close
no thumb

brain_head-803x390

Un om drag mie, a scris pe profilul lui de Facebook așa: „Intodeauna tradarile se fac in urma unor calcule mentale. Si minciunile la fel. Dar daca ai o viata mizerabila ACUM, adica te simti nelinistit, neimplinit, simti ca viata ta nu are rost, ca esti strain in propria familie si chiar in tine insuti, indiferent de cat de multi bani, faima, putere sau distinctii ai, E CLAR ca acele calculele pe care le-ai facut cu ajutorul mintii tale nu au absolut nicio relevanta.

Adica ceea ce ai obtinut cu ajutorul mintii nu reprezinta adevaratele nevoi ale tale ca fiinta si probabil ca in tot procesul acesta ai tradat, nebagat in seama sau ignorat absolut sau majoritatea surselor de satisfactie si bunastare interioara, sens care au aparut in viata ta. Dar pe care din cauza faptului ca le-ai evaluat cu ajutorul mintii le-ai considerat neimportante deci de care te poti dispensa usor (trada). Si s-a intamplat asta pentru ca mintea ta „educata” considera ca altele sunt prioritatile si directiile in care sa-ti canalizezi resursele si energia.”

Foarte tare spus și mi-e musai să întăresc și confirm cele de mai sus! și e tare pentru că …

  1. Cu foarte mici excepții când e vorba și de ghinion, genetică sau altele…în marea majoritate a situațiilor, dacă viața noastră e mizerabilă acum, înseamnă că am contribuit la mizerie o vreme bună. Ceea ce nu este o problemă dacă te vezi și-ți asumi asta, alegând de data asta corect. Problemă este abia în momentul când deși conștientizezi mizeria, alegi să o împroști sau continui să arunci rahat (prin victimizare, învinovățire, scuze și acuze). Când te vezi că ești mic, contează să-ți asumi responsabilitatea și să parcurgi drumul înapoi…curățind ce poți, cât poți…fără calcule mentale, acolo unde te vezi. Mai ales că fix datorită unor calcule mentale ai ajuns în situația de față.

Ce vrei

Credem adesea că știm ce vrem și scrâșnim din dinți să obținem fix aia, cu pretenția că viața ar trebui să ne servească. Și când te servește să-ți dea mașina, casa, faima, cunoștințele teoretice, relația pe care credeai că o vrei, realizezi că ești tot gol și nu poți fugi de tine nici în vreun statut, nici în vreo relație care să te salveze de tine, iar ceea ce ai nevoie cu adevărat este cu mult diferit față de ce susțineai că-ți dorești (datorită unei imaginații bogate care-ți livra imagini de vis despre X situație).

Când oamenii ajung într-un punct de cotitură și își dau seama că ceva este în neregulă, prima tendință este să mai acumuleze informații și să-și crească aparenta putere ca să mai obțină ceva din ce-și doresc. În dezvoltarea personală asta se numește că odată atins un scop…te bucuri scurt, apoi te uiți spre un altul. În viață, asta se numește că fugi iar de tine în puteri iluzorii și nu de cunoștințe mentale ai tu nevoie, ci de bun simț și atenție.

În vremurile noastre sunt o grămadă de informații pe toate gardurile, dar nu de asta avem nevoie

Cărți gratuite, ieftine sau scumpe, pe română, engleză sau alte limbă pe care o știi, blog-uri, cursuri, workshopuri….sunt tone de informație. Și? Te-au ajutat cu ceva să fii mai liniștit, împăcat cu tine, bucuros în propria-ți viață pe termen lung? Poate că nu de cunoștințe teoretice avem noi nevoie, ci de atenție la noi înșine, la ce ne înconjoară, la ce ne dă viața pe tavă în fiecare moment.

De-aia dacă observi că ești în mizerie, nu te ajută (decât eventual pentru o perioadă) citirea unei cărți de self-help, ci e de folos să vezi ce gânduri și obiceiuri ai bifat de-a lungul timpului și cum poți să te întorci la suflet și bun-simț, observând că mintea te minte. Abia asta este putere reală, deși la început e văzută (de minte) ca și slăbiciune.

Tristețea din fundal îți arată adesea că ai trădat mult pe drumul tău spre “glorie” luându-ți în serios majoritatea calculelor în care ai decis cum e mai avantajos din punct de vedere a unei imagini ideale despre tine, cum să nu riști nimic, cum să ieși cât mai bine într-o anume situație.

Sursele de hrană, energie și sens stau în calitatea vieții pe care o ai (ce mănânci, câtă grijă ai de tine fizic, ce parte din tine validezi, ce-ți face plăcere să faci) și în calitatea relațiilor tale. Indiferent dacă (îți) recunoști sau nu, nevoile noastre principale ca oameni…sunt oamenii! Nu ceea ce cerem de la ei pretinzând că e musai să ne dea, ci omul în sine.  Prietenia, atenția (să te simți văzut și înțeles de ceilalți), sexul, onestitatea, valorile umane! Asta este hrana vie care te încarcă. Restul sunt efecte colaterale…iar în lipsa unei hrăniri sănătoase la nivel de suflet, orice glorie ai aduna la povestea ta, este doar o altă piatră de moară care-ți atârnă la gât.

Naaa! am alte priorități, zise mintea

Desigur că mintea are talentul să minimalizeze importanța unor lucruri esențiale pentru suflet (să-ți vezi motivațiile, o plimbare, o zi de leneveală cu un prieten, o conversație spumoasă, atingeri, ceva ce îți face o plăcere reală) și să te convingă că ai alte priorități. Și chiar aici apare un calcul care de cele mai multe ori se termină cu o trădare.

Dacă te-ai văzut și ești la capitolul trădare + consecințe, acum important e să vezi ce mai poți face. Nu să te victimizezi, să te biciuiești sau să dai vina pe altcineva.  Cu resursele pe care le ai (multe sau puține), atâta cât poți, exact acolo unde ești…ce alegi să faci? Nu subestima deciziile mărunte. Și nu forța drumul înapoi către sens. Ia-o încet.

  1. Ce m-a atins la textul prietenului meu a fost asta: „…pentru ca mintea ta „educata” considera ca altele sunt prioritatile si directiile in care sa-ti canalizezi resursele si energia” DA! Am fost pe-acolo, știu ce putere de convingere are o minte educată și cât de mult poți trăda doar pentru că te simți una cu ea. Încă mai descâlcesc din neuroni confuzi, însă cert este că am înțeles și simțit câtă moarte se ascunde-n calcule, strategii, planuri egoiste venite la pachet cu nemulțumiri și pretenții…și cât succes, sens și viață poate să fie într-o sticlă de apă minerală…și o poveste cu prietenii mei.
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

2 Comments

  1. Nu cred ca asa zisele calcule mentale duc la nefericire. Ci mai degraba o informare de proasta calitate. Calculele mentale le facem toti pentru a trece prin viata, dintr-o situatie ce tine de incheierea sau inceperea unei perioade a vietii in alta. E parte din procesul de a trai in secolul si societatea actuala. Si facem asta pentru ca asa a fost dintotdeauna, zic eu. Un obicei.

    Si suntem rezultatele unor calcule mentale ale parintilor nostri. Etc.

    Mintea nu are niciun plan egotic pentru niciunul din noi. Mintea e un simplu instrument, caracteristic naturii umane, oamenilor, antrenat prin informatiile primite si obiceiurile rezultate din acest proces de input de informatie si output de concluzie. Bineinteles ca in „minte” are loc filtrarea informatiilor dar ea nu e decat un instrument al inertiei, obiceiurilor, pe care l-am antrenat si programat inca de la nastere.

    Nu-s de acord cu felul asta de exprimare pentru ca ori poate creea vinovatie pentru felul de viata dus pana in punctul asta, la nivel subconstient ori poate sa planteze ideea unei schimbari radicale in gandire, dar in extrema, de unde ar rezulta o criza de identitate pentru omul neinformat si care intra pentru prima data in contact cu informatiile prezentate astfel.

    1. Nu la genul acela de calcule ma refeream, ci la cele care vin cu tradari ale sufletului la pachet. Nu mintea este problema, ci faptul ca suntem identificati (cateodata total) cu ea si nu mai percepem realitatea. Mintea e un simplu instrument atunci cand este folosita asa. Altfel, nu ia omul decizia, ci spatiul mental-emotional care e conditionat de experiente trecute, tipare mostenite, scenarii pe care ni le imaginam, etc.
      Lucrez acum la un material mai complex despre subiect si probabil de acolo ma voi face mai bine inteleasa.
      Multumesc pentru comentariu!

Leave a Response