close
no thumb
copilărie-wallpapers_17665_1920x1200

În urmă cu câteva luni, m-a întrebat un coleg dacă nu am obosit să lupt cu morile de vânt. Câteodată cu sistemul, alteori cu alți colegi, adesea cu rigiditatea (a mea și a celorlalți).

Nu doar că n-am obosit, însă energia mea observ că tot crește, iar motivul este simplu: Nu lupt cu nimeni și nimic. Mă joc doar. Orice vine spre mine este binevenit și mă joc de-a alchimistul. Sunt responsabilă de părticica mea, așa că învăț din jocurile altora, iar acelea care nu mi se potrivesc, le accept așa cum sunt, revenind din nou și din nou la mine și ce pot face eu în viața mea și pe lumea asta, pentru ceilalți.

Spun că mă joc pentru că mă entuziasmează meseria mea și tot ce fac, nu mă interesează cât e ceasul și când scap de la „job”, căci mă fascinează omul și mintea, sufletul lui și corpul uman care e uimitor și deține mesaje cheie.
Sunt profund interesată de Interior, resursele nebănuite pe care le are fiecare, puterea virușilor mentali și procesul de a-i vedea, accepta și alchimiza în ceva bun. Zâmbetele oamenilor după o vreme de joacă cu ei, reușitele și transformarea lor, cântecul sufletului meu în tot timpul jocului…astea sunt neprețuite!

Munca te obosește?

Dacă răspunsul la întrebare este da, atunci oboseala este întreținută mai mult de luptă, decât de muncă. Mereu lupți cu ceva/cineva și îți pierzi energia în timpul ăsta. Lupți pentru familie, să plătești ratele la bancă, lupți cu programul incomod, cu clienții dificili, cu patronul care nu te apreciază. Tragi de tine să mai stai la job; până găsești ceva mai bun măcar. Faci ceea ce trebuie, însă nu găsești plăcere și bucurie în ceea ce faci. Ai pleca de acolo, dar rămâi. Toată această luptă duce la epuizare pe mai multe nivele.

Joacă-te

Când munca te obosește, joacă-te. Un copil nu obosește când descoperă lumea ce-l înconjoară și poate rămâne fascinat ore în șir de niște bile de biliard sau cuburi colorate. Ți se pare superficial și lipsit de responsabilitate să faci asta acum la maturitate, însă când spun să te joci nu mă refer să-ți ignori munca și să sari într-un picior, ci să o faci mai interesantă, lăsându-ți și sufletul să se exprime.

Tu ești acum matur, știu. Însă dacă și ăsta e un joc? Te joci de-a omul mare și ai preluat puzzle-urile care trebuie în loc să-ți creezi, descoperi și să te bucuri de propriul joc. Poate nu-ți place puzzle-ul, dar Nu te supăra frate, oricând poți să etalezi pe tabla de Remi a vieții tale, piesele pe care ți le dorești cu adevărat. Aici nu ai reguli.

Și acum te joci Șotron, însă ai uitat de pasul prezent și bucuria de a ajunge pe fiecare pătrat, iar acum vrei să sari direct la finiș. Mai vin din când în când oameni care-ți spun că lucrurile se pot schimba, dar atunci faci pe Baba oarba și zici că e greu, nu poți acum, n-ai știi ce și cum…și continui să joci Mimă. Mimezi nu din plăcerea de a-ți descoperi ceilalți cuvântul, ci din dorința de a păstra niște aparențe.

imagini-rusia-copii

Ai luat totul prea în serios

Dacă viața asta e un joc, iar tu te iei pe tine și lucrurile din viața ta prea în serios? EGO-ul crește și se hrănește din chestiunile serioase, care-ți dau impresia că sunt importante, grave și tu trebuie să le faci față. În veselie și joacă, orgoliul, competiția, măștile, cad; și faci loc jocului să intre în viața ta. Asta înseamnă că experimentezi ușurința, curgerea și naturalețea vieții.

Tu oricum îți joci rolurile că măiestrie și dacă-ți sunt atacate, le aperi cu dinții, iar asta dragul meu, este tot un joc. Atâta că este unul care închide, înfurie, crispează, obosește.

Și când totuși trebuie…

Am convingerea că nimic nu trebuie pe lumea asta și când spui că trebuie să faci ceva, e o obligație pe care ai prefera să o eviți, dacă s-ar putea. Dacă rămâi mult în acel trebuie, e posibil să ai anumite beneficii de pe urma acțiunilor pe care nu ți le dorești, dar totuși le faci. Un salariu bun sau care te menține pe linia de plutire măcar, o casa, siguranță, confort, sunt exemple de beneficii.

Și totuși, dacă tu consideri că trebuie să faci anumiți pași care nu-ți plac neapărat, ca să ajungi unde îți dorești, te poți juca și aici. Fă-ți munca mai ușoară. Dacă îți dai ochii peste cap și suspini că trebuie să faci ceva, nu-ți vei ușura situația, ci va cântări mult mai mult pe spinarea ta. Acceptă situația din prezent (nu să te complaci, despre diferența dintre ele am mai scris aici) și trezește în tine curiozitatea și bucuria unui copil. Fii prezent la ceea ce faci și nu aștepta să scapi de acolo cât mai repede. Ideea nu e să te joci de-ascunselea, ci să ieși în față. În fața ta. Să recunoști față de tine însuți că în acest moment te afli în acest loc și acum poți să-ți folosești din resurse pentru a te bucura și a finaliza acest nivel.

Poate nu vei putea întotdeauna să-ți alegi jocul exterior, însă e în puterea ta să-l alegi pe cel interior. În concluzie, dacă munca te obosește, joacă-te! În jocul adevărat, nu există luptă, încrâncenare sau oboseală și singura regulă care există e: Nu te trăda pe tine însuți!

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

2 Comments

  1. ehee daca imi spuneai astea acu cativa ani… :)))))) oricum problema apare cand oamenii isi trateaza jobul ca pe steaua nordului din viata lor sau ca pe o nestemata ce nu trebuie pierduta nicicand… bineinteles ca asta aduce mult stres si nu te mai poti bucura de ceea ce faci, plus ca deciziile gresite din timpu vietii si lenea de a fi dinamic dau greutate jobului de care omu se agata pentru a compensa… toate astea se rezolva prin educatie si prin priceperea drepturilor si libertatilor personale cat si a optiunilor disponibile, cum ca nu mai e iobag la mosie ci poate face ce vrea cu viata lui

Leave a Response