close
De-ale vieții...cu umor

Relație de film. Și somn. În liniște.

Nu aduce anul…ce aduce ceasul. Ceasul ăla de somn profund la pieptul unui amorez care se uita la o sută de filme pe zi pe motiv că e cinefil.

(Nu știu voi, dar eu când am auzit prima dată noțiunea de cinefil, m-am gândit că este o boală și l-am privit cu compasiune, în timp ce-l mângâiam pe cap).

Dar până să ajung eu la pieptul lui…să dăm puțin timpul înapoi:

Înainte să fiu fată deșteaptă și odihnită…eram proastă, geloasă și obosită (aproape că-mi par sinonime). Eram cu L și într-un an de zile, am dormit cât dormea un om normal într-o lună.

Pentru că el lucra ziua, iar noaptea când nu se spetea muncind, iar eu dormeam, el vorbea cu gagici pe Hi5 sau Facebook, așa că mi-am luat job serios de pază la laptopul lui. Idealul era să nu ajungă să vorbească cu nimeni, dar nu aveam cum să sabotez aceste acțiuni, oricâte ciorbe, salate de boeuf și fripturi aș fi făcut și nu mai mergeau nici rochițele mele sexy că deja mă ardeau ovarele…deci a mai rămas doar să privesc pe furiș la site-urile sus numite și să-mi țin ochii deschiși ca nu cumva să-mi plece. Nu de tot.

Așa am ajuns ca timp de un an de zile…și când dorm, să țin un ochi deschis.

Mi se părea logic să fiu cu ochii bulbucați în patru, mai ales că pentru mine însemnau mult jurămintele sacre de tipul „La bine și la rău…împreună pe Facebook și pe Hi5, până când somnul ne va despărți. „ Ceea ce s-a și întâmplat. Despărțirea, desigur.

Matrimoniale

Și după ce frumoasa noastră poveste de amor a luat sfârșit, mi-am făcut cont pe ceva site de matrimoniale, iar la descriere am specificat clar: „Ambițioasă, puternică, știu ce vreau și îmi place să dorm.”

Așa am ajuns să-l cunosc pe V. Am ieșit cu el la un suc, după care m-a invitat la un film la el acasă, iar eu în timp ce răspundeam că da, vin, deja mă gândeam că trebuie să-mi cumpăr o lamă de ras de pe drum. Doar în caz că filmul de pe DVD se transformă în altceva. Filmul nostru. Nu a fost cazul.

Omul mi-a spus că e cinefil. Eu i-am spus că-s obosită.

Din seara aia am rămas la el acasă 4 luni. El se uita la filme, eu dormeam. Zi și noapte.

Poate că vă întrebați ce munceam atunci. Simplu! Nimic! El tocmai fusese dat afară de la job, eu tocmai fusesem părăsită. Nu lucram niciunul, deci eram mai mult liberi decât profesioniști, însă merită specificat că relația noastră specială ne-a odihnit și am trăit la un nivel minimal pe vremea aia. Apă, pufarini, câte o franzelă.

Nu-mi explic nici acum cum e posibil așa ceva, însă când punea filmul, iar eu îmi așezam capul pe pieptul lui, adormeam instant. Dusă! Senină, recunoscătoare, cu un firicel de salivă care se scurgea bucuros pe pieptul lui. Asta-i viață!

În viața mea nu dormisem mai bine. Era magic. Și mă gândeam că după anul de stat trează și cu ochii pe Hi 5-uri, tipu`ăsta-i un dar divin.

60adb82c332f75af0593dc79cb004c0c

Film și somn

Singura problemă era că relația noastră era doar pentru aceste beneficii. Film și somn. Nu (prea) vorbeam și în primele săptămâni nici nu-mi aminteam ce voce are. Pur și simplu nu puteam să-mi deschid gura să-i spun ceva. Nu-mi venea. Mă uitam la el, zâmbeam și apoi închideam ochii. Se uita la mine, zâmbea și punea un film.

Discuțiile se învârteau în jurul subiectelor indispensabile. Cum ar fi: dacă nu cumva e cazul să mâncăm ceva, dacă mai avem bani de pufarini, dacă ieșim la o plimbare cât să nu putrezim în pat. În rest…tăcere.

Filme și somn. Patru luni. Nici sex nu am făcut în perioada asta. Am încercat, însă când eram eu trează lui nu i se scula, iar când era el pe pauză de la filme, eu dormeam. Sau era pe pauză, eu eram trează, lui i se și scula, dar eu eram la ciclu și nu voia să ne murdărim cu treburi d-astea. Am fost de acord.

După patru luni, tăcerea devenise apăsătoare.

Puteam dormi în continuare și presupun că și el putea să mai vadă încă o sută de filme. Dar nu mai suportam liniștea. Nu-mi auzisem vocea de câteva zile și presupuneam că la primele cuvinte va suna grotesc.

Pentru mine asta era relația ideală la vremea aia. Atâta că mi-ar fi plăcut să-mi vină să-i spun două cuvinte din gușă. Nu puteam. Nu puteam să pricep (și nici acum uitându-mă în urmă nu pot să înțeleg) de ce, însă mi-era clar că cea mai bună compatibilitate pe care o împărțeam…era lenea.

Când ne-am despărțit am avut cea mai lungă conversație, care a decurs așa:

  • Ralu, trebuie să discutăm!
  • Pfffff! Thanks God! DA DA! Trebuie neapărat să discutăm! Hai! Acum! răspund entuziasmată că în sfârșit liniștea dispare.
  • Nu știu de ce…zău că nu știu. Dar nu pot să vorbesc cu tine.
  • DA! ȘI EEEEU!
  • Pur și simplu nu-mi vine!
  • Exact! Nimic! Așa-s și eu
  • Nu pot să înțeleg de ce, dar nici nu mă interesează. Deși pari o tipă de treabă.
  • Ce bine! Nici pe mine nu mă interesează. Deși pari un tip mișto.
  • Și m-am străduit să mă forțez și te-am întrebat atunci, într-o seară…cu ce te-ai ocupat înainte, dar adormiseși și n-ai auzit.
  • Pfffff! DA MĂ! EXACT AȘA SIMT ȘI EU. M-aș forța, da nu iese. Nu iese niciun cuvințel. Nu-mi vine nici să fac sex, nici să discut, nici să văd filmele tale cretine…scuze! Nu-mi vine nimic. Doar să dorm!
  • Fix asta simt și eu. Foarte ciudat…
  • Îți dai seama că deja vorbim de 2 minute?
  • Crezi c-ar trebui să ne oprim aici?
  • Cu ce? Cu vorbitul?
  • Cu…relația asta. Sau ce o fi.
  • Cred că ne-a ajuns. Poate nu suntem compatibili sau…habar n-am.
  • Cine știe…Deci încheiem aici. De azi? Întreabă cu glas stins

Și zic : De mâine. Noaptea asta mai rămân aici. Încă un film și-un somn bun.

A pus un film. Ultimul film împreună. Era o porcărie siropoasă de dragoste. De data asta am stat să mă uit și eu, apoi m-am așezat comod în aceeași poziție ca și-n ultimele 4 luni. Pe pieptul lui…

  • Știi…îs foarte recunoscătoare pentru perioada asta. Nu avem ce sau nu putem vorbi, nu știu care-i faza cu noi. Dar să știi că am dormit incredibil de bine pe pieptul tău. În viața mea n-am avut un somn așa liniștit.

A doua zi m-a condus acasă. În liniște.

Tags : featured
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response