close
reality-check-for-big-pharma-and-medicare-part-d

Se întâmplă în viața asta să ajungi să dai ochii cu situații dificile. De cele mai multe ori, majoritatea preferă să fugă. Modalitatea prin care o face fiecare este diferită, însă orice tip de fuga urmează un tipar comun. Ori dăm vina pe alții sau viață, destin, karmă…ori ne învinovățim pe noi înșine. Și cert este că nu faci nimic altceva decât să rămâi în același punct. Până când nu mai ai de ales și te miști de acolo; dacă mai poți singur; dacă nu mai poți, ceri ajutorul.

Când ajungi în situații disperate și nu ai pe cine să te bazezi…ești în acel punct pentru că o vreme îndelungată:

1. Nu ți-ai asumat responsabilitatea pentru cine ești, ce faci, ce ai și nici n-ai apreciat ce ți se dădea, căci credeai că unele beneficii de la ceilalți și viață ți se cuvin.

Asta înseamnă că n-ai fost atent și sincer cu motivațiile tale (de ce faci ce faci, de ce spui ce spui, care este motivul pentru care acționezi în anumite direcții) și la grădina ta interioară, ci te-a interesat mai mult să privești în curtea vecinului și să pretinzi de la el: să-ți dea, să facă, să fie.

Cea mai întâlnită fugă de responsabilitate este învinuirea părinților că au greșit în copilăria ta.

Cel mai adesea suntem crescuți de niște copiii-adulți. Dacă acum la maturitate nu realizezi asta și-ți pierzi timpul și energia ca să-i judeci în loc să-ți asumi responsabilitatea pentru ce trăiești în prezent, ești același copil ca și ei.

Orice ai fi învățat tu în copilărie și orice traume ai fi adunat, acum ești adult, deci e strict treaba ta să faci ceva diferit, să smulgi niște buruieni din grădina ta interioară și să pui alte semințe. Adică să te cobori de pe tronul de rege care are pretenții de la ceilalți și să fii grădinar. Munca de jos (aia pe care mulți o consideră umilitoare) ne trebuie pentru schimbare, nu coronițe cu perle.

Nu ți se cuvine nimic

Atitudinea adânc înfiptă cum că ni se cuvine ceva, este din fașă o eroare și o piatră care ne atârnă la gât. Orice ai vrea să facă alții pentru tine sau în locul tău…poți să ceri, însă să știi că nu ți se cuvinte. Poți să primești…sau nu. Că nimeni nu ți-e dator cu nimic. Nici măcar familia, viața, Dumnezeu.

Crezând că ți se cuvin beneficiile pe care le ai sau ceri, adopți o atitudine de superioritate și te urci pe tronul ăla de rege (o imagine de sine ideală), deși problemele tale sunt la nivelul grădinarului și a mâinilor murdărite de pământ.

2. N-ai fost atent la viață și ai dorit control (controlul celorlalți sau a fluxului vieții), în loc de colaborare

Viața întotdeauna îți dă răspunsuri, îți trimite oameni care să-ți arate unde greșești sau ce faci bine. Dar nu prea vrei să vezi adevărul, căci te revoltă. Și da, controlul pare mai ușor. Însă ce omiți să vezi este că încercând să deții controlul, îți pierzi tot controlul.
Când colaborezi cu ceilalți ești real interesat și de dorințele, nevoile lor, căutând metode de a satisface ambele părți (și ce vrei tu și ce vrea celălalt), fără să ai pretenția că poți controla și deține o ființă umană. Reține: Nimeni nu-ți datorează nimic!

Când colaborezi cu viața, ești atent la ce ți se dă și vezi ce poți face cu ceea ce ai. Te interesează starea ta de bine pe termen lung, dar în egală măsură vezi și protejezi și interesele vieții – mai ales atunci când pare (doar pare) că nu coincid cu ale tale.

3. Ai persistat mult timp în greșeli

“Nu contează că greșești. Problema este doar atunci când persiști în greșeală” îmi zicea un iubit de-al meu. Și așa e. Fii atent la greșelile pe care le repeți. Și nu te uita doar în exterior, ci mai ales în interior…la felul în care te raportezi la tine și ceilalți

Când ai repetat aceleași greșeli, aceeași ipocrizie, aceeași minciună și fugă de sine, nu te aștepta ca viața să înțeleagă că tu ai preferat filmul tău, în loc de realitatea ei.

4. Ai dat cu piciorul oamenilor cu fond uman care îți voiau cu adevărat binele, doar pentru că aceștia nu și-au lipit măștile sclipicioase cu care voiai să fii mângâiat, aprobat, mințit.

Să fim sinceri, ne place minciuna, căci în aceeași minciună trăim și noi la nivel interior, ignorând orice semnal din partea vieții. Când cauți povești (de dragoste, de glorie, de prietenie) vei primi acele povești pe care ți le dorești, dar care n-au nicio legătură cu realitatea.

Oamenii ăia adevărați din jurul tău nu îți vând gogoși, așa că te trag de mânecă atunci când greșești sau când te deconectezi de la ce e important. Pentru că preferi gogoșile, îți vine firesc să te îndepărtezi exact de oamenii care-ți ziceau adevărul – ăla care te scotea pe tine din pepeni.

5. Ai stat la curu` celor mai nesimțiți din jurul tău care au avut exact măștile pe care le cereai.

Acei nesimțiți care aveau în mânecă poveștile pe care ți le spuneai și tu în mintea ta. N-ai fost atent la discrepanța între ceea ce spun, ce fac și cine sunt ei și ai rămas prin preajma lor.

Mai demult îmi spunea o prietenă că iubitul ei o bate, se poartă urât cu ea și vrea să se despartă, dar vrea să o facă în termeni amiabili, el să înțeleagă că ea pleacă și să nu fie nevoită să fugă de el. Evident că i-a mirosit slăbiciunea și profitul ei, așa că nu i-a convenit niciodată ideea ca ea să plece. Ce nu înțeleg unii oameni este că degeaba cauți tu condiții amiabile și vorbe multe, acolo unde nu ai cu cine. În fața ta nici măcar nu există un om, ci un șobolan! Rămânând cu el, refuzi timpul tău acelora care poate mai au un fond uman, dar nu-i găsești că stai în locul greșit.

Nu e peste noapte

E bine să înțelegem că de multe ori (cu foarte mici excepții), nu te trezești peste noapte pe marginea prăpastiei, ci după un timp lung în care nu ți-a păsat de adevăr, de acțiunile tale, motivațiile cele mai profunde și efectul concret a ceea ce ești și faci. După un timp în care ai alungat de lângă tine oamenii valoroși și i-ai validat pe cei perverși, după perioade întregi în care te simțeai superior și la cârma controlului, deși viața te trăgea de mânecă arătându-ți prin senzații, stări și oameni unde greșești.

Când ajungi să vezi asta, dacă te judeci atunci doar ai îmbrăcat din nou haina refuzului unei schimbări interioare, dar tot aia e, tot în mocirlă stai, atâta că acum ai și imaginea pătată (de aici și auto-judecata). Deci nu e cazul să te „biciuiești” după ce ți-ai dat seama cât ai greșit. A greși e omenește se zice. Important e ce faci după ce te vezi.

Ideea  este să conștientizezi modalitatea prin care ai ajuns în situații disperate și cum ai contribuit tu la starea ta proastă. Te interesează cum te-au influențat alții doar în măsura în care asta te ajută să fii mai atent pe viitor, însă responsabilitatea este doar a ta. După ce ești sincer cu tine și te privești cu tot cu mâinile pline de pământ, treaba ta ca și grădinar este să plantezi altceva în schimb. Pornind de la sinceritate, asumare și integritate de data aceasta.

Majoritatea oamenilor fug de adevăr doar pentru că nu le sună atât de pozitiv precum unele afirmații și speranțe pe care și le repetă, iar conștientizarea adevărului și respectarea lui presupune o cu totul altă muncă în care smulgi buruienile din rădăcini, nu uzi plantele care-ți convin la suprafață.

Te asigur că nimic nu este mai pozitiv decât să te uiți sincer la tine și în jur și să-ți cunoști cu adevărat natura umană cu tot cu greșeli…apoi să știi cine vrei să devii, acționând mult mai lucid.

Cu cât e situația ta mai disperată, cu atât mai mult trebuie să-ți accepți locul cu smerenie și să observi ce te-a adus aici și cum poți parcurge drumul invers…către sens și stare de bine.

Fără învinovățiri, plânsete, milă de sine sau degete îndreptate spre unii sau alții „vinovați”. Cu cât ești într-un rahat mai mare, cu atât trebuie să fii mai atent și conștient de ce faci și care e pasul următor ca să nu te scufunzi.

Fără să te agiți, fără să vrei să treacă mai repede, ci având răbdare, cu responsabilitate, demnitate și corectitudine.

Să-ți vezi clar greșelile și să știi ce e de făcut pentru a repara sau a nu le mai repeta într-un viitor context, să faci atât cât poți exact în locul în care te găsești acum. Apoi uitându-te în jur s-ar putea să vezi că ai minim un om pe care să te bazezi, iar viața te susține. Dar asta doar atunci când și tu susții viața și cursul ei.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

4 Comments

    1. Legat de nu toti oamenii sunt la fel, eu mereu raspund diferit la toate „quiz`urile” de pe net unde te pune sa alegi un numar, o unealta, un fruct , o culoare etc … stiu ca sunt facute studii pe baza lor si cum raspunde de obicei cineva, dar eu mereu am raspuns total diferit 😀

Leave a Response