close
no thumb

alone-beautiful-books-girl-long-hair-Favim_com-348542_thumb

Astăzi la „Cunoaște-mă mai bine printre tablete”, mărturisesc public: Sunt introvertită. Și nu am de gând să mă tratez. E partea care o iubesc cel mai mult la mine(alături de umor) și datorită ei sunt capabilă oricând și oricum, să o iau de la capăt. 

Din acest articol îți vei da seama cum să recunoști o persoană introvertită și dacă ești așa, cum să folosești asta spre avantajul tău. În plus, mai cunoști o bucățică din mine. 

După definiția din dicționar, introvertit înseamnă „Care este concentrat sau obsedat de propriile trăiri interioare/ care își îndreaptă atenția, mai ales spre viața interioară. „

Mă declar și aici, vinovată de acuzații. Sunt obsedată, concentrată și fascinată de viața mea interioară. Dar ce nu spune în dex e că datorită atenției spre interiorul meu, îmi încarc bateriile și sunt fericită și energică. Fiind obsedată de ceea ce simt, gândesc, fac și sunt, pun la cale metode de progres spre scopul meu(acela de a te ajuta pe tine și a lăsa în urma mea o lume mai fericită) și după planuri (creative sau nu), revin apoi în lume și ofer din ce știu, simt, am și sunt. 

Când eram mică, mă închideam singură în camera mea și mă jucam pe covor cu niște bile de biliard. Maică-mea se speria crezând că m-au supărat colegii sau am pățit ceva din moment ce nici nu salutam bine și deja mă încuiam în bârlogul meu. Nu dragă, mă relaxez. 

Apoi am trecut la citit, scris poezii, analizat stările mele de îndrăgostită de vecinul de la etajul 2 și câte o oră de terapie, dată păpușilor mele, cărora le puneam apă în ochi să pară că-s stoarse de plâns ( sadic, știu – habar n-aveam eu pe atunci…)  Și pe cuvânt că mi-era tare bine…Până m-am lovit de matematică. Eu, prietena, amanta și fidela literelor și creativității, m-am trezit în brațe cu cifre și pe pereți cu formule, algoritmi. Dar mi-am jurat că sunt în stare să le înțeleg cumva și să găsesc și acelor coduri imposibile, o alternativă mai jucăușă. Am găsit și asta, dar e altă poveste…

Unde vreau să ajung, e momentul în care mi s-a spus de atâtea ori că nu e bine cum sunt și ce fac, că sunt sălbatică, nebună și trebuie să fac ceea ce fac oamenii normali ( sau omuleții) de vârsta mea din adolescență.

Așadar, am încercat și varianta aia. Ce făceau atunci fetele de vârsta mea? Cluburi, băutură, povești nemuritoare despre iubiri muritoare și socializare multă multă muuultă. Am mers și în cluburi și după o oră  de dans , eram epuizată și zâmbeam eu cu buzele, dar eram panicată pe interior. Dacă aș fi avut o carte la mine, în timp ce mă fâțâiam din stânga-n dreaptă, poate era mai ușor.

Cu băutura, n-am putut să mă împrietenesc. După un pahar de bere vorbeam singură și dacă ajungeam la al doilea, mi-era rău 3 zile. 

Și cât de poveștile nemuritoare de iubire…chiar dacă mă chinuiam să scuip din mine ce gândesc sau simt, zău că preferam să las emoțiile mele acolo. În interior. 

După o perioadă , prietenii mei s-au prins că sunt simpatică și pot sta cu ei ore în șir, însă nu-i voi acompania prea des în cluburi, gălăgie și vodka ce-ți arde gâtul, pe motiv că mă obosește. Iar familia și alți sfătuitori, s-au resemnat că sunt sălbatică și doar așa mă pot trezi dimineața cu zâmbetul pe buze și cu energie. Dacă vroiau să fac veselie în casă, n-aveau decât să mă lase așa. 

alone-girls-happy-rain-water-Favim_com-252088

În prezent, sunt mai echilibrată, pentru că nu am reușit să mă izolez în vreo peșteră și îmi iubesc misiunea (de a ajuta oamenii), ca pe ochii din cap. Am reușit să-mi dezvolt inteligența socială, să mă exteriorizez mai mult, mai ales cu scopul de a ajuta,  să-mi fac repede prieteni și să rezist eroic în club o noapte întreagă ( o dată la 7-8 luni ) .Recent, am mai învățat să mă scufund în mine și liniștea din interiorul meu, chiar în mijlocul mulțimii. Și de când mă știu, am o certitudine: Iubesc oamenii. Și iubesc iubirea. Atâta că, pentru a putea oferi, vreau să fiu lăsată măcar două ore pe zi singură, cu mine…apoi sunt pregătită să dau din tot ce am și sunt. 

Așa că , nu înțelege greșit. Un introvertit nu e un om ciudat ( bine, e un pic ciudat ) care nu suportă compania celor din jur, ci pur și simplu se încarcă cu energie și creează (planuri,strategii, opere de artă, etc) în singurătate.

Am încercat și alte variante, însă după o zi plină de activități, cel mai bine mă energizez șă mă pregătesc pentru o altă zi, stând singură. Cele două ore sfinte pentru mine, în care toată atenția mea e orientată spre interiorul meu.

Ăsta e motivul pentru care am plecat de la părinți repede și am ales să locuiesc singură și tot din cauza asta , după o zi grea, în loc să dorm, stau cu mine. Îmi analizez gândurile, trăirile, deciziile și îmi vin idei ce le scriu în caiet și urmează a fi aplicate. Îmi exprim creativitatea scriind poezii sau alte răvașe și mă bucur să mă reîntâlnesc cu mine ; aceeași…și totuși alta decât ieri. Apoi pot să dorm, căci jumătate din baterie e deja încărcată.

Iar dimineața, mă ridic din pat entuziasmată, cu gândul la oamenii pe care-i voi ajuta în ziua aia, la site-ul ăsta și la voi, cei care mă citiți, la evenimentele pe care le voi organiza și ceilați oameni importanți pentru mine , cu care mă întâlnesc și mă străduiesc să-i văd de fiecare dată altfel. Mai frumoși, mai capabili, cu inima mai deschisă. 

Cum îți dai seama dacă ești introvertit?

  • Preferi liniștea și când ești obosit, cel mai bine te simți singur. Tu cu ideile și gândurile tale
  • Eviți zonele agitate și ți-e greu să exprimi ce simți. Ți se pare mai relevant să te bucuri de ce experimentezi.
  • Lucrezi mai bine singur , decât în echipă și în singurătate ești mai creativ decât de obicei.

Mai sunt și alte caracteristici sau pot să fie puțin diferite în cazul tău, însă în general cel mai important atribut al unui introvertit e că se odihnește, relaxează și energizează în liniște. 

Cei extrovertiți în schimb, se relaxează în grupuri mari de prieteni, în cluburi, la petreceri, etc și le place munca în echipă. 

Nu consider că o categorie e mai bună decât altă, însă e de preferat să fie un echilibru ( oricum, fiecare avem caracteristici din ambele) pentru tine, viața și succesul tău.

Așa că, dacă ești introvertit. Bucură-te. De liniște, de tine, de trăirile tale. Încarcă-ți bateriile și apoi ieși în lume și oferă ceva din ceea ce știi , ai realizat și ești. Nu te simți ciudat sau sălbatic ( decât dacă îți place) și fii deschis la ideile care-ți vin în singurătate. Ascultă-ți intuiția și acționează apoi. Te poți folosi de plăcerea ta de a-ți încărca bateriile singur și să aduci apoi valoare în lumea exterioară. Cei extrovertiți vor fi încântați să mai vină cu idei și chiar o mână de ajutor pentru a pune în aplicare planurile tale. 

Și dacă cunoști pe cineva care e introvertit, lasă-l în lumea lui că îi e tare bine. Când se retrage în carapacea lui nu înseamnă că nu te mai iubește, e trist, nu e sociabil sau că e arogant . Pur și simplu vrea să se reumple, pentru a putea oferi apoi din preaplinul lui. 

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

 

 

 

 

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

15 Comments

  1. Minunat, si eu sunt introvertita , dar iubesc si locurile aglomerate, la fel, ca sa ma incarc energetic, trebuie sa raman see you mine, dar mi-este usor sa petrec si timp see you cei din jur. Nu stiu, eu am asa cate putin din toate, nu sunt tot timpul la fel, uneori, mi-e mai ok intr-un fel, alteori , invers. Chiar ieri, ma gandeam ca da, ca si persoana , sunt un paradox si accept acest lucru despre mine si invat sa-l folosesc in avantajul meu, este ok oricum. Felicitari pentru articol, este superb si foarte amuzant. Chiar am ras k-lumea! Pupici, Raluca! 🙂

  2. Raluca imi place articolul tau see you mentiunea ca eu nu te consider introvertita atit cit am putut deduce din cartea ta "Meriti, Poti, Exista"…din ceea ce am citit pe aici…pe site! Atita timp cit noi aflam ce se petrece in sufletul tau in mentalul tau si tu iti imparti doza de iubire see you noi "din iubire see you iubire pentru iubire…"as zice ca esti un ingeras zglobiu si generos…extrovertit…Eu iti multumesc pentru generozitate si portia de iubire! A alege solitudinea si contemplatia nu cred ca este echivalentul starii de introvertit…o parere…Poate tu ai dreptate!

    1. Da Luminita, ai dreptate, de aceea si spuneam in articol ca acum sunt echilibrata si impartasesc si experienta mea, atata vreme cat consider ca poate ajuta. Ma incarc cu energie in liniste si singuratate, care e doar o parte a introvertitului. Cam atat am ales sa pastrez. In rest, am de oferit 🙂 Te imbratisez cu drag

    2. Si eu te imbratisez cu drag Raluca!Nu ti-ai pierdut niciodata echilibrul…de aceea ai razbatut…ti-a fost numai teama si ai avut aceasta senzatie de "instabilitate" …era" mintea " care te speria,erau tiparele impuse de altii in care nu te regaseai…in solitudine ti-ai incarcat bateriile si te-ai eliberat de teama,tu esti o curajoasa si o generoasa!Imi place cum scrii!

  3. Buna Raluca. Felicitari pt articol! Si eu sunt o persoana introvertita in cea mai mare parte a timpului insa mi am dat seama cat de imporatant e sa ai si o viata sociala, asa ca am invatat sa ascult, fiind o fire mai calma. Acum, problema mea e uneori preiau foarte mult din starea interlocutorului si ma las cuprinsa de suferinta lui…. ai putea sa mi dai un mic sfat pt asta?

  4. Frumos felul cum ai exprimat aceste trairi interioare.
    Cu aceasta ocazie mi-am clatit ochii pe o literatura energica bine dezvoltata si am mai castigat un adept in randurile introvertitilor, pe tine.
    Din pacate ai aratat doar latura buna a introvertitilor cu toate acestea (din pacate) exista si o latura mai putin ok, si asta face ca multi introvertiti sa fie usor depistati si marginalizati de cei din societate.
    Ce am observat facand o comparatie intre putinele persoane introvertite pe care le cunosc si marea majoritate a personelor extrovertite este ca cei din prima categorie sunt putin mai deschis la minte, mai predilecti catre lucrurile care au feeling, mai greu de explicat ce si cum alegem atata timp cat avem liberul albitru.
    Faza cea mai complicata ramane atunci cand un introvertit se bucura in grupuri de prieteni asta e putin ciudat pentru ca introvertitii nu au prea multi prieteni si asta pentru a nu isi arata cuiva latura ”sensibila”, o latura pe care doar noi o avem.

Leave a Response