close
no thumb

forgive1

După ultimul articol, șocant, cum spun unii, am primit reacții care mai de care mai nervoase. Doar un minim de 2 % au înțeles cu adevărat esența, care apropo, era iertarea. Restul, s-au concentrat pe agresor. Ce a pățit? Cum a plătit? Când? Am simțit furia și revolta în mailurile voastre.

Restul răspunsurilor au fost sursă de inspirație și bucurie pentru mine. Unii dintre voi ați acționat imediat și ați făcut o alegere pentru viața voastră, iar alții ați lucrat pe iertare. Felicitări!

În articolul de astăzi mă concentrez pe agresor. Nu în cazul meu, ci în general. Agresor fiind orice exterior ție. Oameni care ți-au făcut rău, planuri care n-au ieșit, vise ce s-au dus pe apa sâmbetei, etc. Toate astea sunt posibili agresori.

Am fost îngrijorată când am văzut reacțiile pline de nervi pentru că m-am gândit că dacă în cazul meu ați reacționat așa, în viața voastră, cum faceți? Blestemați la fel? Înjurați viața? Ignorați răsăritul de după noapte și curcubeul de după ploaie? Ori le considerați lipsite de importanță în comparație cu prețul plătit?

Cum plătește agresorul?

Agresorul contează cel mai puțin, în orice poveste. Dacă tu chiar simți nevoia, fă-ți treaba în mod legal, însă întrebarea nu e cum plătește el, ci cum te ridici tu. Nu e vorba de agresor, niciodată nu a fost. E vorba de tine. TU. Cum îți revii tu? Cum mergi tu mai departe? Cum ierți și de ce? Ce îți dorești tu să faci de acum încolo?

Dacă cineva îți face rău, chiar și în mod voit, crezi că omului ăluia îi e bine? Nu cumva e mai rănit și putrezit pe dinăuntru decât ți-ai putea imagina? Și atunci dacă el face rău, tu faci rău și tot așa, unde ajungem? Cine închide cercul cu iubire? Unde se termină toate astea? Cineva trebuie să fie capabil să spună STOP și în locul furiei și a ranchiunii să existe liniște și dragoste. Vei fi tu acela?

Poți să spui că nu poți, că e ușor de zis, că e prea greu, că e imposibil. Atunci nici măcar nu vrei să  încerci să faci ceva sau să schimbi ce simți. Vrei doar să fii compătimit și celălalt să plătească pentru că ai impresia că ce simți tu e undeva în exteriorul tău. Crezi că ura ta, e lipită de el.  Însă ceea ce simți tu E ÎN TINE, nu în celălalt. Tu ești furios, tu plângi seara când nu te vede nimeni. Orice ar păți celălalt, emoțiile astea sunt în tine. Despre tine e povestea, niciodată despre agresor. 

Unde ți-e atenția?

Problemele se țin lanț în viață, oamenii sunt parșivi și profită de bunătatea noastră și toată viața asta e o nebunie curată. Ai simțit vreodată asta? Unde ți-e atenția? La toate lucrurile care nu merg bine. La toate gunoaiele ce-ți populează mintea și îți dau senzația de victimă și emoții care te fac să sari pe geam. Nu zic că nu ai dreptate. Însă…te ajută? 

Oricât de inteligent ești și orice convingeri ai , tot ceea ce contează e dacă te ajută să îți faci o viață așa cum vrei sau te încurcă.  Încă tu crezi că e întâmpător că viața ta arată atât de goală? Cum să o umpli când ai inima plină de furie, ură și bolovani care te trag în jos?

Trezește-te române!

Agresorul ești chiar tu. De fiecare dată când te învinovățești, când te gândești la ceilalți ca fiind ceva exterior ție și în fiecare secundă în care te bosumfli că viața e oribilă, tu te agresezi pe tine însuți. Iar prețul ce-l plătești sunt proprii ani din viață. Cearcănele după o noapte de furie, burta achiziționată după ce ai spart frigiderul de supărare și timpul pierdut într-un mod total inutil.

Când auzim o poveste a unui om care a reușit să treacă peste obstacole greu de imaginat, spunem că nouă ne e greu. Sau și mai bine…cazul nostru e special. Știi de ce e special? Pentru că suntem atât de atașați de suferințele noastre. Le purtăm cu mândrie și le strângem la piept pentru că sunt ale noastre. Nu le dăm drumul pentru că așa putem fii victime, iar viața să fie agresorul absolut care ne ia totul.

Unele lucruri pur și simplu nu-ți ies așa cum vrei

Ce faci atunci cu acest agresor? Spui că ai ghinion? Unde ți-e atenția? Tot spre exterior? Ce alegere faci de acum încolo? Poate ai greșit ( și vei mai greși, fii liniștit ), poate că viața ți-a dat un șut în față și ți-a învinețit ochii ( o vei mai păți ) și oamenii ți-au arătat o oglindă cu partea ta cea mai întunecată ( se va mai întâmpla ). Ce alegi să faci tu cu toate astea? Cum anume le folosești spre avantajul tău? Când te ridici, cât de mult vei crește?

Vrei iubire?

Începe cu tine. Cu trecutul tău. Din exterior nu vei primi mai mult decât tu consideri că meriți. Iubirea nu incape în inima plină de furie și ranchiună. Pur și simplu îi e greu să intre.

Ai fost vreodată într-o încăpere unde oamenii se certau? N-ai simțit o altă presiune a aerului? Ai avut senzația că te sufocă, te agită? Așa e și iubirea. Se sufocă într-un mediu nepotrivit, dacă nu e lăsată să intre și să curețe.

Ce sens ai găsit vieții?

O cititoare a acestui site, mi-a scris un comentariu impresionant, spunând că în loc să se sinucidă a ales viața și o va trăi cu sens. Țin legătura cu ea și face niște schimbări uimitoare. Noi ce sens dăm vieții, dragii mei?  Am realizat că ăsta e motivul pentru care ne simțim dărâmați atât de repede. Lipsa asta de sens. Când vedem că lucrurile merg prost, cădem în oala cu victime și avem impresia că e cel mai teribil lucru ce se poate întâmpla. Dar dacă ai știi că lovitura aia poate fi CEL MAI EXTRAORDINAR lucru care se poate întâmpla?

De unde știi că e ghinion? Ești sigur că e rău? Dacă tocmai datorită unei întâmplări nefericite, unui om care te-a rănit, unei experiențe  numită dezastru, tu vei primi o recompensă colosală? Dacă ai știi asta te-ai mai teme de ceva?  Dacă ai pățit asta, pentru că altfel, aveai de suferit mult mai rău?

Dacă ai convingerea că totul se întâmplă cu un scop, lucrurile sunt mai ușor de suportat, iar mintea ta va fi orientată spre soluții, spre beneficii, spre afurisitul ăla de răsărit care se încăpățânează să-ți arate în fiecare dimineață că viața asta e superbă și e la picioarele tale.

Credința

De la acea întâmplare, am mai primit multe șuturi în fund, mulți pumni în mutră, exact când mă așteptam mai puțin. Însă mi-e aproape imposibil să sufăr crunt mai mult de O ZI. Pot fi supărată, revoltată și furioasă. Am dreptul ăsta. Însă mâine mă ridic. Iar motivul e simplu. Acum am o resursă puternică, pe care atunci, în urmă cu vreo patru ani, nu o aveam. CREDINȚA. Nu numai într-un Dumnezeu potrivit mie, ci într-o ordine a vieții, într-un flux, într-o mare de abundență și credința că orice ar fi pot să-i fac față, dacă îmi doresc asta. Așa că acum, pot spune provocărilor BRING IT ON cowboy!

Ai o alegere

Sau mult mai multe. Poți rămâne în genunchi sau te poți ridica să strălucești așa cum ai puterea să o faci. Poți să plângi crezând că în cazul tău, lucrurile stau altfel și totul e special și imposibil, sau poți să fii nervos și hotărât că orice ar fi îți vei schimba viața așa cum vrei tu, indiferent de câte ori ai cădea, tot de atâtea ori te vei ridica. Însă e alegerea TA. Nu a agresorului.

Poți să alegi ce fel de convingeri vrei să adopți. Ține minte doar că realitatea e subiectivă, iar dacă anumite convingeri nu te ajută, adevărul tău te cam încurcă și-ți face viața un dezastru.

Heart-Hand-heart-hand-love-1920x1080

Vrei relația perfectă?Nu am vrut să scriu mai multe despre relații până nu ne obișnuit cu iertarea, iar motivul e simplu. Unde e furie , teamă și ură, intră doar ceea ce rezonează cu acestea.  Uită-te în oglindă. Acolo e prietenul tău cel mai bun. Sufletul tău întreg ( nu pereche ) și de-acolo din interiorul tău cresc toate resursele pentru a atrage în viața ta exact oamenii de care ai nevoie. Începe cu iertarea. Caută toate lucrurile și oamenii așa zis de neiertat și caută rănile TALE. Ce nu-ți poți ierta ție? De ce te ții strâns cu dinții de acele experiențe? Ce pierzi dacă ești liber?

Caută sensul fiecărei experiențe neplăcute. Unde te-a adus ea în prezent? Ce ți-a adus BUN în viața ta?

În ce direcție alegi să privești?

Vrei să știi ce pățește agresorul tău? Depinde de tine. Vrei să-l nimicești? Fă-o cu iubire. 

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

7 Comments

  1. Raluca draga, iti multumesc si pentru acest articol:). minunate scrierile tale, au efect vindecator!!!
    nu am fost uimita de reactiile pe care spui ca multa lume le-a avut pentru simplul fapt ca am vazut ca nu e usor sa intelegem ca NU EXISTA OAMENI RAI, CI DOAR OAMENI CARE SUFERA !!! ca suferinta celui care a venit in drumul meu, nu era cu nimic deosebita ca si intensitate de suferinta mea…
    avem marea majoritate si chiar foarte des (daca nu permanent) probleme cu iertarea, suntem confunzi si derutati si nu stim ca iertand, nu aprobam un comportament, facem confunzie intre a aproba o atitudine si a constata ca o anumita atitudine exista, nu stim ca iertand o facem intai pentru noi insine si nu pentru altcineva. meriti tu oare sa-ti aduci pacea in inima?, pacea care de altfel, incepe cu tine? multumesc pentru ca m-a trezit sugestia ta „fa-o pentru tine!”. nici nu m-am gandit pana atunci la acest aspect dar in momentul in care am hotarat ca o voi face, si-a facut aparitia o credinta cumplita „nu merit”…ACEASTA CREDINTA A FOST AGRESORUL MEU NR.1! de cand, de unde isi avea originea, nu prea imi este clar, dar peste aceasta convingere, oricat de coplesitoare era, am facut-o!, am iertat pentru mine si mi se tamaduiesc inima si mintea:). nici nu am mai cunoscut asa stare vreodata si merita toata atentia pentru a o pastra si a o aduce la stadiu de permanenta:). multa pretuire pentru tine!:)

    1. Multumesc pentru aprecieri Maria. Esti una din persoanele de care sunt mandra. Stii tu de ce. Felicitari pentru rezultate! Te imbratisez cu mare drag. 🙂

  2. trebuie sa ne punem problema „DE CE?”Sa incercam sa intelegem de ce unii ajung sa faca unele lucruri grave. Nu e bine ceeace fac,dar DE CE ajung aici?… cei ce ataca se simt raniti,au nevoie de ajutor…doar atat sa ne intrebam DE CE,e important.

  3. Raluca, fiecare eveniment din viaţa personală lasă urme, indiferent de modul în care trecem „peste”. În opinia mea, de om simplu, cred că prima întrebare la care aş fi căutat un răspuns este „de ce” am avut parte de un astfel de eveniment, care parte din mine mai puţin cunoscută şi conştientizată, a făcut să mă aflu în momentul şi în locul respectiv. Abia după pot găsi şi calea de a „ieşi” din acel labirint al frustărilor, a vinovăţiei sau, implicit, a condamnării, precum şi ce am învăţat eu însumi din acea experienţă…

  4. Raluca, nu putem face schimbari in viata noastra pana nu ne saturam sa mai suferim. Efectiv, trebuie sa-ti fie lehamite sa mai traiesti ca pana atunci. Din pacate, suntem atasati de suferinta multi dintre noi si cred ca undeva la nivel inconstient, ne place sa suferim. Suntem masochisti. 🙂 Dar, atunci cand intr-adevar ne hotaram sa nu mai suferim, atunci putem sa privim lucrurile dintr-o alta perspectiva si sa adoptam o atitudine interioara diferita. Zilele trecute ma gandeam ca mie mi s-a dat o sansa unica. (Sunt singur, nu am familie -parintii au murit, sotia a ales un alt drum). Mi s-a dat oportunitatea uriasa de a invata sa fiu fericit de unul singur, fara ajutor exterior. Ce poate fi mai minunat de atat?
    Dar asta dupa ce m-am saturat sa sufar…
    Namaste, cum zicea cineva.

    1. Valentin, sunt total de acord ! Intr-adevar, trebuie sa te scarbesti atat de tare de suferinta, incat sa nu mai ramana alta varianta decat schimbarea. Multumesc pentru comentariu si completare

Leave a Response