close
no thumb

Abstract Mac Wallpaper Waking the Angry Witch-9283161861

Când forțezi lucrurile să se întâmple, de fapt te blochezi într-o treabă care nu-i a ta. Dacă ești prea prins în povestea cu forțarea (pentru că tu poți, că așa zic poveștile) se prea poate să nu vezi de ce te încurcă exact încăpățânarea cu care pedalezi, fără să simți că o faci în gol, deci degeaba, ignorând chestiuni imediate de rezolvat, esențiale.

Și ia în cosiderare că cel mai adesea forțezi acolo unde nu depinde de tine, ci de o alegere a unei terțe persoane, de un râu al vieții, un alt rezultat…altceva decât ceva ce poți obține prin propria ta putere. Și mai grav este că și când poți face ceva, nu-ți vezi propria putere sus numită și nici limitele, forțând să te înalți dintr-un minus, fără să faci ceva cu plusurile de la îndemână.

Depășirea limitelor

Limita e cerul! Spun unele citate. Orice îți dorești cu adevărat, poți, zic altele. Toată lumea are potential și poate să fie puternic, să reușească, să blablabla.

Ok, limita e cerul, dar dacă eu nu reușesc să ajung la podul casei mele, după ce să țintesc spre vreo stea îndepărtată? Și dacă totuși ajung pe acoperiș și descopăr că acolo mă simt împlinită, să mai alerg după himere?

Problema aici este că majoritatea celor care se uită după alte planete, cred că atingerea unor obiective le-ar satisface setea de Viață.

Și ajunși acolo, la X obiectiv îndeplinit, descoperă că nu e suficient , așa că pornesc iar în alergare spre ceva…altceva. Doar limita e cerul! Și uite așa rămân nehrăniți cu adevărat o viață, însă mănâncă pe saturate din obiective tip junk, care să le potolească pentru o vreme lipsa de sens.

Nu mă înțelege greșit, nu e rău să ai obiective și să știi ce vrei de la viața asta. Însă adesea doar credem că vrem anumite lucruri pentru că ne-am format o imagine idilică asupra lor și disprețuim adevăratele nevoi care ne hrănesc cu adevărat, căci sunt prea la îndemână. Și chiar și-n momentele când habar n-ai ce vrei de la viață…nu e nimic rău cu asta, că tot te îndrepți spre ceva. Sau fugi de ceva.

Deci o fi cerul limita, însă fii atent în urcarea ta să nu ignori lucruri care par banale, însă ți-ar da mult sens.

Orice îți dorești cu adevărat poți. Mda! Și să te ferească Dumnezeu să poți tot ce-ți dorești, că ai da cu nasul de asfalt măcar de câteva ori, văzând cât de superficial ai fost când ți-ai dorit aia.

Și îmi pare rău să te dezamăgesc, însă sunt situații când efectiv NU POȚI. Oricât te-ai forța și agita, nu se poate, nu poți, nu ține de tine, cel puțin în acel moment. Și cum trăiești cu asta? Ce-ți rămâne de făcut și ce faci când nu poți?

Oricâtă putere și potential ai avea, evită privirea sfidătoare aruncată spre cei care vezi tu că nu fac nimic sau n-au puterea ta aparentă. Poate au niște limite, care indiferent că tu crezi or ba, există. Au și ei potential, dar e posibil să fie în alte domenii, pe alte direcții, în alt fel. Iar în alte locuri…să fie slabi, limitați, neputincioși. Și așa ești și tu.

În anumite faze din viața ta, în anumite contexte și pe niște paliere…ai limite. Și e bine să înveți să trăiești cu asta fără să te forțezi acolo unde n-ai nici măcar pedale de care să tragi.

Pentru că forțând acolo unde nu poți, ignori toate momentele unde ți-e cu puțință să faci multe foarte bine.

Am câțiva clienți care nu pot accepta nici picurați cu ceară că oamenii…pe lângă potential au și niște limite. Bineînțeles că lor înșiși își aplică un tratament greu, prin care forțează lucrurile, se învinovățesc și trag tare exact acolo unde este nevoie de acceptare și smerenie.

Vrei să știi ce iese din toată forțarea asta? Un conflict interior mare care duce în anxietăți insuportabile, atacuri de panică, dureri de cap (că obosește și ăsta săracul), boli diverse. Și asta pentru că ei pot! Când le arăt limitele lor, adesea zâmbesc ca și când ar fi fost deconspirați, apoi le atrag atenția asupra unor puncte forte care stau să putrezească de nefolosite ce sunt.

Adevărata putere stă în recunoașterea și asumarea limitelor tale, nu în forțarea cu care tragi de tine și de viață.

Aici ajungi cu nițcă smerenie și recunoștință pentru ceea ce ai în grădina proprie (nu ce-ți lipsește). Când îți faci treaba ta, cu ceea ce ai și cu ce poți în acest moment, e foarte posibil să poți aborda apoi și niște limite și să le depășești. Sau nu! Dar nu asta e important, ci ce poți să faci cu ce ai la îndemână.

Care e diferența dintre a face tot ce poți și a da din tine tot ce e mai bun…și a forța lucrurile?

Diferența asta este imensă și stă în motivația din spate și starea de pe care acționezi. Când faci tot ce poți, te concentrezi pe ce ai și pe pașii pe care-i faci acum, fără să te pripești, ci fiind atent la fiecare moment de cotitură și decizie mică or` mare. În acest caz, toată starea ta de bine nu depinde de vreun rezultat, ci de acțiunea în sine – de acest moment. Probabil să te simți ușor dezamăgit dacă nu reușești anumite lucruri, însă văzându-ți de treaba ta…mereu te concentrezi pe ceea ce ai deja și ce mai poți face. Și în situația asta, n-ai cum să te simți neputincios, căci tu faci deja tot ce ți-e cu putință.

Când forțezi (pe tine, ceilalți, viața) simți furia pretenției, graba cu care vrei să obții, rezultatul rapid pe care-l cauți și de care depinde toată starea ta de aparentă liniște.

Și nu vezi, dar vei simți la un moment dat că în timp ce tu te-ai ocupat să încurci treburile vieții forțând fiecare pas după voința ta egotică, ea (viața) și-a văzut foarte bine de cursul ei, iar treaba ta a rămas în aer, neglijată.
Asta se numește consecință a deciziilor tale.

Și da, tu faci cinste cu nota de plată. Până data viitoare când înveți să nu-ți mai bagi nasul în grădina universului, ci te uiți la pomul din fața casei tale. Adică să-ți vezi de treaba ta!

Pretenții mari de la tine și viață

A fost o perioadă când forțam tot ce puteam ca să iasă lucrurile așa cum vreau eu. Asta înseamnă să ai pretenții mari de la tine și de la viață. Nu, nu-i de bine. Încă mai am tendința de a forța contexte, puteri, etc…însă îmi amintesc apoi să mă întorc la smerenie care-mi zice să șed pe curu` meu și să-mi văd de treabă. O treabă care mi-e la îndemână și îmi dă și sens.

Am și multe exemple când forțând lucruri care nu țineau numai de mine și nefăcându-mi treaba proprie, viața mi s-a transformat într-un dezastru.

De exemplu am forțat multe lucruri în relațiile din viața mea. Toți forțăm aici și la relația cu noi înșine. Nu puteam accepta micile sau marile schimbări din relație, îndepărtările sau orice care-mi călca peste imaginea mea ideală. Și acolo am pedalat cât de tare am putut, ca să fie așa cum vreau eu. Să se apropie și să rămână așa, să se întâmple X lucru, să plece sau să stea, etc. Nu merge așa însă.

Astea sunt lucruri care nu depind numai de tine și a forța o relație este ca și când ai vrea ca pământul să se învârtă mai repede.

Nu-l poți forța decât cu prețul sănătății tale (mentale și fizice) și el rămâne tot cum trebuie să fie. Pentru că în timp ce tu stai în calea vieții, ea își face bine treaba și-ți pune în față niște consecințe. Nu ca pedeapsă, tu le-ai creat prin iresponsabilitatea față de tine și treaba ta.

Iar dacă viața chiar vrea să se amuze un pic, îți dă exact ceea ce forțezi să ai, iar nota de plată iar o plătești tu. 

Deci nu poți forța nimic pe lumea asta. Relații, succes, sănătate…toate astea nu depind numai de tine, chiar dacă poți contribui în bine la ele dacă-ți faci treaba (dar nu ai nicio garanție).

Și trebuie doar să te readaptezi la datele oferite în fiecare moment de viață, să iei decizii, să vezi ce poți să faci tu și unde trebuie să te retragi. Nu din neputință, ci din bun simț.

Oriunde apare revolta și frustrarea că nu obții ce vrei și nu ies lucrurile așa cum vrei…este pentru că ai impresia că poți emite pretenții și ți se cuvine ceva de pe lumea asta, nefiind atent la cât de multe ai în viața ta, dincolo de orice probleme mari.

Orice dificultăți ai avea în unele aspecte…și orice ți-ar lipsi, uită-te la ce ai primit deja și vezi ce poți face în grădina ta, cu acțiuni mărunte și imediate, ținând cont că treaba ta…e cu tine.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

P.S. În 26 Martie ne întâlnim la Cluj la un workshop Vezi-ți de treaba ta. Detalii aici

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

1 Comment

Leave a Response