close
give_me_a_break

A crede că ți se cuvine ceva, înseamnă a cere să ți se ofere, indiferent de ceea ce vrea celălalt (a pretinde), de pe o poziție de superioritate.

Majoritatea am avut cel puțin câteva momente în care am luat de drept ceea ce primeam (de la alții sau viață) și aveam așteptarea să primim mai mult. De exemplu, ajuți pe cineva, iar el în loc să fie recunoscător pentru ajutorul oferit, ori vezi că nu folosește ceea ce are, ori mai cere ceva, fără a lua în considerare un răspuns negativ.

Atunci când ceri și ești refuzat, iar starea ta se schimbă, supărându-te că nu primești ceea ce ai cerut, ai avut de fapt pretenția că celălalt TREBUIE să-ți ofere ce vrei. În acest caz, crezi că ți se cuvine.

În multe relații, niciunul dintre parteneri nu vede ceea ce i se oferă deja, pentru că este prea preocupat să aibă așteptarea să i se ofere mai mult din ceea ce vrea, fără a-și asuma responsabilitatea pentru propria schimbare. Ei iau de bun ceea ce primesc și se gândesc că e normal, li se cuvine; de aici și lipsa de recunoștință și pretențiile ce urmează.

Când conștientizezi că ceilalți, indiferent de natura relației tale cu ei, nu sunt obligați să-ți dea tot ce vrei și să danseze după placul tău,  atunci realizezi că nu ți se cuvine nimic și te bucuri de ceea ce primești. În cazul unui refuz, starea ta rămâne neschimbată, căci tu poți cere ce vrei, însă celălalt are dreptul de a refuza.

De ce stai tu în relație?

Dacă nu ești muțumit de ceea ce primești și refuzurile constante sunt lucruri de bun simț, pe care celălalt nu le înțelege, atunci ar trebui să te întrebi ce cauți tu în relație și care e motivația ta de a rămâne în continuare acolo. Atunci, îți poți da seama că ai un rol complementar sau că de fapt ți se oferă măcar o parte din ceea ce vrei și ai nevoie, deci poți fi recunoscător pentru asta.

Ideea este să cercetezi cu sinceritate în interior, dacă pretinzi ceea ce-ți dorești de pe o poziție de stăpân, iar atunci atitudinea ta este o “problemă” sau într-adevăr nu primești nimic din ce ai nevoie și celălalt pretinde el de la tine sau te manipulează, etc, caz în care tot în interiorul tău e bine să mergi, să vezi ce te mai ține lângă acel om și ce poți face tu de acum încolo. Responsabilitate adică.

Iar dacă ești sincer cu tine și cu cel de lângă tine, vei observa că oricât ai blama relația că nu îți oferă ce vrei, hrănește totuși părți importante din tine, altfel n-ai mai fi acolo.

Viață

Și dacă te gândești la viață, noi oamenii pretindem să primim de la ea tot ce vrem, că doar ni se cuvine din moment ce existăm pe Pământul ăsta. Omitem tot ce avem și ni se oferă deja, cerând mereu mai mult și mai mult, cu impresia că suntem un soi de zei care pocnesc din degete și Trebuie să primească. Nu e problemă că vrei, ci e greșită atitudinea ta cu care TREBUIE să ai, indiferent de regulile de bun simț ale vieții.

Sănătatea de exemplu, mulți oameni o iau ca pe un drept, iar în cazul în care se îmbolnăvesc, se miră sau revoltă, crezând că sănătatea li se cuvine așa…ca din oficiu, fără ca ei să aibă grijă de corpul, mintea și sufletul lor.

Viața iubește echilibrul, așa că de fiecare data când iei de drept ceea ce poate fi luat cu recunoștință, plătești niște polițe, iar de fiecare data când ai așteptarea de a ți se oferi ceea ce vrei de la relațiile tale și viața ta de pe poziția de stăpân, poate o vreme primești forțat datorită poziției tale de aparentă putere, însă vei fi răsplătit exact cu aceeași monedă. Partea bună este că viața are răbdare să te uiți în tine și să descoperi că noroiul în care te bălăcești e creat de tine și o simplă reorientare a atenției + responsabilitate poate face curățenie.

Dacă îți pare agresivă ideea că nu ți se cuvine nimic, gândește-te cât de agresivă e atitudinea ta de a pretinde să ai, fără a ține cont de libertatea celorlalți.

De multe ori am auzit expresii precum “Păi e mama! E normal să mă ajute!”, “E soțul meu, trebuie să-mi dea/să facă”, “e prietena mea cea mai bună, trebuie să mă înțeleagă, susțină, etc”. Asta înseamnă să pretinzi. Să iei de drept ceva ce poate fi luat ca dar.

Deci nu mă refer că nu ți se cuvine laptopul pe care l-ai cumpărat, casa pentru care ai muncit, cariera pentru care ai tras tare ani de zile. Acestea le ai ca urmare a acțiunilor pe care le-ai făcut și a unui efort depus (chiar și minim). Însă în aceste zone, rareori ne gândim în termini de “mi se cuvine”. Ne bucurăm de obiecte, realizări și gata. Virusul “mi se cuvine” apare cel mai mult în relația cu ceilalți și cu viața. Fii atent când ceri ceva de pe ce poziție o faci, cum reacționezi când nu primești acel lucru, care este motivația pentru care ai nevoie de acel ceva de la partener/amic/viață și vei înțelege practic din viața ta, când și unde te lași dus de valul pretenției, uitând să mulțumești pentru ce ai.

Și în loc să ai mii de așteptări, deschide ochii și uită-te la viața din jurul tău și din tine.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

1 Comment

  1. ..CORECT PRETENTIILE MARESC DEPENDENTA FATA DE OBIECTUL TINTA CA URMARE CREDTE AGRESIVITATEA APAR REPROSURILE SI LA FINAL REGRETELE(P.R.R.)CIRCUITUL AUTOREGLINDUSE ULTERIOR DUREROS PRIN SUFERINTA PINA CIND OMUL INVATA CA VIATA II OFERA GRADUAL SANATATEA TINERETEA FRUMUSETEA BUCURIA VIGOAREA BOGATII SLABA PUTERE INFLUIENA SI ON ACEOASI ORDINE I SE CONFISCA GRADUAL ULTIMA I SE CONFISCA VIATA CARE IA FOST DATUITA PRIMA..CE SENS ARE ACIASTA ..SA INVATAM CA VALORILE TRECATOARE SINT DOAR MIJLOACE DE A EDUCA DE A FORMA IN SUFLET ABILITATEA DE A IUBI NEVONDITIONAT..ESTE DE ALTFEL SINGURUL LUCRU CU CARE PLECAM..o seara buna.

Leave a Response