulțumesc pentru părere, apoi îmi văd de treabă. Dacă mi se potrivește, îi mulțumesc și modific ceva, în funcție de sugestiile lui.

3. Două tipuri de critică

În dex, critica este definită așa: „A arăta lipsurile, greșelile, defectele unei persoane, ale unei opere sau stări de lucruri, arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare.” Această critică este cel mai ușor de primit, dacă ești obișnuit să nu iei nimic personal și să asculți feedback-ul unei alte persoane.  Spun că este ușor de primit pentru că nu este o părere doar așa de dragul de a critica. Este o semnalare a greșelilor văzute de altcineva (tu poate nu le observi fiind implicat în poveste) și propunerea unor soluții.

Chiar dacă nu îți place ce auzi, ascultă omul până la capăt și vezi ce idei bune îți dă. Nu lua nimic personal, căci este părerea lui, iar tu poți învăța ceva și de aici.

Tot în dex, mai apare o definiție a criticii, care sună așa: „A comenta în chip răutăcios, arătând spre lipsuri și greșeli” Ei, la acest tip de critică de obicei rămân centrată în mine (prin respirație conștientă) și sunt atentă la greșelile semnalate, însă nu iau răutatea în seamă. Prefer să nu răspund la critica făcută doar de dragul de a arunca cu noroi, fără niște argumente în spate.

4. Detașarea de rol

Asta merge mână-n mână cu punctul 1 (empatia). Când chiar mă roade câte un comentariu, înseamnă că sunt atașata de un rol sau o valoare (exemple de roluri: iubită, mamă, inginer, om inteligent, etc). Atunci îmi pun întrebarea ce rol mi-am simțit atacat și de ce este atât de important pentru mine. Mă detașez, gândindu-mă că eu nu sunt rolul meu, iar omul respectiv are alte roluri și alte valori importante după care se ghidează, apoi îmi îndrept atenția cu mintea deschisă, spre persoana din fața mea și ce spune.

Concluzie

Privește critica acum cu alți ochi și gândește-te că este ceva bun. Detașează-te de rolurile pe care le joci și fii puțin empatic cu persoana care te critică pentru a putea înțelege lumea ei și de ce crede anumite lucruri. Apoi, vezi ce poți învăța și aplică ce ți se potrivește din sugestiile primite.

În cazul în care cineva te critică pe tine, nu un defect sau ce ai făcut, fă chiar și fizic doi pași în spate și evită să te identifici cu personajul văzut de altcineva. Tu știi cine ești? Altcineva poate doar presupune, așa că poate să critice comportamentul tău, proiectele tale, însă nu pe tine personal. Dacă critica înseamnă insultă, părere doar de dragul de a vorbi și nu ți se dă nicio sugestie de îmbunătățire, zâmbește frumos și înțelege că lumea acelei persoane este ușurel săracă.

Critica este constructivă atunci când este făcută cu interesul de a ajuta, iar tu poți să îmbunătățești anumite lucruri (la tine, la proiectele tale, etc). Dacă însă ți se pare doar răutăcioasă de tipul „apăi ești prost, uite de-aia” sau „proiectul e nașpa”, nu pune la suflet și vezi-ți de treabă.

În articolul următor voi scrie și cum să dai un feedback, cum să faci o critică, în așa fel încât să fie util pentru ambele persoane. Până atunci, spune-mi, tu cum ai fost criticat și cum ai reacționat la critică?

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

raluca raluca

The author raluca raluca

2 Comments

  1. ..cu ceva vreme in urma i-am zis unei colege ca ”nu lucreaza’, pe un ton bland si ”matur ” am crezut eu…A luat-o f greu(inchisa in baie, plangand).Adevarul este ca era o lenesa, toata lumea spunea asta.Eu m-am mirat de ce a luat-o asa personal, caci ma gandeam ca a fost o discutie intre 2 oameni ”inteligenti”…..Nu mi-a vorbit 2 ani…si chiar si acum, desi aparent s-a uitat discutia,mai simt raceala fata de mine.Inca nu m-a iertat.
    Cand am fost criticata(destul de bland, e drept), sa stiti ca nu am luat-o nici eu prea usor…si atunci am inteles ca, trebuie curaj sa critici si curaj sa primesti critica.Sau trebuie multa autocunoastere.
    Totusi, ma straduiesc sa invat din critica adresata mie, si ma feresc sa critic pe altii…Oamenilor nu le place sa fie criticati!!!!!

  2. La deschiderea anului universitar fără frecvență, au ajuns numai patru persoane. Nici eu n-am putut ajunge, am participat la un training. Seara am postat pe grupul nostru pe fb o imagine, cu cuvântul respect, și am marcat cele patru persoane care au ajuns. (am făcut acest gest și pentru că, de obicei, apărem foarte puțini colegi la ore). Asta am și simțit când am postat: respect. Un coleg a comentat postarea ca fiind discriminatorie și să nu o iau de supărare. I-am răspuns foarte calm, fără supărare, că nici eu n-am putut ajunge. Nu s-a supărat și nici eu 🙂 Totuși sper ca o asemenea ”insultă” să fie benefică și altă dată să apărem mai mulți la cursuri….

Leave a Response