close

Legea lui Murphy spune că dacă ceva poate să meargă prost…va merge! Eu îl cred pe cuvânt, căci nu o dată mi s-a întâmplat să mi se rupă pantofii/saldalele/cizmele pe stradă. Am un mers ciudat presupun și niște picioare 41 (mari și late deci) care au capacitatea să strice orice fel de încălțări. Din naștere, până în prezent, am avut aceeași problemă.

Am încercat să-mi cumpăr toate rasele de papuci, că poate poate mă ține și pe mine o pereche…măcar cinci purtări. Vorba lu` soră-mea „Ție îți trebuie ceva de metal”.

Deci, despre cizme și-un fermoar vă zic azi. Aaaa…și un controlor.

În drum spre stație mi s-a rupt o cizmă (așa cum doar ale mele încălțări se știu rupe) așa că mi-am smuls talpa de la ea cu totul, măcar să nu atârne și să o târăsc după mine și am fugit spre autobus (măcar ăla să nu-l pierd).

Vine controlorul și pe când să-mi desfac geanta să-i arăt abonamentul…geanta nu se deschide (s-a blocat fermuarul – se scrie fermuar sau fermoar?). Mă uitam cu ochii mari la don`controlor și zic:

– Nu merge și pace!
– D-șoară, dar aveți bilet?
– Nu am bilet, am abonament, da nu se deschide geanta. Încearcă și dumneata și dacă o deschizi ți-s recunoscătoare.
Se uită omu lung la mine, timp în care îi arăt și cizma distrusă, fără talpă și zic: Azi este ziua de 13+1 pentru mine. Noroc curat!

Râde și-mi spune: Și dacă v-aș da amendă, presupun că buletinul este tot în geantă.
– Exaaact!

Mă lasă controlorul în pace și până să ajung la stația unde să cobor, mă tot chinui să-mi desfac geanta. N-am reușit decât să rup și limba aia de la fermoar și geanta tot închisă a rămas. Minunat!

Ajung la locul muncii și în fața ușii realizez că doar și cheile mi-s în geantă, deci ce să fac, ce să fac? Mai forțez eu norocul, adică fermoarul….da degeaba.

Bat la ușă vecinei de vizavi și zic cu geanta în brațe: Bună dimineața! Puteți să-mi împrumutați pentru 2 secunde o foarfecă vă rog?
Sub ochii stupefiați ai femeii, mi-am tăiat geanta nervoasă și așa mi-am recuperat cheile și ce mai aveam util și inutil în ea.

– Mulțumesc, la revedere! O zi minunată!

Tags : featured
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response