close
no thumb

michigan-and-ohio-receive-grants-to-improve-water-and-algal-blooms-in-great-lakes-33767

A fost o vreme când nimic nu mă enerva mai tare decât să ofer un cadou cuiva și acel cineva să nu știe să-l primească. 

Acum câțiva ani aveam un prieten ce făcea colecție de motociclete machete (nu știu exact daca așa le spune) și am văzut una într-un magazin, un model ce știam că nu-l avea, așa că am cumpărat-o. Reacția a fost „Apai de ce-ți dai banii pe rahaturile mele?” 

Unui iubit de-al meu i-am cumpărat un ceas ce știam că și-l dorea, doar că nu avea bani pentru el. A spus „De ce îți strici tu banii?”

De la cadouri cumpărate…până la complimente, primeam reacții de genul „Vai, nu trebuia.” Dacă nu trebuia dă-l încoace, îmi venea să zic. 

Din aceste experiențe am învățat două lucruri importante. Despre mine. 

1. Oferă ceva necondiționat, fără așteptări

Chiar dacă eu voiam doar să văd omul din față bucuros,  chiar și asta era o așteptare. Dacă nu se bucură, ce? Treaba lui! Eu am făcut ce am simțit? Bun. 

Indiferent că tu cumperi un cadou, oferi o experiență/lecție sau îți dai inima pe tavă, dacă tu ai ales asta, fă-o fără să aștepți nimic. Nici măcar zâmbetul omului.

Pentru mine era frustrant pentru că îmi plăcea să ofer (I`m a giver) și nu mă consola la început ideea de a da fără nicio așteptare, pentru că după opinia mea, nu ceream luna de pe cer dacă voiam să văd omul de lângă mine fericit.

Deși în timp am integrat destul de bine ideea de a da necondiționat, ce m-a ajutat cu adevărat a fost pasul următor

2. Tu știi să primești?

Oamenii sunt oglinda noastră. Nu ne poate deranja ceva la celălalt dacă noi înșine nu avem acea caracteristică sub o formă sau alta. 

Când am aflat asta, am căutat în mine să văd dacă eu știu să primesc. La prima vedere, aveam impresia că da. Însă săpând mai adânc am descoperit că ceream de la alții, ceea ce nici eu nu știam oferi. Dacă primeam un compliment mă fâstâceam, la un cadou mă blocam și la bani le spuneam nu, așa că dacă îmi creștea salariul, aveam grijă să scap repede de bancnote. Mergând și mai departe…nu primeam cuvinte, îmbrățișări și nimic din ce aveau ceilalți și chiar viața să-mi ofere. 

Ce se vedea era doar un simptom. Cauza era sub toate mizeriile ascunse în mine de atâta timp și era simplă. Nu credeam că merit și consideram că dacă primesc ceva (până și o îmbrățișare) pot deveni vulnerabilă și nu voi știi cum să reacționez. Preferam să dăruiesc eu pentru că așa nu exista riscul să fiu impresionată până la lacrimi de vreun cuvânt sau ceva…prea potrivit. 

Tree Growing

Învață să primești

Înainte să oferi ceva celorlalți, înainte să ceri ceva de la viață ca apoi să-i dai cu piciorul, învață să spui „Mulțumesc”. Bucură-te! Fii autentic. Îți vine să sari, să plângi, să zâmbești? Foarte bine. Fă-o! 

La mine, primul pas a fost să-mi dăruiesc mie tot ce aveam mai bun. Timp, lucruri materiale, răsfăț, iubire, încredere. Până nu mi-am crescut stima de sine și încrederea nu am putut să simt cu adevărat acel „Mulțumesc”. Apoi, am primit cu brațele deschise orice avea să-mi ofere viața și oamenii ce erau în jurul meu.

Experiențe bune sau proaste, daruri sau lecții…le primesc cu drag. Și toate mă ajută pe calea mea. 

Nu e un drum ușor de la „Nu trebuia să te deranjezi” la „Mulțumesc din suflet”, însă merită parcurs. Trăiești pentru că inspiri și expiri. Nu poți doar să inspiri sau doar să expiri. Tot așa, nu poți să dăruiești necondiționat, fără să știi primi cu adevărat. 

Mulțumesc

Am uitat de cât timp am tot practicat recunoștința și tot arsenalul de tehnici pentru a crește eu însămi în ochii mei, însă de o săptămână, mi-am amintit de aceste întâmplări și am realizat că acum știu dărui…și știu primi. De când am învățat asta, am parte de sincronicități, oportunități și oameni frumoși. Pentru că acum știu să primesc toate astea în viața mea.

Iar oamenii îmi spun acum „Mulțumesc”. Ei s-au schimbat? Sau eu m-am vindecat?

De o perioadă mi se tot oferă ocazia de a primi exact ce am nevoie. De la emoții și experiențe, până la ajutor. Și m-am surprins bucuroasă să absorb tot cu recunoștință. Câteodată sunt vulnerabilă. Câteodată simt atât de puternic o îmbrățișare, încât îmi dau lacrimile. Dar nu mai văd vulnerabilitatea ca pe un defect. 

Week-end-ul trecut m-am oglindit în cineva căruia i-am făcut cadou niște cărticele; fără așteptări (Ce să mai aștepți când tu însuți știi să-ți oferi ce ai nevoie?) Și spun că m-am oglindit pentru că a afișat un zâmbet frumos ce mi-a încălzit inima pentru vreo două zile. Așa că…mulțumesc!

Nu am mai auzit de multă vreme „Nu trebuia”, „De ce te deranjezi?”, pentru că de multă vreme nu am mai spus nici eu „E prea mult”, „Nu merit”, „nu vreau” sau „nu pot”. Inspir (primesc) și expir (dăruiesc). 

Ești gata să primești?

În concluzie, bucură-te și spune mulțumesc. La început forțat, apoi din suflet. Lucrează între timp la încrederea în tine și dăruiește-ți ce ai tu mai de preț. Lasă-i pe ceilalți deoparte pentru o vreme. Tu ție, ce îți oferi? Ai timp cu tine? Ai visele tale? Îți cumperi acel lucru la care tot visezi? Îți dai voie să fii slab? Dar puternic? Ție când ți-ai mulțumit ultima dată?

Când simți că explodezi, de dragoste, de preaplin…oferă. Fără așteptări. Nu ai ce pierde, tu ești deja întreg. Și primește ce ți se oferă.

Ține minte că uneori cadourile pot fi ambalate frumos și să te bucuri încă de la vederea cutiei, dar uneori darurile pot fi ascunse în experiențe proaste. Tu bucură-te oricum. Și spune: Mulțumesc.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

4 Comments

  1. e foarte fain articolul; e frumos sa vad pe cineva care si-a facut o introspectie care chiar ii schimba realitatea. e interesant sa vezi cum viata iti arata zonele in care trebuie sa cresti…pentru cine are ochi sa vada:) O sa te citesc cu fidelitate!

Leave a Response