close
no thumb

hope-5

Am spus mai demult unui om apropiat că speranța e doar o târfă care-ți fură energia și nici măcar nu te satisface.

Recunosc, de prea puține ori am considerat speranța un sentiment nobil. Pe de-o parte, pentru că în viziunea mea înseamnă amăgire, iar pe de altă parte, vedeam în ea doar o scuză de a sta și a aștepta să apară un miracol din neant. Am folosit ambele variante.

Și totuși, am experimentat și un alt gen de sentiment în ceea ce o privește pe doamna asta și atunci am asemănat-o cu o lumânare care mi-a luminat o întreagă cameră întunecată. Cea a sufletului meu. Însă o dată cu lumina aia, m-am ridicat și am pornit la drum.

Ce e rău în a spera?

Nu e nimic rău. Însă pentru ca lumina să fie utilă, speranța nu este suficientă. Degeaba acum vezi clar, dacă nu acționezi în direcția în care vezi. Aici te poate încurca speranța. Când este pe post de…”Dacă va vrea Dumnezeu”, „dacă este să fie”, „dacă soarta a vrea.”

Speranța = rugăciune

O putem asemăna și cu o rugăciune, în care ne punem nădejdea că va fi auzită. Și totuși, Dumnezeu nu lucrează în locul tău și atunci credința ta nu se măsoară în intensitatea cu care te rogi și cât de mult speri, ci în acțiunile tale. Universul înțelege credința și dorințele tale, abia când ești în mișcare.

De câte ori pe săptămână speri?

Te-ai surprins spunând „sper că…?” Simți adesea să începi așa propozițiile? Ce înseamnă pentru tine speranța? Ce anume ai nevoie ca să treci la acțiune?

Te poți folosi de flacăra asta, doar în măsura în care te ridici din pat cu zâmbetul pe buze și te pui pe treabă. Altfel, ca orice lumânare, peste un timp, se stinge. Și nici asta nu e problemă, însă cu fiecare lumânare stinsă, stima ta de sine scade și ai senzația că nu poți, nu știi, nu ești în stare.

Speranța te încurcă

Te încurcă atunci când o folosești doar ca să te amăgești și te minți singur. Știi deja ce nu merge bine în viața ta, știi și vezi deja capătul unui drum la care refuzi să renunți, deși nu ajungi nicăieri pe el. Însă speri că…și continui să te minți.

Speranța te încurcă atunci când o folosești pe post de credință, fără acțiune. 

Și mai ales, te încurcă pentru că până nu ești tu responsabil pentru gândurile, emoțiile, acțiunile și viața ta, speranța e doar o plapumă care îți ține de cald, însă nu te dă jos din pat.

Ce e de făcut

  • Caută adevărul tău, căci al meu s-ar putea să nu ți se potrivească. Folosește orice emoție pe post de catalizator și descoperă în interiorul tău cum îți aprinzi flacăra și mai ales, cum îți găsești puterea de a porni la drum, odată ce știi că e luminat. 
  • Speranța, la fel ca și credința, sunt nule dacă nu sunt însoțite de acțiune. E ca și când te-aș suna să-ți spun că mi-aș dori mult să te văd și sper să ajung la tine în oraș. Și te tot sun…și tot sper, dar nu fac niciun pas concret pentru asta.  Credința înseamnă să îți iei biletul în avans, să pornești cu încredere, pe un drum luminat doar de o lumânare mică. Abia atunci vei vedea ușile deschizându-se și puterea lucrurilor mici. Niciodată înainte. Dumnezeu are umorul lui. Și sensul.
  • Alege responsabilitatea. Asta înseamnă putere asupra propriei tale vieți. În loc să speri, fă tot ce poți să se întâmple ceea ce-ți dorești. Nu vei primi întotdeauna ceea ce-ți dorești, dar vei primi mereu ceea ce meriți și ai nevoie în acel moment. Fii responsabil și decide tu ce vrei și ce faci pentru asta.

 

Când simți că se strecoară în tine un firicel de speranță, prinde-l și acționează imediat. Nu aștepta să vezi toată scara. E suficientă o treaptă. În caz contrar, emoția asta e doar amăgire și amânare, iar asta se va reflecta și în viața ta, prin oamenii care-ți ajung în cale, experiențe și trăiri.

Unele lucruri se întâmplă pur și simplu. Lasă-le să fie. Tu speră la ceva mai mult, la ceva mai bun, însă nu te opri aici. Acționează! Fă asta acum! Pentru că poți.

 

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

 

 

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

3 Comments

  1. Bun articol, si multam de el. Adevar e ca in ultima vreme cam sufar de scenaristica – tot fac si desfac idei in cap si mai mult de atit tot visez ca o sa…In realitate o sa = nimic. Asa ca speranta e doar in decor. Sau pe linga el. Adevar adevarat nu fac nimic decit o rutina neghioaba, zilnica si matusalemica. La urma urmei si miine e o zi….sa sper ca o sa….

  2. Speranta este ca un colac de salvare, din puntul meu de vedere. Atat timp cat te aventurezi pe mare si pornesti spre locuri necunoscute, colacul de salvare, iti da o siguranta. Daca barca se scufunsa nu-ti mai ramane decat colacul care te poate salva. Dar daca stai in fata televizorului unu colac de salvare nu iti este de folos la nimic.
    La fel este si cu speranta.

  3. De fapt speranta nu este numai o idee că totul va fi perfect este o credință în tine însuți. Ești sigur că indiferent cât de greu, cât de dezavantajat de situație ai fi, la un moment dat vei reuși să îți atingi obiectivele propuse.

    Ai atâta determinare venită din speranță încât nu te oprești oricât de mari ar fi obstacolele care îți stau în cale. Accepți că întotdeauna există o cale de salvare. Vei trăi o viața mult mai liniștită, așa cum și Daniel Goleman subliniază în cartea sa “Inteligența Emoțională”:

    “Într-adevăr cei care își fac speranțe ajung să fie deprimați din ce în ce mai greu pe măsură ce înaintează în viață, urmărindu-și scopurile, sunt în general mai puțin anxioși și trec prin mai puține neliniști emoționale.”

    pentru informatii suplimentare viziteaza: http://putereaexemplului.com/antidot-pentru-nefericire/

Leave a Response