close
no thumb
adevar-sau-provocare2

În fața vieții, deși majoritatea bifează în acest joc opțiunea adevăr, când vine vremea să răspundă, aleg provocarea de a (se) minți.

Apoi se caută răspunsuri și soluții în exterior, ceea ce nu e rău deloc; atâta că refuzi adevărul și alegi din nou provocarea de a fugi de tine însuți, uitând că de la bun început, întrebarea făcea parte din tine, iar a ști și a-ți asuma adevărul a fost întotdeauna în puterea ta.
După o vreme devine deranjant să trăiești cu tine, așa că experimentezi stări negative, iar dacă cineva pune lumina pe problema ta, alegi din nou provocarea de a continua să trăiești în neasumare și dând vina pe ceilalți, viață, destin, context. Trăind prea mult în minciună, când adevărul luminează, primul impuls care-l dă e de durere. Una care curăță.

Dacă ai o măsea cariată și stai în curent (nu din ăla cu watti, ci între geamuri deschise) e posibil să te doară și/sau să ți se umfle falca. În caz că refuzi să mergi la dentist, durerea chiar dacă va trece cu pastile luate rapid, tot va reveni și va fi deranjantă. Însă dacă mergi la dentist și rezolvi problema, zâmbești liniștit și mănânci și mai liniștit.

Problema nu a fost curentul, ci măseaua stricată.

La fel e și cu adevărul. Deranjează, enervează, doare atunci când pune lumina pe o problemă, însă dacă fugi de el, problema nu se dizolvă de la sine, ci va tot reveni. Partea „stricată” trebuie extirpată de la rădăcină, deci ar trebui să fii recunoscător că acel adevăr te-a enervat, căci astfel te-a obligat să vezi în tine. Apoi poți zâmbi liniștit și să trăiești și mai liniștit.

Problema nu a fost adevărul, ci mai degrabă partea întunecată pe care a luminat-o.

Dezvoltarea personală și pastile pt durere

Ce au în comun dezvoltarea personală (și spirituală) cu pastilele pentru durere? Ambele anesteziază pe termen scurt un simptom, dar nu rezolvă cauza. Dacă iei un medicament pentru o durere de măsea, îți trece disconfortul. Poate iei și un antibiotic tare în caz de infecție. Însă dacă eviți dentistul, problema rămâne acolo.

În viața de zi cu zi, acționezi de pe o poziție pasivă, de neimplicare, căutând soluții rapide pentru a ameliora efectele dureroase de suprafață. Deci cauți un medicament (articole care să te ajute și să-ți confirme ce crezi că știi, oameni asemănători cu tine, cu care să te poți plânge, scuze după care te poți ascunde, etc) și un antibiotic tare (psiholog/psihiatru, un Guru, înțelept, etc). Niciuna din variante nu e rea, atâta timp cât tu îți faci partea ta și vrei să-ți asumi realitatea, privind adevărul în față și extirpând problema de la rădăcină. Când ajungi acolo, realizezi că singura problemă cu care te confruntai cu adevărat ești chiar tu, căci stăteai în calea ta să-ți vinzi gogoși.

Când însă cauți variantele de mai sus pentru a fugi de tine, vei întâlni exact acei înțelepți care să te mintă în continuare. Articole potrivite cu trădarea ta, oameni care să-ți aline durerea de suprafață, ignorând profunzimile situației.

Dezvoltarea personală, spirituală și tot ce conțin ele devin astfel nocive, căci majoritatea oamenilor care se ocupă de aceste domenii au pastilele potrivite pentru ceea ce vezi la nivel superficial, însă evită să-ți îndrepte atenția spre interior, la adevărata cauză a problemei. Pe de-o parte pentru că majoritatea se tem să nu-și piardă publicul (tu de adevăr fugi, iar ei știu asta), pe de altă parte…pentru că și ei sunt oameni care fug de ei înșiși și sunt atenți la efectele pozitive sau negative ce se văd, nu la sursa de unde vin, energia din spate, adevăratele cauze.
Așa că dacă spui că te-a prins curentul la măsea, soluția multora va fi să închizi geamul, însă nu curentul e problema, ci măseaua stricată. Dacă dinții tăi ar fi sănătoși, nu ar apărea nicio durere.
Oricând apare un disconfort în tine, e un semn că trebuie să-ți îndrepți atenția asupra lui, nu să fugi de starea neplăcută. Ține minte: Adevăr? Sau provocare?

În viață, când alegi provocarea, te complici singur identificându-te cu gânduri și emoții, fugind de disconfort și căutând pastile minune. Când alegi adevărul, ești responsabil și îți asumi situația, deci la tine e și soluția.

Nu știu ce să fac

Ai spus vreodată că nu știi ce să faci într-o anume situație? Nici măcar nu contează ce nu știi să faci și ce nu poți face încă. De ce dracu să-ți concentrezi atenția pe ceva ce nu știi și/sau nu poți? Aici, ori ceri ajutorul cuiva care știe și poate, ori te dezvolți tu până poți. Prima variantă e mai ușoară dacă ai lângă tine oameni de încredere, care nu simt nevoia să te minte doar pentru a-ți confirma propriile percepții asupra lumii în care trăiești.

Ce contează cu adevărat este ce știi să faci și ce poți face chiar în acest moment. Problema nu este că nu faci ceva ce nu știi cum să faci sau nu poți (nici n-ai cum, de ce te-ai stresa?), ci mai degrabă că există lucruri care stau în puterea ta să le faci, știi ce decizii trebuie să iei și de unde să o apuci, însă totuși fugi în continuare de tine și nu faci nimic din ce știi și poți.

Am văzut mulți oameni care caută să afle ce nu știu încă și au impresia că le lipsește o bucățică din puzzle. Dacă o găsesc aia, își rezolvă problema. Ce nu știi încă e prea puțin important când vine vorba de a rezolva o situație. Problema apare abia când știi ceva, (oricât de puțin) și nu faci nimic. Suferința persistă și se amplifică atunci când vezi un pas pe care-l poți face, știi că aia e decizia corectă, însă te minți că nu observi și minimalizezi importanța acelei mici acțiuni.

Adevăr? Sau provocare?

În concluzie, amintește-ți de câte ori ai ales provocarea și te joci de-ascunselea, unde și cum ai trădat adevărul din tine și din viață, iar în loc să fugi în continuare, oprește-te asupra unui moment și înțelege ce se întâmplă în tine. În afara ta sunt doar niște efecte.

Și dacă alegi adevărul și doare, să știi că e doar o durere eliberatoare care te curăță, însă ce e important aici este să-ți recunoști ce știi și ce poți face chiar în această clipă, simțindu-te responsabil de viața ta, de acest moment.

Nu subestima un pas mic, căci nu salturile mari, ci alegerile aparent mărunte, te scapă de suferință.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response