close
no thumb

succesAi văzut (și auzit) în ultima perioadă destul de des de jurnalul succeselor. De ce e bine să-ți faci unul, cum te ajută să te simți mai aproape de visul tău și să vezi că ești capabil să ai mici/mari realizări.

Ți se spune că eșecul e bun, sau că e doar un rezultat al acțiunilor tale, iar ceea ce trebuie să ții minte NEAPARAT sunt reușitele din fiecare zi, săptămâna, lună.

Fac parte din oamenii care predică acest gen de informație, iar astăzi vreau să vin cu o completare. Mai ales că am realizat recent, că o astfel de abordare poate să fie greșită și îți face mai mult rău decât bine. Și îți spun acum de ce.

„Azi am avut rezultate uimitoare!! Sunt capabil , deștept si am succes !”

Dacă îți scrii reușitele și ți le atribui în acest fel, mintea ta învață inconștient, să facă același lucru și cu greșelile pe care le vei face. ( pentru că vei face și greșeli, crede-mă)

Așa că dacă spui „Am avut succes cu proiectul ăsta , deci sunt talentat și deștept”, când nu vei reuși, chiar dacă va fi un caz izolat, mintea ta va face legătura „Nu am reușit pentru că nu am talent, sunt incapabil sau chiar…prost. ”

Asta este o gândire de tip cauză-efect ( dacă am avut rezultatul ăsta…înseamna asta), iar în timp poate produce îngrijorare excesivă, anxietate și chiar depresie.

Probabil că ai văzut și tu cazuri când cineva a avut un eșec și a spus că de vină sunt părinții, prietenii, societatea , orice din exterior. Însă când a avut un succes, acesta era în totalitate datorită lui .

Nu este nici asta o formă de abordare eficientă, dar când îți scrii realizările te simți genial și îți înveți mintea să se orienteze spre acel tip de gândire cauză-efect, iar acest mecanism va funcționa apoi, indiferent dacă ai avut rezultate bune sau proaste.

Ce e de făcut atunci?

Încurajez în continuare un jurnal în care să-ți scrii succesele tale. Însă după ce scrii, răspunde la următoarele întrebări:

  • Ce am făcut pentru a avea aceste rezultate?
  • Aș fi putut acționa altfel și să obțin același lucru?
  • Ce aș putea îmbunătăți, pentru ca data viitoare să am rezultate și mai bune?
  • Ce am învățat din reușitele mele?

Performanța e un COMPORTAMENT !

Dacă îți orientezi atenția spre acțiunile care au dus la succesul tău, atunci ghici ce va învăța creierul tău?

Că și în cazul unei nereușite, nu tu ești prost, incapabil, etc, ci unele acțiuni sau chiar lipsa de acțiune, au dus la acel eșec.

Acum ți se pare mai clar de ce tot auzi că eșecul de fapt e doar un feedback? Un rezultat. De aceea se spune că eșecul e bun. Pentru că dacă te uiți la ce te-a dus acolo, poți învăța din acțiunile tale, iar data viitoare vei reuși .  

În cazul în care ai obținut un rezultat care nu te satisface, întreabă-te:

  • Ce am făcut/ce nu am făcut pentru a avea acest rezultat?
  • Ce am de învățat de aici?
  • Cum aș fi putut acționa altfel pentru a avea un rezultat diferit?
  • Ce pot îmbunătăți la gândirea, abilitățile și comportamentul meu, pentru ca data viitoare să reușesc?

Ai izbutit? Continuă! N-ai izbutit? Continuă ! – F. Nansen

Acest citat era motto-ul liceului unde am studiat. Nu am înțeles eu atunci mare lucru din el, însă tot îmi dădea încredere după încă un DOI la matematică.

Ce vreau să înveți din articolul de azi?

Învață atât din reușitele tale, cât și din eșecuri. Până la ele, ai parcurs un anumit drum, așa că identifică acțiunile care te-au dus acolo. Observă cum ai gândit, ce abilități te-au ajutat, ce ai făcut sau ce ai evitat să faci ?

Performanța e un comportament, nu un nivel de inteligență. Câți oameni cu o inteligență sclipitoare ai văzut, care totuși nu au rezultate în viață? Sunt o grămadă. Pentru că mai important decât gradul intelectual este modul în care acționezi, cum relaționezi cu cei din jur și cum faci față situațiilor stresante, solicitante.

În concluzie, felicită-te pentru succesele tale și vezi ce anume te-a condus înspre ele. Iar când se întâmplă să greșești, ridică-te repede din dezamăgire și felicită-te că ești gata să pornești iar la drum. Nu înainte de a te întreba, ce ai învățat de acolo și cum procedezi data viitoare.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

6 Comments

  1. imi face placere sa iti spun ca este un material calmant…stii,toti vrem sa reusim,sa fim in lumina reflectoarelor…dar se intampla ca pe drum sa mai apara si o provocare,ceea ce trebuie sa te indemne la a gasi solutii,adica sa actionezi!este bine ca primim provocari,caci ele ne pot face sa exersam ce am invatat in mod practic..te imbratisez cu drag!

  2. Frumos articol, felicitari!

    As avea totusi o nelamurire (legata de cazul meu) dar in raport cu articolul. Am un obiectiv inalt, e visul meu, vocatia mea imi place sa cred pentru ca nu m-as vedea muncind in alt domeniu. Deci, am stabilit unde vreau sa ajung, lucrez in fiecare zi la maxim pentru el, vizualizez, tin jurnal, respect programul spre obiectivul meu, dar.. intevin situatii care nu depind de mine, si ma intreb, am facut tot ce tinea de mine fizic si psihic? Raspunsul este da de fiecare data. Si tot nu reusesc sa ajung acolo, poate pentru ca e un obiectiv prea inalt, insa e singurul pe care il am, si stiu, sper ca voi ajunge la el.

    Problema e ca desi fac tot ce pot, am stari mari de intristare si dezamagire. Pentru ca desi am muncit nu primesc rasplata, iar cateodata ma indoiesc de capacitatile mele. Exact ce ziceai in articol „cauza-efect”.

    Intrebarea mea este cum te tii de treaba cand iti cade moralul si da cu tine de pamant 🙂 Adica, lipseste motivatia.

    1. Gabi, imparte-ti obiectivul mare in pasi mai mici. Ce consideri ca e necesar sa faci saptamana asta, luna asta, etc, ca sa ajungi acolo. Si rasplateste-te dupa fiecare reusita, dupa fiecare obiectiv mai mic indeplinit.
      Situatii neprevazute vor mai aparea, insa intrebarea e De ce e important pentru tine sa continui?
      Si bucura-te de fiecare pas.Nu astepta cu nerabdare rezultatul obiectivului final, ala inalt si mare. Bucura-te de pasii intermediari pentru ca mai important decat reusita ta, va fi ceea ce ai devenit pe parcursul muncii tale si cum ai calatorit pana acolo.

  3. Îmi cer scuze că m-am grăbit cu comentariul pe FB…
    Acum am văzut că e trecut autorul maximei.
    M-am grăbit, pentru că este unul din motto-urile mele de suflet, încă de prin clasa a cincea (poate şi mai înainte, am uitat, sunt mulţi ani la mijloc…), când mi l-a spus Mama. Cred că m-a izbit cu atâta putere, încât „s-a lipit” pe veci.
    Cu chestia cu eşecurile, am stat foarte prost, până în 2007.
    Publicarea primei cărţi (Ufffff! Coincidenţele astea!) m-a adus în faţa unui autor straniu. David Vallieres. Internet marketer de top. Din cartea lui, „Fail Fast, Move Next!”, am învăţat că ceea ce există, sunt doar paşi în viaţă. Totul e să calci potrivit înălţimii tale. Iar asta, evident, se învaţă păşind. Aşa cum înnotul, se învaţă doar udându-te! 🙂
    Frumos! Mulţam!

  4. Pana azi am avut de invatat pentru un examen ffff important pt mine si am apucat sa te citesc printre picaturi dar de azi cred ca o sa iau blogul de la inceput pana ajung in prezent. Imi plac toate articolele si m-au motivat fff mult in perioada asta.

Leave a Response