close
no thumb

japan-trees_00425865Ieri, o cunoștință mi-a pus în față vreo 15 poze cu o femeie și m-a întrebat plină de îngrijorare „Uită-te bine și spune sincer…e mai frumoasă decât mine?” Ha?! Poftim…cine, ce, cum? DE CE? Mi-era greu să înțeleg ce vrea de la mine și ce are cu biata femeie, extraordinar de frumoasă de altfel. „Este fosta lui Cosmin mi-a răspuns. Spuneeeeee! E mai frumoasă?”

I-am răspuns cu un zâmbet, căci atunci am înțeles ce vrea. Și de ce te raportezi la ea prin comparație, nu poți să o vezi pur și simplu ca pe o femeie cu care ai în comun atât energia cât și multe altele? Frumoasă femeie de altfel.

„AHA! Deci recunoști că e mai frumoasa?”, a sărit ca arsă.

Draga mea, mi-e greu să compar (și chiar mi-era), pentru că mă uit la tine și văd o femeie superbă, cam nesigură și nesimțită în situația de față, e drept. Însă mă uit și la ea…și văd același lucru. Este superbă!  Evident că a fost nemulțumită de răspuns, căci voia să o liniștesc, însă admiram ambele femei, ca aspect cel puțin.

Iar astăzi, ca să-mi amintesc că în zona asta există o problemă și să decid să scriu pe acest subiect, pe stradă ce-mi aud urechile? „Iuuuubiii?!!! Îs mai drăguță decât fosta ta, așa-i?”

Comparațiile

La prima vedere, să te compari cu altcineva, mi se pare o nesiguranță de sine mare, care te îndeamnă să ceri asigurări care să îți pieptene cu măiestrie EGO-ul și să te simți tu superior celuilalt. De fapt, pe acel celălalt îl doare în fund de superioritatea ta, iar pe tine nu te ajută oricum să te simți mai bun decât X pe termen lung. Dacă primești acele confirmări pe care le dorești, îngrijorează-te puțin, căci crede-mă…e cam nasol! Dacă un bărbat sau o femeie îți oferă pe tavă cuvintele „Da, ești mai bună/mai bun decât…” știe cât ești de nesigur/ă și din acel moment ai căzut în plasa unei relații minunat de inconștiente și toxice. N-ai de ce să dai vina pe el/ea că ți-a oferit ce căutai…orice victimă își găsește călăul, iar tu ți-ai pus singur capcana în calea ta.

Dacă ne uităm mai profund un pic, desigur că nevoia de a compara vine din copilărie. Așa am învățat, nu este o nevoie reală. Unii părinți au talentul de a spune „De ce nu poți lua și tu nota 10? Uită-te la Diana!” sau „Ai văzut-o pe Camelia cum o asculta pe mama ei?” Și uite așa…ai fost învățat să te uiți în grădinile celorlalți și să te compari cu ei, în speranța că ai putea fi mai bun cândva.

Sau mai este o frază ce am auzit-o de la părinți „Pe cine iubești mai mult? Pe mami sau pe tati?”

Mai completează tu cu ce ai auzit și văzut la tine în familie, sunt convinsă că ai înțeles ideea.

Competiția

Cu ce te ajută să știi că ești mai bun/ă decât cineva? În orice domeniu al acestei vieți, cu ce te ajută mai exact? Pe termen scurt, ești liniștit că ai impresia că iubitul/iubita, cariera și altele ți se cuvin că doar ești mai bun decât X. Însă în spatele acestei mici-mari aroganțe se ascunde o stimă de sine sub zero și o nevoie continuă de a te compara mereu cu alții. Pe termen lung, te vei izbi cu fundul de pământ și doare tare.

Tot la o privire mai atentă, competiția a fost învățată din familie, școli, etc.

Da, practicam și eu asta

Îmi amintesc cu drag cum m-am umflat în pene când mi-a spus un fost că nici nu mă compar cu fosta lui prietenă, că sunt minunată și aia era o curvă. Că sunt mai frumoasă, cu suflet mai bun, mai…mai…Am dospit de plăcere și bucurie că îs așa de tare! La fel dospea și el văzându-mă cât de dependentă emoțional eram și clocoteam amândoi într-o așa zisă relație de iubire, când tot ce voiam era ca celălalt să se supună nevoilor noastre arogante. Desigur că în momentul în care m-am trezit și am ieșit din acea relație,  am fost următoarea fostă care era curvă și de-atunci, mă piaptăm singură, cu onestitate și prietenie față de celelalte femei și față de ceilalți oameni.

Și sunt recunoscătoare că a apărut în viața mea un om care mi-a dat peste bot și mi-a desumflat penele pentru totdeauna. Acel bărbat vorbea în continuarea cu iubitele din viața lui, le invita acasă la noi, îmi povestea frumos de ele. La vremea aia m-am enervat, iar el mi-a zis așa: „Draga mea, aceste femei sunt deosebite și au avut o importanță mare în viața mea. Sunt importante pentru mine și realmente minunate. Dacă nu-ți convine și nu poți aprecia femeile din viața mea…nu mă interesează așa ceva, poți să pleci.”

Culmea este că în loc să mă simt atacata sau jignită, m-am simțit curioasă. Energia pe care o emana când vorbea așa frumos despre acele femei minunate, m-a făcut să-mi doresc să le cunosc mai bine. Să vorbesc cu ele, să-mi dau voie să le privesc și să le admir. Și într-adevăr, erau/sunt deosebite. Atunci am înțeles cât de important este cum te raportezi la relațiile din viața ta, dar și la relațiile partenerului tău. Aveam 19 ani. Și de atunci nu concep altă cale decât aceea de a-ți aprecia și respecta fostele și actualele relații care mereu aduc ceva bun în viața ta.

Autocunoaștere

Dacă îți dai voie să te cunoști, să fii sincer cu tine și să ai respect pentru cine ești tu în esențele tale, comparațiile vor păli încet încet. Dacă singurul corp pe care l-ai cunoaște ar fi al tău, ai mai spune că este gras, slab, urât, frumos? Ar fi și atât. În momentul în care te compari doar cu tine și cu ceea ce-ți dorești de la tine, te vei privi altfel în oglindă. Și-ți vei da voie să-i privești cu adevărat și pe ceilalți.

Înainte să-ți dorești să te iubești așa cum ești, acceptă-ți părțile pe care le consideri de neiubit. Îmbrățișează-ți aroganțele și dă-ți timp să descoperi care sunt intențiile reale din spatele comportamentelor tale. Fără să te judeci, căci ideea este să conștientizezi și părțile întunecate, ca să poți schimba ceva.

Admirație

În loc să te compari cu ceilalți bărbați/celelalte femei de pe lumea asta, mai bine cultivă-ți admirația. Uită-te la ei cu ochi curioși și descoperă ce calități au, ce îți place la ei, ce apreciezi. Am văzut la mulți oameni tendința de a admira ceva pentru 2 secunde, până când își amintesc că ei nu au acea calitate (sau așa cred cel puțin) De exemplu: ce ochi frumoși, ce sociabil este X. Mi-ar place să fiu și eu așa…Când te uiți la X-ulescu nu e vorba despre tine, ci despre el. Fii prezent acolo și cunoaște-l, admiră-l.

Trăiește frumos și bucură-te de viață, fără nevoia de a te compara sau de a fi în competiție cu cineva. În schimb, admiră sincer oamenii din viața ta, oricine ar fi și alege prietenia, sinceritatea (față de tine și ceilalți). Vezi atunci ce se schimbă și ce fel de persoane vei atrage în viața ta.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm!

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

3 Comments

  1. Foarte bine spus, Raluca. Mi se pare ca totusi sunt bune acele comparatii care te ajuta sa te dezvolti, care au un efect pozitiv asupra ta. Cele din care poti invata ceva care te ajuta sa devii mai bun 🙂

Leave a Response