close

O conversație banală între un el și o ea. Prima întâlnire, dupa 2 pahare de vin și câteva schimburi de politețuri.

– Știi…eu nu sunt ca restul femeilor. Eu sunt independentă, puternică, n-am nevoie de bărbați și mai îs și inteligentă.
– Mhm, mhm! Da. Asta-mi și place la tine. Că nu ești disperată ca restul femeilor. Ai o frumusețe aparte, un suflet bun și o inteligență care mă uimește. Asta-mi doresc de la o femeie.
Știi…n-am mai avut o relație de mult, tocmai pentru că eu caut ceva serios. Nu mă fut cu orice proastă, doar ca să fie. Mai bine singur. Tre să ai cu cine să vorbești.

– Ce drăguț. Da! Eu nici nu mă culc cu un bărbat așa repede. Trebuie să vedem dacă ne potrivim și apoi altele. Nu-s ca alea ce și-o trag din prima și apoi n-ai ce vorbi cu ele.

– Normal! Sexul nici nu e important draga mea. Este doar cireașa de pe tort. Preludiul face totul. Și comunicarea. Trebuie neapărat sa fie comunicare!
La cât ești de deosebită, încă nu-mi vine să cred că ești singură.

– Nu fac compromisuri, de-aia. Nu accept pe oricine-n viața mea. Trebuie să mă merite. Să-mi dovedească meritul.
– Exact așa sunt și eu.

– De ce te-ai despărțit de fosta?
– Era o curvă. M-a înșelat cu altul, nenorocita! După ce i-am dat toată dragostea mea pe tavă, s-a plictisit. Am suferit amarnic!
– Vai! Îmi pare rău…și eu am suferit în trecut să știi. Am plâns cu lacrimi de sânge pentru niște dobitoci care nu mă meritau, da m-am ridicat mai puternică. Alta ca mine nici nu vor mai găsi. Veci!
– Cine te-a putut face să suferi, femeie superbă?! Eu n-aș permite așa ceva. Orice se poate rezolva dacă suntem sinceri și comunicăm.
– Și eu cred asta.
Știi…îmi place că vorbim așa deschis. Ce minunat să știi că mai există bărbați de calitate…
– Nu pot să cred câte lucruri avem în comun…

Doar un mic exemplu de gâdilat emoțional aburitor. Cu clișee drăguțe, care chiar există în zilele noastre.

A zecea zi de relație serioasă

Ea: De ce n-ai răspuns la telefon? Te deranjez cumva?

El: Nu, Doamne ferește. Eram la muncă draga mea. Abia aștept să te văd.

Ea: Ok. Și eu am fost ocupată azi. Dar tot m-am gândit la tine. Ai putea și tu să mai dai un semn. Să nu crezi că aștept după tine toată ziua…

El: Ți-am zis că nu-s cu telefoanele. Dar ne vedem deseară și vorbim

Ea: Bine bine…și totuși, dacă vrei să nu mă pierzi, te obișnuiești să mai dai câte-un telefon din când în când (zilnic adică).

……………………………………………………………………………………………………….

Deși ne amuză aceste conversații și așa puse pe tavă ni se par povești haioase, adesea cădem ușor pradă promovării unei imagini false de sine + ce credem despre celălalt. Uneori la modul brut, cum este arătat mai sus. Alteori mai finuț și subtil. Însă rezultatul este același: ping-pong emoțional de început. Până prindem prada.

La primele întâlniri nu știm cum să dăm mai bine și încăpățânarea noastră de a demonstra ce tari suntem…se transformă ușor în slăbiciuni numa bune de exploatat de celălalt. Și desigur, ambele părți au de ce să profite, în cazul în care nici un om de la masa pătrată nu e autentic, ci se dă…rotund.

Dacă sunteți curioși de continuarea „relației”…puteți să vă imaginați (sau amintiți) cum se termină. Cu mici variații, povestea e aceeași de fiecare dată.

Ideea mea nu a fost să vă dau un final, ci să arăt discuțiile pompoase care au loc încă de la primele întâlniri.

Iar traducerea e cam asta:

Ea: Sunt puternică și independentă pentru că n-aș recunoaște nici picurată câtă nevoie am de un bărbat lângă mine. Prefer jocul ăsta al seducției. Și da, vreau și sex! Mă ascund în muncă și putere, da-s vai de capu meu, nici nu știu ce-i viața mea fără carieră și lucru 18 ore din 24. Fără asta n-aș avea sens. Da mă topesc la orice gentelman care știe cum să mă ia. Voila! Slăbiciunile mele dincolo de cuvinte.

El: Mă doare-n cur de comunicări, fostele mele și independența ta. Miros un iz de beneficii pe care le-aș putea obține, de îndată ce prinzi încredere în ce-ți vând eu aici. Tre să prindă! Doar am făcut cursuri de seducție. Și da femeie! Sexul e important. Da nu-ți zic asta că tu cu puterea și independența ta…vrei poeme de iubire. D-astea-ți dau. Fără număr fără număr.

End of story!

Personajele sunt fictive, așa că acest material (nu) este un pamflet și trebuie luat ca atare: adică  în serios.

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response