close
no thumb
Giving-Receiving-iStock_000014925855Small

Acum ceva timp am primit cea mai importantă lecție de la o clientă. Am vorbit astăzi cu ea și am primit acceptul ei să scriu câteva lucruri despre ea și ce m-a învățat. Nu voi folosi multe detalii și nici numele ei, doar litera cu care începe, adică A.

În urmă cu doi ani, a venit la mine o doamna A. 31 de ani, timidă, abia a pășit în cabinet și zâmbea politicos, neștiind cu ce să înceapă. A renunțat la școală pentru că a rămas însărcinată în clasa a 12-a și s-a căsătorit cu acel bărbat. Avea probleme cu stima de sine și o traumă de rezolvat. Nu avea niciun loc de muncă în acel moment și nici vreun vis, dar știa un lucru: voia să-și vindece rănile și să se cunoască. Soțul o susținea, doar că a considerat că are nevoie de ajutor, de o ghidare spre ea însăși.

Răbdare

 

Am început să lucrăm împreună și m-a bucurat să văd că are răbdare cu ea și cu întreg procesul, fiind fericită de fiecare pas în parte, fără să-și dorească să schimbe lumea într-o singură zi. Sărbătorea fiecare mic succes. Savura și îmbrățișa fiecare părticică din ea, mai ales atunci când au ieșit la suprafață lucruri neplăcute.

De ce se pun liniuțele?

 

Apoi A. venea la mine pentru dezvoltarea ei personală și era fascinată de lumea ei interioară.

Într-o zi am primit de la ea un mesaj în care mă întreba de ce pun liniuțe la anumite cuvinte. Da, nu știa să scrie corect. I-am explicat cât am putut de bine la ce și cum se folosesc cratimele, iar seara aveam un mail cu liniuțe, cum zicea ea. La final mă întreba dacă este corect. Era.

Mi-a cerut cărți împrumut să citească și îi aduceam de acasă romane celebre și mai puțin celebre, poezii, povestiri, etc. Fără să exagerez…femeia asta mi-a citit juma de bibliotecă și nu răsfoind cărțile, ci luând notițe, comentând romanele într-un caiet al ei și pe margine stăteau întrebările. „Ce înseamnă cuvântul X?”, „Ce crezi că a vrut autorul să spună prin Y?” Apoi și-a făcut abonament la bibliotecă, iar acum continuă să citească cărți de literatură, poezii, dar și texte motivaționale.

Timpul este suficient, dacă renunți la lucrurile inutile

 

Într-un timp relativ scurt A crescuse cât alții în zece ani. S-a angajat ca menajeră la o familie, își ducea fetița la școală, gătea, citea, se ocupa de dezvoltarea ei, din interior spre exterior.  O admiram sincer pentru puterea și voința de a-și împărți timpul între responsabilitățile de familie și auto-cunoaștere, educație și atâtea altele. Îmi zicea că timpul și l-a împărțit  foarte ușor, eliminând lucrurile inutile din viața ei. De exemplu, s-a lăsat de fumat și îmi spunea că cele zece minute de țigară, erau acum utilizate pentru citit.

Lecția de la ea

 

Într-o zi, anul trecut, m-a impresionat și mi-a livrat o lecție valoroasă. A venit la mine, iar la final a scos un plic cu bănuții ei. Erau bancnote de un leu și câteva monezi de 50 de bani.

I-am spus: A, te rog nu-mi plăti acum. Stai liniștită că e ok.

S-a uitat la mine cu o față mirată și a spus: Nu! Ăștia sunt pentru tine!

A, te rog, am continuat. Uite…banii ăștia îi poți folosi altfel. Poți să-i cumperi la fetița ta ceva drăguț în drum spre casă.

A devenit agitată și am văzut că se simțea jignită și mi-a zis: Raluca, eu în fiecare zi pun deoparte bani pentru întâlnirile cu tine, chiar dacă uneori pun doar 50 de bani sau 1 leu. Asta mă motivează, nu înțelegi? Dacă era pe gratis nu veneam cu atâta drag, nu aveam atâta răbdare, nu eram astăzi aici. Așa mi-am dat interesul. Așa eu depun un efort!

Recunosc, nu știam ce să mai zic și m-am simțit vinovată apoi că am jignit-o prin refuzul meu.

Deja se calmase și ea și avea un zâmbet jucăuș. A continuat cu replica: Bun! Vei lua banii ăștia și știi de ce? Pentru că tu mi-ai dat timpul, cunoștințele și tehnicile tale. Și dacă oferi ceva și nu primești înapoi îl jignești pe Dumnezeu. Ce s-ar întâmpla dragă dacă nu ai lua bani pe munca ta deloc? (și a început să râdă). Tu ca psiholog bănuiesc că trebuie să înveți și mai mult, să participi la cursuri, să dai bani pe formări. Cum vei crește în meseria asta dacă nu știi să primești? Și dacă nu mai investești și tu în tine, cum ne mai ajuți apoi pe noi?

A dărui și a primi

 

Da! Asta a fost lecția care mi-a fost dată cu atâta dragoste și conștiență încât am știut ce am de făcut. De atunci n-am mai lucrat pe gratis exact din motivele expuse mai sus de A. Tot de atunci, oamenii își dau un interes mai mare pentru schimbarea lor. Și am înțeles foarte clar că a da și a primi este aceeași monedă cu fețe diferite. Nu poți să negi importanța nici uneia, căci este o jignire adusă vieții în sine.

Acum, când cineva mă roagă să-l ajut și nu are bani sau vrea să participe la un workshop de-al meu și nu poate din motive financiare, accept să lipsească banii, însă o formă de plată tot va exista. Îi dau de lucru, îl rog să mă ajute cu ceva, etc. Pentru că am înțeles și văzut de-a lungul timpului cât de important este să depui un efort și că este ușor să o faci, dacă îți dorești ceva cu adevărat. Altfel…e doar pierdere de timp, pentru ambele părți.

Mi-am adus aminte astăzi de povestea asta pentru că m-a sunat A (acum ne vedem mai rar, însă vine la mine să-mi spună ce a mai făcut și ce mai vrea) și mi-a spus că s-a reînscris la școală. Îmi zicea că are planuri mari și refuză să fie o menajeră toată viața.

Ia din această poveste ce ți se potrivește ție. Eu mă simt binecuvântată că am avut ocazia să dăruiesc și să primesc la rândul meu. Și am integrat acum lecția asta, știind că nu există respirație, deci implicit viață,  dacă doar expiri.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

3 Comments

  1. Buna dimineata, Raluca, multumesc. Este adevarat ce spui si este firesc sa se intample asa. Traditia romaneasca spune ca daca primesti ceva nemeritat sau daruit cu rea vointa, poti plati de trei ori mai mult. Incet, incet redescoperim vechile si bunele traditii.Se incearca acum acreditarea ideii de „munca patriotica” dar cu o denumire noua „voluntariat”, cu care de altfel sunt perfect de acord. Am numai un mic amendament. De ce sa-i invatam pe copii voluntariatul daca nu ii invatam sa stie ca merita sa fie platiti pentru ceea ce stiu si sunt in satare sa faca, pentru munca depusa si sa plateasca pentru serviciile primite.Voluntariatul il faci cred eu cand tu stai „bine infipt pe picioarele tale” atat la nivel de cunostinte cat si ca satre materiala.

  2. Frumoasa lectie…putin mai greu de aplicat as putea spune…cel putin pt mine…m’as bucura daca as invata sa spun lucrurilor pe nume, chiar daca e prieten.
    Chiar ieri am facut un serviciu pe gratis care in mod normal ar fi costat doar fiindca „e prieten”, si ma simt frustrat sa vad ca acea munca e luata la batjocura. Probabil am uitat cand am jurat ca nu mai fac gratis absolut nimic cand aceasi persoana in cauza si’a luat laptopul in mijlocul instalarii si a plecat acasa fara sa specifice un motiv.
    As fi foarte incantat sa imi spuna si mie cineva cum pot sa scap de „sentimentul ala de retinere” de a cere contravaluarea serviciului…chiar daca il fac mai gata la jumanate de pret, tot simt retinerea respectiva la unele persoane…si cel mai frustrant e cand stii, si esti ferm convins ca esti luat de prost…

  3. Foarte emotionanta povestea acestei doamne si cu multe invataminte
    Multumesc pentru inca un articol exceptional, te imbratisez cu drag si iti doresc cat mai mult succes in continuare

Leave a Response