close
no thumb
o-INFIDELITY-facebook

 Am fost întrebată de ce nu cred în fidelitate și dacă mi-ar conveni să-mi împart bărbatul cu altă femeie. Așadar, astăzi îți mai dau o tabletă din mine și mă dezbrac în fața ta.

Cred în fidelitate. Cea față de propria persoană. Atunci când nu îți trădezi propriile credințe, simțiri și esențe, fiind autentic și sincer, lăsându-i și pe ceilalți oameni liberi, îți ești fidel ție însuți. Relația cu tine consider că este cea mai importantă și de aici pornesc celelalte întâlniri, dansuri, contopiri cu ceilalți.

Când mi-a lipsit relația cu mine însămi, mă agățam de bărbați cu iluzii și proiecții, supunându-i la onoarea de a-mi duce ei în spate rănile mele. Dacă un el voia binecuvântarea de a fi cu mine, păi trebuia să fie fidel, drăguț, romantic, partizan și încă vreo 3 liste A4 de calități. Nu mi s-a mai părut corect târgul pentru că am observat că ne amplificam suferința unul altuia și înainte de a ne trăda reciproc, ne mințeam pe noi înșine, necunoscând intențiile reale din spatele pretențiilor. Pe scurt, eram o nesimțită care avea impresia că Universul ăsta i se cuvine, în numele iubirii. Ca să ies din labirintul ăsta care avea otravă la fiecare colțișor, bineînțeles că am dat jos multe straturi de măști și mi-am jelit pierderile de roluri, orgolii și pretenții de la ceilalți. Adică da, a durut, însă cu fiecare față descoperită pe sub masca gletuită frumos, eram tot mai liberă.

M-am întâlnit cu mine așadar și o dată ce m-am cunoscut și recunoscut, fiind sinceră față de fiecare celulă din mine, am devenit fidelă. Mie. De atunci fiecare întâlnire cu mine este o sărbătoare, iar contopirea cu ceilalți o binecuvântare. Mă cunosc și recunosc în oamenii din viața mea și refuz să mai pretind că mi se cuvine ceva ce eu însămi nu-mi pot oferi. Au și oamenii din jurul meu treaba lor, nu e necesar să se ocupe de a mea.

Nu cred in fidelitate impusă

Dacă mă iubești, ești fidel, spun unele guri. Și asta susțin și eu, atâta că prefer să-și fie fidel lui. Dacă face ceva doar pentru mine, călcându-și peste inimă, îi dau o palmă să-și revină. Nu ai cum să mă iubești pe mine, dacă în viața ta trăiești pe jumătate și îți înșeli credințele cele mai profunde, cică în numele iubirii. Nicio iubire din lume n-ar trebui să te facă să renunți la tine, doar pentru a fi cu mine. Prefer de un milion de ori să nu te mai văd niciodată, însă să știu că ești fericit pe calea aleasă DE TINE, decât să rămâi lângă mine dintr-un compromis și pentru o iluzie. Mai ales că nu am cum să-ți transform în realitate iluziile, nu sunt Aladin, iar lampa mea fermecată scoate doar fum.

Problema cu fidelitatea impusă, din punctul meu de vedere, este că îi inhib celuilalt instinctele și i le neg, susținând că îi cer asta din iubire. El săracu se străduiește apoi să facă lucrurile care „trebuie” să nu mă supere. Chiar dacă s-ar întâmpla să fie atras și de altcineva, se va simți mizerabil. De ce să se simtă mizerabil, când îmi poate spune deschis? De ce să improvizez palate din cristal, care arată frumos pe dinafară, dar put pe dinăuntru?

Una este să simți să-i fii fidel unei persoane și alta este să ți se impună.

Am întâlnit cupluri extrem de fericite la exterior și resemnate în interior. Când unul din ei a călcat strâmb, celălalt a aruncat cu roșii după el și l-a blestemat, deși cu o noapte în urmă jura că-l iubește până la capătul lumii. Refuz să judec pe cineva pentru că fiecare are lecțiile lui, însă eu pur și simplu nu-mi doresc genul ăsta de iubire. O prefer pe aia sinceră și deschisă, care aruncă cu săruturi, indiferent de alegerile celuilalt.

Mi-ar conveni să-mi împart bărbatul cu altă femeie?

Îmi plac foarte mult prăjiturile, în special cele cu cocos. Astea nu le împart cu nimeni și-mi permit să fiu egoistă. Îți gătesc o tavă mare dacă vrei, însă nu-mi lua prăjiturica din față, că fac urât.

Când vine vorba de oameni însă…sunt ființe complexe, nu cumpăr pe nimeni și nu dețin pe nimeni. Iubitul MEU mi se pare oarecum o jignire și prefer adesea să scriu „meu” în ghilimele. Iluzia de a deține un trup și-un suflet care nu-mi aparțin, mă poate face să mă simt superioară pe termen scurt, însă nefericită pe termen lung.

Eu cam așa gândesc și simt: Dacă iubesc pe cineva, atunci mă pot bucura de fericirea respectivului, indiferent care ar fi aia. Dacă ceea ce-și dorește sau face nu mai rezonează cu mine și nu ne mai întâlnim în acel esențial comun, fiecare este liber să-și onoreze sufletul. Însă dacă se va deschide spre mine cu sinceritate, nu am de gând să-l pedepsesc pentru asta. Omul de lângă mine vreau să se simtă liber în relație și acasă cu mine, nu într-o închisoare unde dacă vrea să-i fie bine și să nu-i măresc sentința, va face cum zic eu.

Cu ALTĂ FEMEIE

Țin să subliniez acest „altă femeie” pentru că am observat un sentiment crunt de rivalitate, ce răsare în interiorul multor femei. Eu iubesc femeile și nu am cum să le văd rivale. Nu există mai bună sau mai rea decât mine, mai sexy sau mai altfel…E alt om, altă personalitate, alte daruri ce se ascund în energia ei. Nu am să sar la gâtul unei femei doar pentru că a îndrăznit să fie atrasă sau chiar să se culce cu bărbatul „meu”. Dacă am să sar, va fi pentru o îmbrățișare.

Cred că femeile care se simt bine și se umfla în pene și piept de fiecare dată când aud un bărbat că-și critică urât fosta, se păcălesc singure. You`re the next, honey! Mai degrabă cultivă-ți prietenia, deschiderea și curiozitatea cu privire la femeile de pe lumea asta. Rivalitatea apare când te simți separat de oameni, de viață. Or` lumea nu-ți oferă decât oglinzi și șansa de a evolua constant, cu privirea spre tine.

În concluzie, cred în fidelitate.

Doar că pentru mine înseamnă altceva. În numele iubirii nu cred că poți pune condiții, căci în secunda aia s-a scurs orice urmă de iubire închipuită și rămân orgoliile de suprafață. Nu-mi doresc o relație superficială care în afară arată bine, iar partenerii sunt legați la ochi și orice formă de simț și bun simț.

Respect orice altă opinie diferită de a mea și cred cu tărie că fiecare poate să-și trăiască viața așa cum vrea și-i poftește inima, atâta timp cât el a luat decizia aia și nu e ceva impus din exterior. Eu am ales relațiile în care mă simt liberă să fiu eu, asumată, cu tot cu întunecimile mele, conștientizate sau nu. Doar în acest cadru consider că putem crește amândoi și iubirea este reală și profund conștientă.

Și mai cred că orice schimbare începe în interior, în acel moment când dai ochii cu tine și te privești asumat, smulgând rând pe rând măști. Doare, evident, doar ți le smulgi…Însă apoi te simți eliberat, ușor, treaz cu adevărat. Și vei atrage tot mai mult în viața ta oameni care să te iubească pentru ceea ce ești tu, pentru tine, cel real, autentic, nu o mască colorată frumos.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm!

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

6 Comments

  1. Super articolul! Continuă să scrii, e calitate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Îți dau o îmbrățișare ‘virtuală’ 🙂 :*

  2. Imi place mult articolul tau si te felicit ptr el! Daca intr-adevar asa simti, tableta asta e o gura de aer proaspat in lumea asta emotionala/amoroasa/relationala complicata si prea adesea sufocanta in care mai toti ne invartim. EXACT asa gandesc si eu, atata doar ca eu, spre deosebire de tine, ma tem sa pun in aplicare ceea ce cred, fiindca ma tem de suferinta. Cred ca nu sunt autentica si fidela mie insami, vorba ta, numai ca odata ce te-ai fript cu ciorba… Cunosti vorba. Dar fundamental, in ochii lui Dzeu si ai inimii noastre, sunt absolut sigura ca asa stau lucrurile. Nu poti poseda pe cineva, iar daca afli ca te inseala si te apuca nebunia, e clar ca acolo e un mare orgoliu care umbreste (cel putin, daca nu mai rau) iubirea. Prea adesea ii iubim pe cei de langa noi ca pe niste extensii ale noastre, iar daca vezi Doamne nu mai corespund, le taiem. Nu asa functioneaza. Iubirea iarta si intelege, accepta si tolereaza, ca de-aia e Sf Tereza sfanta iar o oana zavoranu o pitipoanca cu gura mare….
    Frumos simtit si scris, chiar imi place mult! Si nu spun adesea aceste cuvinte pe net, asta e clar…:)

Leave a Response