close
no thumb

unborn-baby

  1. Nu-mi spuneți Bun venit pe lume, arătați-mi o lume echilibrată (în voi și-n afară) în care să mă simt bine venit.

De când mă nasc, pot să percep cu ușurință starea pe de care mi vorbiți, luați decizii, mă certați, etc. Nu sunt atent la ce spuneți, ci la persoana din spatele cuvintelor, cu motivele pentru care face anumite lucruri, de aceea sunt greu de păcălit și simt orice dezechilibru care vă privește. Ținând cont că sunt mic, am nevoie de un mediu propice dezvoltării mele, vreau niște părinți responsabili și echilibrați interior, care știu să-și gestioneze propria  viață.

Observ multe mame care spun îmbujorate Bun venit și îmi pregătesc petrecere după botez. Nu de asta am nevoie mamă dragă, nici măcar nu pot mânca din tortul ăla, pe tine te văd obosită și pe tata agitat, iar oamenii din jur se tot uită la mine. Nu-mi spuneți bun venit și nu-mi organizați petreceri. Organizați-vă voi timpul și spațiul interior, în așa fel încât viața voastră să fie o petrecere și un bun venit.

Nu mă interesează câtuși de puțin să vă sacrificați voi viața pentru mine, însă mă educă stilul vostru sănătos de viață și fiecare exemplu pe care-l voi lua drept adevăr absolut (la început cel puțin). Deci nu-mi reproșați alegerile voastre și nu mă pedepsiți doar pentru că exist și m-ați adus pe lume.

  1. Nu-mi dați teorii și nu-mi țineți predici despre cum și ce să fac, atâta timp cât voi faceți opusul. Așa mă învățați doar cum să fiu ipocrit. În schimb, arătați-mi expresia acelor teorii și exemplul vostru de zi cu zi.

Nu dau doi bani pe ceea ce spuneți, dar observ tot ce faceți și cu ce fel de stări interioare vă jucați. Sunt un copil, însă sensibilitatea mea este încă neinfectată, deci percep corect adevărul. Eu imit realitatea, nu minciunile pe care mi le dați cu explicații teoretice. Așadar, recunoașteți-vă propriile greșeli și asumați-vă responsabilitatea asupra propriei voastre vieți. Asta voi învăța și copia de la voi.

  1. Încetați să promovați adevărul pe care-l cereți de la mine, atâta timp cât viața voastră este o minciună. În schimb, oferiți-mi adevăruri grele și exemple grăitoare de sinceritate din viața voastră.

Nu mă judecați pentru că vă mint. Uitați-vă la punctul anterior și vedeți că voi m-ați învățat asta, prin exemplul vostru. Vreau să văd cât de sinceri sunteți unul cu altul, cum suportați adevărul și ce anume sunteți în stare să riscați pentru el.  Vreau să-mi dați adevăruri grele, nu povești; și voi simți că este spre binele meu. Tot ce-mi doresc este să văd cum e viața voastră. Cât de mult vă mințiți, compromiteți, vindeți sau cât de mult riscați pentru sufletul vostru, pentru corectitudine și viață. Abia apoi voi putea să vă răsplătesc cu același adevăr și să-mi urmez calea cu respect pentru oameni și viață, dacă asta am învățat de la voi.

  1. Nu-mi spuneți de iubire, arătați-mi pasiunea voastră și colaborarea dintre voi în situații frumoase ȘI grele. Și vă spun eu cum vă iubiți. Nu din invenții, ci din energia care se simte.

Văd mulți adulți cum țin discursuri întregi despre iubire, însă în energia lor nu se simte absolut nimic. Mai mult decât atât, tot ceea ce fac, arată exact opusul iubirii pe care și-o declară.  Eu aștept de la părinții mei un exemplu grăitor. Vreau să văd pasiunea dintre ei, prietenia care îi leagă și colaborarea în situațiile dificile. Nu-mi spuneți cum vă iubiți și ce este iubirea, vă rog eu, arătați-mi doar…și vă spun eu adevărul.

  1. Nu-mi spuneți de autenticitate și naturalețe când voi vă fâstâciți dacă vă prind în chiloți sau vă întreb ce-s alea tampoane. Arătați-mi ce înseamnă autenticitatea și naturalețea, în fiecare moment.

Nu doar momentele mari contează, ci fiecare clipă măruntă în care aveți de ales între falsitate sau autenticitate. Sunt copil, deci am o sumedenie de curiozități. Însă lucrurile pentru care vă jenați voi…pentru mine sunt naturale și mă mir de ce vă ascundeți de normalitate. Nu mă voi uita mai atent la tine tată…sau la tine mamă, dacă ești dezbrăcat/ă. Însă voi deveni foarte interesat de ce te ascunzi și-mi voi dori atunci să văd în detaliu ce este sub fustă. E normal așa!

Vă vreau naturali, cu principii sănătoase și o raportare corectă la viață. Îmi dau seama când nu sunteți de fiecare dată când vine cineva în vizită și vă miros măștile sociale. Nu înțeleg de ce o faceți, însă măcar nu mă mai puneți să recit fără rușine poezii ca să vă lăudați vecinilor, în timp ce voi vă jenați de propria personalitate și viață.

  1. Nu-mi dați răspunsuri fabricate și citite în cărți de autoeducație. Mai bine recunoașteți că nu știți și poate descoperim împreună.

Nu mă interesează ce cărți citești, ci mai degrabă ce aplici în viața ta. Țineți minte că-mi dau seama imediat când mă mințiți sau vă fâstâciți. Este în regulă că ești adult și nu ști ceva. Fii sincer cu mine și sunt deschis să aflăm împreună.

  1. Nu-mi dați pastila aia că e de datoria mea să fac ceva doar pentru că voi m-ați adus pe lume. Ăsta e doar un exemplu de cum pot să pretind ceva de la cineva sau de la viață. Mai bine arătați-mi ce e de datoria voastră să faceți și fiți voi responsabili. Exemplul personal, vă amintiți?

Cât sunt mic, voi sunteți responsabili pentru viața voastră și pentru a mea. Nu mă mai împingeți vă rog la psihologi, frați mai mari sau vecini, doar în speranța că îmi voi rezolva problemele. Eu sunt reflecția voastră. Tu, părinte, pentru ce ești responsabil?

M-ați adus pe lume pentru că voi ați vrut asta, așa că nu mă șantajați și manipulați cu teoria de datorie.  Nici măcar nu vreau să pretind nimic de la voi –decât dacă nu mă învățați voi s-o fac-  și singura voastră datorie este să fiți fericiți. Eu asta văd și asta urmez, starea voastră interioară.

  1. Nu roșiți când întreb cum am venit pe lume și mai târziu, nu-mi spuneți că sexul e murdar. Asta nu-mi arată decât că relația voastră e mizerabilă. Vreau să simt însă care este legătura dintre voi și cum ați știut exploata și latura asta, fără să vă îngropați în reprimări și teorii după perdele.

Înainte să vin pe lume ați avut o viață, da? Știu că multe lucruri s-au schimbat pe parcurs și acum sunteți responsabili și de mine (așa sper cel puțin), însă vă rog eu…nu vă neglijați viața personală. Vreau să dormiți împreună ca de obicei și să faceți sex pentru că mai există ceva între voi, nu să vă reprimați dorința pentru că aveți un copil. Din nou, și-n acest caz, voi simți energia care vă leagă și cât de împliniți sunteți. Eu asta învăț de la voi oameni buni, nu ce-mi ziceți.

  1. Nu-mi ordonați ce școli să urmez, ce meserie să am, ce viață să duc, de ce să mă căsătoresc. Dacă voi ați făcut greșeli, nu-mi puteți cere să vă împlinesc eu. Acum e dreptul meu să aleg ce vreau. În schimb arătați-mi susținere și încredere când aleg un drum.

Dacă ați avut anumite visuri și le-ați ignorat, vă rog nu-mi puneți mie în cârcă dorințele voastre. Și cel mai important, creați-vă o viață a voastră care să vă împlinească, nu-mi cereți să vă umplu eu golurile. Nu am cum!

  1. Dragi părinți, n-am nevoie de explicații și minciuni. Dacă tot vin pe lume, am nevoie de un mediu prietenos, integru, echilibrat. Nu vă ascundeți rahatul din scutecul propriu, doar cu explicația „Pentru că te iubim.” Nu vă cer iubire când vin pe lume, căci simt ce înseamnă asta pentru voi și ce războaie iscă între oameni. Începeți cu prietenia și sinceritatea. Și asta deja ar fi ceva mare.

N-am semnat niciun contract înainte să apar pe pământ, în care să fi scris că vreau neapărat iubire. Știu că toți părinții aia susțin, că e important să-ți iubești copilul, însă prea puțini înțeleg despre ce-i vorba la mâncarea asta. Așa că vă cer doar atât: Prietenie și sinceritate. Întâi cu voi, între voi…apoi cu ceilalți și-n viața voastră. Abia apoi oferiți-mi-o și mie. Voi fi recunoscător. Nu trebuie să fiți perfecți. Veți face o grămadă de greșeli și datorită mie vor ieși multe mizerii din voi la suprafață. Nu vă cer perfecțiune sau vreun ideal. Vreau doar niște chestiuni elementare de bun simț și să vă raportați corect la voi înșivă, la mine și viață. Am nevoie de exemplul vostru.

Te îmbrățișez cu dragoste și Entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

5 Comments

  1. Răspunsul părinților:
    Ceri prea multe de la noi, dragul nostru.
    Suntem departe de a fi perfecți și imperfecțiunea noastră te rănește, deși nu ne dăm seama. Iartă-ne.
    Nu o facem intenționat. Poate că e greșit dar așa înțelegem noi binele. Sau poate că ne iubim mai mult pe noi înșine decăt pe tine.
    Dacă înțelegi că greșim alege-ți altă cale decât a noastră. Dar nu ne condamna. Înțelege-ne.
    Dacă Dumnezeu a ales să te aducă în această lume prin intermediul nostru nu înseamnă că ești condamnat la nefericire. Știe el ce face.
    Caută adânc în tine însuți și, chiar și rănit de noi, vei găsi fericirea.

Leave a Response