close
Dezvoltare personală

Bărbatul conduce și femeia urmează

Mi-a spus ieri o prietenă că „Bărbatul conduce și femeia urmează” și am simțit o mică iritare interioară. Intrând cu lupa în mine să mă cercetez, am realizat repede că da, e un fapt. Bărbatul conduce! El are această energie bine înfiptă în el și este firesc, natural și de preferat să fie asa. Femeia urmează, acolo unde simte puterea reală.

Însă iritarea mea era legată de altceva și anume că multe femei nu urmează bărbați, ci șobolani. Sau șobolanii pretind să fie urmați de femei și uneori le iese asta, doar că cele care îi urmează nu sunt nici ele femei, ci marionete.

Pretențiile de a conduce se manifestă prin îngrădirea libertății de orice fel a femeii (doar pentru ca el să se simtă mai sigur în mizeria și nesiguranța lui interioară), folosirea statutului pentru a intimida femeia și posesivitate (bărbatul șobolan chiar crede că te deține- și cu cât crede și i se confirmă mai tare asta, cu atât îl scârbești mai rău și poți vedea asta prin modul în care se raportează la tine, deși ești cuminte și docilă cum ți-a cerut).

De ce femeile urmează șobolani

Femeile urmează șobolani pentru că pe de-o parte și ele au în interior exact aceași politică relațională, doar că vine o vreme când se întoarce roata și cel care pare mai puternic în exterior, va prezenta un interes mai mare pentru a se simți ea importantă că o bagă în seamă o asemenea specie deosebită.  În cazul în care aceeași femeie pe care o vezi dornică de atenție și aprobări de la șobolănel, întâlnește un bărbat disponibil și autentic care îi arată și spune adevărul, fiind și vulnerabil pe alocuri, ea îl consideră slab sau cum mai spun unele…”cățeluș”. Și plictiseala apare rapid pentru că nu a fost atentă la conținut. Nici al ei, dapăi al lui.

Pe de altă parte, femeia urmează natural bărbatul, iar cele care și-au pierdut contactul cu ele însele și viața, sunt ușor de manipulat să trădeze tot ce e real și important, astfel că vor avea parte de o cădere liberă cu tot cu șobolanul lor; până când se trezesc, își văd și recunosc feminitatea, sexualitatea și sensul, iar atunci nu se mai lasă conduse de specii, ci de ființe umane.

Doar relațiile bazate pe libertate, prietenie și adevăr sunt pline de sens și evoluție 

Deci, acum mi-e clar că oricât m-aș fi enervat eu mai demult la fraze precum cea de mai sus…în mine nu era nicidecum imaginea unui BĂRBAT, ci a unui bărbat mucegăit de proprii viruși interiori, pe care desigur că refuzam să-l las să mă conducă. Când am întâlnit bărbați care erau întregi la suflet, conștienți și umani, da, i-am urmat cu mare plăcere. Și evoluția mea spectaculoasă din ultimii ani nu se datorează unor cărți citite, terapiilor sau a evenimentelor la care am participat, ci datorită bărbaților cu adevărat bărbați din viața mea.

Jocuri de putere

De-a lungul timpului, am fost în relații pe rând dependentă emoțional, manipulatoare, naivă, parșivă, incorectă, războinică (și nu în sensul bun), lașă, căutătoare de povești romantice, femeia bărbată.

În situațiile unde pierdeam controlul și-l simțeam pe un el mai puternic în parșivitatea lui, eram docilă, căutam aprobare și admirație, apoi mă poziționam pe locul de victimă. Iar în situațiile în care miroseam slăbiciunile bărbatului, mă transformam în tiran, căci simțeam că eu am controlul.

Astea sunt jocuri de putere între oameni care și-au pierdut contactul cu ei și cu viața, manifestându-și doar latura întunecată, plină de viruși. Jocurile trec de la unul la altul…ca o minge de ping-pong, până când ambii parteneri sunt epuizați, storși de energie vitală, morți de mult pe dinăuntru și adesea bolnavi pe dinafară (de la kilograme în plus până la boli grave).

Deci am jucat toate aceste roluri, însă nimic nu m-a făcut să mă simt mai vie, ca atunci când am ales să fiu Om; apoi femeie.  Chit că aparent aveam multe de pierdut (când alegi corectitudinea, sinceritatea și autenticitatea deranjezi multe minți corupte de prostie și incorectitudine, inclusiv mintea ta), am ales să trăiesc cu mine împăcată, fără jocuri, puteri de suprafață sau manipulări pe față. Și am pierdut, într-adevăr, însă n-am pierdut absolut nimic important, ci doar acei oameni care aveau un corp, înăuntrul lui nefiind nimic uman, căci erau roși de moliile perversității.

Am pierdut apoi câștiguri care altă dată erau rapide prin manipulări și neomenie, însă nu exista câștig mai mare decât acela de a adormi noaptea cu sufletul senin că am făcut ce era corect. Și la un anumit nivel, toți simțim când ceea ce facem este incorect. Starea interioară ți-e alterată și celulele se dezintegrează.  Simți fiecare trădare și ofensă pe care o aduci vieții, iar apoi te miri de unde probleme, anxietăți, somn tulburat.

ChristyCoteTangoArgentineEu cu mine

Abia după ce am fost sinceră cu mine, conștientă de ce fac și cu ce scop, am tăiat de pe listă acțiunile din impuls și reacțiile automate…și abia atunci, am putut să simt diferența dintre un bărbat-om- unul adevărat și bărbat-șobolan- unul care doar la suprafață strălucește, dar în interior e mucegăit. Însă scopul principal nu a fost acela de a detecta nesimțirile unora sau de a mă apăra, ci de a avea liniștea că EU CU MINE sunt împăcată, eu în viața mea am luat deciziile corecte, bazate pe onestitate și adevăr. Eu cu ceilalți, aleg corect din prietenie și chiar acolo unde-mi simt puterea, nu profit de ea. Când am avut liniștea aia, au apărut și bărbații potriviți în viața mea, care aveau puterea reală să mă ghideze către creștere interioară și sens. Astfel, relațiile nu mai erau jocuri de putere, ci un cadru unde fiecare era încărcat cu energie, iar vulnerabilitățile și limitele văzute, acceptate și alchimizate.

Deci șobolanii au existat în viața mea, doar atâta timp cât eu însămi eram mâncată de vie pe interior și inconștientă (deci la fel se însetată de putere ca și ei) sau când am încurajat existența lor, prin slăbiciunile mele și minciuni de sine, urmate de refuzul de a-i vedea cu adevărat în micimea lor și de a acționa în consecință.

Toți avem partea noastră virusată și majoritatea relațiilor sunt bazate pe control și posesie, însă câți crezi c-ar recunoaște asta? Toți se ascund după declarații și concepte despre iubire sau victimizări. Ideea rezolvării acestei situații este ca atunci când observi greșelile tale de fond, să acționezi pe baza adevărului, cu conștientizarea intențiilor tale și să eviți să reacționezi pe baza unei emoții care are în spate motivații incorecte.

tango_dance_smile_by_aspetmanukyan-d59ilr6Dacă ești interesată de feminitate și te revoltă ideea de a fi condusă…mai gândește-te odată (Ori nu ai înțeles nimic din natura ta de femeie…ori ai înțeles multe lucruri greșit).

De cele mai multe ori se confundă feminitatea cu feminismul. Feminismul este doar o revoltă și o separare a femeilor în ceea ce privește bărbatul. Or` nu de revoltă avem noi nevoie, ci de unificare, colaborare, prietenie sinceră (în toate contextele). Separarea în două tabere nu va rezolva nimic, căci este din start un teren de luptă, unde pierd ambele persoane.

Nici măcar de dezvoltarea feminității sau a masculinității nu avem nevoie la nivel profund, ci de dezvoltarea noastră ca oameni întregi, corecți, umani.  Înainte de a fi femeie sau bărbat, trebuie să fii OM. Altfel, ești doar o energie (feminină ori masculină) orientată greșit și confuză.

Mai degrabă decât să te agiți că vrei tu puterea unui bărbat, fii atentă să nu cazi în competiții inutile și mai bine să observi bărbații faini care au trecut sau sunt în viața ta.

Motivul pentru care bărbații nebărbați prosperă, este pentru că femeile le încurajează competiția cu ele însele, intrând într-un joc murdar, plin de povești romantice și declarații la suprafață. Iar bărbații barbați, sunt pedepsiți pentru sinceritatea debordantă și cele mai mici slăbiciuni. Astfel, privește cum călcăm în picioare ce este autentic și uman…și hrănim ce e mizerabil.

Treaba ta nu este să vrei puterea unui bărbat și să intri în concurs, ci să-i recunoști pe aceia care sunt cu adevărat bărbați și să le apreciezi calitatea, chiar dacă în primă fază s-ar putea să enerveze virușii din tine.

Înainte să urmezi un bărbat, asigură-te că în spatele lui este într-adevăr o ființă umană, nu un șobolan.

Un mascul care mimează puterea (prin poziția lui socială, financiară, intelectuală, etc, se folosește de dependența ta sau orice altceva) și pretinde supunere, e doar un om slab pe dinăuntru care pe zi ce trece se va dezintegra tot mai mult. Soluția aici nu este să-l urmezi, ci să-i dai un toc ascuțit în cur.

Șobolanii sunt mulți pentru că 1: Suntem și noi perverse și nu ne preocupă să cercetăm interiorul nostru, deci exact această specie o preferăm și hrănim cu slabiciunile noastre. Și 2: Încurajăm existența acestei specii, urmându-i orbește. Ei știu că nu îi vede nimeni ce jocuri fac, așa că le este ușor să se îngrașe de pe urma prostiei sau naivității celor inconștienți.

Cum încurajezi existența speciei? Gândește-te de exemplu la cât de atrasă ești de aparențe. Cum îți creezi și ceri povești despre bărbatul ideal, cum faci pe indisponibila și puritana, când tot ce-ți dorești este să fii cu tipu ăla și  să te culci cu el, cum te minți singură că e iubire, când simți clar undeva că ceva e greșit și-n comportamentul lui, și-n tine, și-n relație. Tu vrei povești romantice, iar șobolanul îți creează cadrul ideal prin care tu să-ți trăiești povestea. Însă e doar atât: O POVESTE. Nici n-are rost să te enervezi, căci tu ai cerut-o și ai refuzat realitatea, fugind de tine în îndrăgostiri, imagini ideale, pretenții.

Aparențe și adevăr

Ceea ce puțini oameni văd la bărbații șobolani, este că doar la suprafață PAR puternici. Ei știu și simt cât sunt de slabi, de aici toată manipularea, folosirea puterii ca armă de a te supune, posesivitatea. Tu vezi doar comportamentul impulsiv (cuvinte, gesturi, acțiuni), însă nu vezi ce se ascunde în spatele lui: slăbiciunea animalului, nesiguranța.

Puterea și luciditatea bărbatului se reflectă în femeia de lângă el. Dacă ea este umilă, confuză, reprimată, slabă, atunci nu te aștepta ca în viața ei să fie vreun bărbat puternic și conștient, căci e imposibil. Micimea lui se vede exact în ochii, zâmbetul și viața femeii de lângă.

Când vezi o femeie care radiază, e liberă, puternică, onestă cu ea și ceilalți, poți fi sigur că a avut și/sau are în viața ei minim un bărbat autentic, care a spirijinit-o în procesul transformării, hrănind în ea părți interioare esențiale.

Dacă oamenii s-ar vedea pe ei înșiși, dar și unii pe alții, dincolo de ce spun sau fac, atunci nimeni n-ar mai putea spune “Am fost prostit, am urmat pe cine nu trebuia”. Oricum, mai corect este “M-am prostit singur, am urmat o pistă greșită pentru că am trait în povestea mea, în loc să deschid ochii”. Și mai important decât orice este că dacă oamenii s-ar vedea cu adevărat, abia atunci și cei mai nesimțiți și nefericiți dintre ei, ar avea o șansă adevărată la schimbare, viață și sens.

Cirque_de_Soleil_alegró_el_corazón_de_los_damnificados_de_Talcahuano,_Chile

Un bărbat adevărat, deși are putere, nu se folosește de ea pentru a te umili și supune, ci pentru a te ajuta să evoluezi. Ăsta e Bărbatul cu B mare, care este o ființă umană lucidă. Pe acesta îl urmezi natural, fără să simți că ești condusă, ci bucurându-te de creșterea ta și a lui deopotrivă.

Acest Om este recunoscător pentru ce aduci în viața lui prin energia ta, îți vede limitele, slăbiciunile și nu le exploatează, ci te ajută să le depășești. Te vede chiar și atunci când tu nu vezi care ți-s intențiile reale și NU-ȚI PERMITE să te trădezi, ci te ghidează către corectitudine, oferindu-ți suportul necesar pentru a percepe realitatea. Așa cum el se încarcă alături de tine, prin flexibilitatea, empatia, căldura și tot ce implică feminitatea ta, tu te încarci alături de el, prin terenul stabil, sigur și puternic pe care-l oferă. Este un echilibru perfect.

Cum ajungi la acest bărbat nu contează, căci scopul tău nu este să-l găsești rapid, ci să devii tu un om corect întâi de toate. Dacă ești atentă în tine și la curățenia ta interioară, din acest spațiu vei mirosi imediat tot ce nu este autentic, căci este ca și cum ai asculta o muzică intrumentală cristalină și dintr-o data auzi un instrument neacordat, fals. Păi te zgârie pe timpane. Atunci nu mai încurajezi nesimțirea, nu mai urmezi bărbați infecți, ci apreciezi, respecți și colaborezi cu oamenii valoroși, care oferă mult prin ceea ce sunt ei cu adevărat.

Și așa, vei ajunge la concluzia că da, bărbatul conduce femeia. Și vei fi profund recunoscătoare să te lași direcționată, căci pe măsură ce înaintezi, puterea lui se reflectă în tine și strălucirea nu va fi una de ambalaj…aparentă, ci una de fond, reală.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

9 Comments

    1. Sobolanii animalute n-au nicio vina, caci asa cum ai zis fac parte din ecosistem si au un mare plus: ei accepta ca sunt sobolani, nu se dau lupi sau alte specii de animale 😀 Insa ce au in comun cu omul-sobolan este ca se ascund bine si cand pui lumina pe ei (lumina fiind adevarul in cazul nostru) fuge.

  1. Imi place f mult articolul. Si da, asa este, cand esti alaturi de un barbat adevarat, autentic, iti scoate la suprafata, iti trezeste feminitatea. Te simti femeie.

    1. Sunt putini docamdata, intr-adevar. Singura noastra treaba e sa fim noi femei autentice si sa ne asumam cine suntem, ca sa se apropie cine ne aseamana in aspiratii. Si desigur, sa ne indepartam frumos de sobolani. 😀 :*

  2. Ce pacat ca ideile astea le ai fix de la cel mai mare sobolan… ce pacat ca esti orbita si ca nu vezi cine e el cu adevarat si te mai faci si instrumentul raspandirii ideilor lui bolnave. Ma intreb cum poate un psiholog profesionist sa nu-si dea seama ce fel de om are langa si ea si il urca in slavi, cand oameni fara o astfel de pregatire se prind imediat sau chiar mai tarziu. Cum poate sa nu vada ce se vede cu ochiul liber ca de fapt, liberatatea cu care se lauda ca o are propria lui sotie este falsa si ca ea nu face decat ce vrea el, se culca cu cine vrea el… Nu pot sa inteleg cum nu-ti dai seama, cum esti atat de indoctrinata si nu pui nimic din ce spune el un pic la indoiala, cum nu te gandesti macar un pic, cum nu vezi difererenta dintre vorbele si faptele lui, cum nu vezi ca te foloseste, pe tine si pe ceilalti… in spatele unor vorbe bomabstice… Nu esti nici macar deschisa dialogului, la fel ca si el… retezi pe oricine care indrazneste sa-ti dea zeul jos de pe piedestal. Sunt sigura ca ai destule elemente care sa-ti dea de gandit ca el nu ceea ce vrea sa para, barbatul intre barbati, care intelege si vindeca femeia. Gandeste-te, doar gandeste-te, ca de-aia ai cap. Apoi iti mai trebuie curaj. Nu stiu daca il ai!

    1. Multumesc pentru grija, insa vad o diferenta mare intre vorbele tale si faptele lui + experienta mea cu el. Imi pare rau daca ai avut vreo alta experienta, insa nu e cazul sa-ti faci griji pentru mine.
      Locuiesc cu omul asta, cu sotia lui si impreuna cu prietenii nostri de ceva vreme (imediat e un an) si in perioada asta n-am absolut nimic de ce ma plange, ci chiar din contra. Sotia lui mi-e prietena buna si se bucura de ce libertate vrea ea. Asa ca eu chiar vad cu ochiul liber ca nicio libertate nu este falsa, caci stau sub acelasi acoperis cu el/ei și in perioada asta am avut doar de castigat (din punct de vedere personal si profesional).

      O zi minunata!

Leave a Response