close
no thumb

IMG_20130822_153801Ieri am avut onoarea să mă întânesc cu o abonată a acestui site care a venit la Cluj și a vrut să mă cunoască personal. Mi-a spus cât mă admiră și cum par fără vreo pată sau greșeală. M-a întrebat cum fac să fiu așa caldă și senină. Avea impresia că ea nu ar putea să fie la fel de puternică sau capabilă de orice reușită. Nu e prima dată când mi se întâmplă sa fiu privită prin prisma rezultatelor mele, a pozei de pe acest site care mă afișează cu o blândețe ieșită din comun și astfel, informația e filtrată, iar oamenii au impresia că oi fi vreun Dalai Lama, în varianta feminină. Nu că m-ar deranja asta, doar că prefer să vedeți și în spatele cortinei, fără să vă comparați, ci eventual, să vă oglindiți pe alocuri. 

Așa că azi, pentru a demonta niște mituri, ies în față cu defectele mele.

Sunt recunoscătoare pentru complimentele și aprecierile voastre, însă e bine să știți că nu sunt perfectă și nici mai bună decât oricare dintre voi.

Poza cu mine blândă urmează să o schimb pentru că arată mai degrabă a melancolie.ro, nu entuziasm.ro, deci promit să vin cu ceva nou cât de curând (nu prea stau la poze așa că va fi de muncă pentru fotograf).

Par caldă și senină și totuși, cu anumiți oameni sunt detașată, iar ei mă simt la distanță deși mă aflu la un metru de ei.

De-a lungul anilor am fost mințită, dar am mințit la rândul meu. Am înșelat, am manipulat și era o vreme când credeam că toată lumea asta mi se cuvenea mie. Aveam impresia că în numele dragostei pot să calc în picioare orice. Prietenii, familia, visele, job-ul și chiar și sufletul meu. Am greșit. Mult.

„Dacă tu poţi fi calm când toţi din jurul tău se enervează, înseamnă că nu înţelegi problema.” – Murphy

Par calmă. De fapt, puțini oameni, inclusiv prietenii mei cei mai buni, își pot imagina cum arăt eu nervoasă. Îți zic sincer, de oamenii calmi să te temi. Când auzi de un om calm sau dacă îți spune cineva „Nu-mi place scandalul”, să știi că vorbește serios, însă dacă stă vreodată să izbucnească vulcanul în el, să te ferească Dumnezeu! Așadar sunt calmă, pentru că am învățat să-mi stăpânesc demonii interiori și să-i țin în lesă. Asta nu înseamnă că nu am momente de furie, când e bine să nu stea nimeni lângă mine.

„Responsabilitatea este preţul măreţiei.”- Winston Churchill

Am fugit de multe ori de responsabilități, de oameni (chiar de aceia pe care-i iubeam) și de mine însămi. O bună perioadă, mi-a lipsit curajul să spun NU, pentru că aveam impresia că aș putea fi disprețuită dacă refuz. Acum, mai am momente când fug de mine, însă viața nu-mi mai permite să mă ignor, așa că îmi trimite semnale să mă întorc pe drumul meu și la valorile mele.

Amânam adesea lucrurile cele mai importante și încă mai am tendința să le amân, doar că acum am senzația că viața e prea scurtă (chiar dacă suna a clișeu) pentru a lăsa pe mâine visele mele de azi.

Ura este auto-pedepsire. Ura este răzbunarea laşului pentru frica sa. – Hosea Balou

Am fost capabilă să urăsc din tot sufletul meu și simțeam cum emoția asta îmi macină fiecare părticică din mine. Abia după ce m-am măcinat complet și situația era insuportabilă, am învățat să iert. De-asta repet atâta cât de importantă e iertarea. Știu cum e să fii ciopârțit pe dinăuntru.

Sunt egoistă. Într-un an, o prietenă m-a rugat să merg cu ea în club pentru că era ziua ei de naștere, dar eu atunci aveam nevoie să stau singură, așa că nu m-am dus. Atât de egoistă sunt când vine vorba de timpul și spațiul meu. Nu cred că mai contează acum, însă dacă citești asta, Mona iubita, iartă-mă!

Cel mai bun mod de a te bucura de multă libertate este de a da altora multă libertate. – Carlo Dossi

În câțiva ani, am trecut de la dependență emoțională la libertate (unii spun sălbatică de fapt), și puțini bărbați au rezistat (psihic) cu mine. Trebuie să fie atât de sigur pe el, încât să-mi lase portița deschisă. Dacă o văd larg deschisă și fără pretenții, ofer tot și aleg să rămân cu el. Mai trebuie să-mi respecte sălbăticia, mai ales că de ziua mea, prefer să plec în lume singură și îmi închid telefonul. E ziua MEA și vreau să reflectez la cine sunt, ce fac și să mă bucur de mine.

Cea mai mare nenorocire pentru o femeie este să nu înţeleagă că este femeie. – Kierkegaard

Până de curând, vedeam feminitatea ca pe ceva odios, așa că am ales să fiu „bărbată”. Mutam eu dulapul, reparam frigiderul, zugrăveam, orice, atâta timp cât nu trebuia să cer ajutorul. Apoi am înțeles că voiam să fiu opusul mamei mele, adică să fiu puternică și fără vreo urmă de slăbiciune. Acum îmi permit să fiu feminină și câteodată chiar și vulnerabilă (încă lucrez la asta), iar slăbiciunile mi le îmbrac în umor. 

Aaaah, umorul…Iubesc această unealtă, căci m-a salvat de multe ori de la disperare. Doar că uneori, poate să fie un umor cinic, negru și dacă celălalt nu-l înțelege, poate interpreta lucrurile greșit.

Am și eu rănile și problemele mele. Dacă sunt psiholog, oamenii au impresia că oricând trec printr-o experiență mai dificilă, îmi scot din geantă un carnețel și acolo am soluția. Ei bine…nu. Sunt în formare și terapie continuă și mai trec și eu prin cabinetele colegilor mei. În viața mea, am greșelile mele. Și terapeuții mei. Da, psihologia m-a ajutat să mă cunosc altfel, să-mi restructurez gândurile, să mă schimb, însă am preferat să las mândria deoparte și atunci când am nevoie de ajutor, să-l cer.

Sunt timidă. Deși nu pare. Mă simt inconfortabil în locuri unde nu cunosc pe nimeni, și atunci, pentru a-mi face viața mai ușoară, intru în scena cu o glumă și mă împrietenesc cu oamenii.

 În concluzie, deși iubesc oamenii și îmi dedic o foarte mare parte din timp muncii mele, nu numai că nu sunt perfectă, dar și eu am jignit, rănit, înjurat, criticat, manipulat, uneori chiar oamenii dragi mie și alteori, aceia de care-mi păsa prea puțin. Și pentru că unii oameni au proiectat pe mine o imagine ideală, s-a întâmplat să fie crunt dezamăgiți. Am și eu temeri, amânări, stări proaste. Fac multe greșeli și pe cât posibil învăț din ele. De regretat, nu regret nimic, însă repar ce pot. Și vorba unui om drag mie…”You`re only human”

Motivul pentru care înțeleg omul și pot ierta ușor, este că am fost la rândul meu (și mai sunt în diferite contexte) în situația de a face rău. Doar că am învățat să mă iert. Să schimb ceea ce pot schimba și să fiu împăcată cu mine, oglindindu-mă în ceilalți.

De ce ți-am spus toate astea  

Ești un om valoros și capabil să faci ORICE! Nu te mai compara cu alții! Nu-i mai privi ca și când ar fi fără defecte și tu ai fi prea mărunt.

Dacă te intimidează vreodată cineva, imaginează-ți cum arată în pijamaua ruptă sau pe wc. Ce defecte are în spate și ce lecții i-au adus greșelile lui.

Oricine ți-ar greși, amintește-ți că îți livrează un cadou. Nu e persoana rea, ci lecția dură. 

Și când întâlnești pe cineva cu care rezonezi și îl etichetezi om bun, fii recunoscător și vezi ce poți învăța și din relația asta. În alte contexte probabil a livrat și el lecții dure și a fost mai…întunecat. Pentru tine, e înger. 

Fii mai îngăduitor și cu tine însuți. Ai făcut greșeli și vei mai face. Ai defecte, dar și calități. Toate experiențele, cu părțile tale bune sau mai puțin bune, au dat forma omului care ești astăzi. Și dacă vrei să schimbi ceva și să-ți transformi defectele în calități, de tine depinde să o faci.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

 

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

4 Comments

  1. Articolul este pur si simplu genial (nu ma refer la enumerarea defectelor, pentru ca nu te cunosc, ci la felul in care l-ai scris si la autenticitatea care transpare ca energie). Sunt absolut convinsa ca oamenii te plac in primul rand pentru curajul de a fi autentica.
    Felicitari!! >:D<
    p.s. Mi-a placut maxim faza cu pijamaua, am s-o tin minte :)))

  2. Buna Raluca!

    Te citesc de relativ putin timp si recunosc ca „m-ai prins” :). Am citit destul de mult la viata mea, mai nou citesc de vreo doi ani dezvoltare personala pentru ca am fost nevoit pentru a ma „scoate” din starea in care ajunsesem. Sunt casatorit, am o fetita de aproape 6 ani. Cand a facut 2 anisori sotia mea s-a intors la serviciu si i-a luat locul in atributiile legate de copil, soacra mea! Problema ca i-a luat locul si in datul cu parerea si organizare, incat, aproape ca s-a mutat la mine. S-a implicat in curatenie, mancare, organizare etc. Am „inghitit” un timp pentru ca nu voiam sa jignesc, apoi i-am facut cateva reprosuri, sotia mea s-a suparat ca i-am jignit mama, pe tema asta am ajuns doi straini, apoi a culminat cu gelozii si in final despartire pentru vreo 3 luni. Ne-am impacat, ne-am cumparat un apartament mai mare, suntem mutati de cateva luni, la inceput a fost ok, soacra venea foarte rar, sau cel putin pleca la venirea mea, pana cand, mai nou s-a introdus din nou in viata noastra, uitand aproape sa mai plece. Am avut o discutie mai intai cu sotia mea, apoi cu soacra, i-am zis ca vreau spatiu, intimitate, ea a facut un scandal monstru, a montat-o pe sotia mea impotriva mea, a amenintat, m-a acuzat ca sunt nerecunoscator etc. Problema e ca sotia este de partea ei, i se pare corect ca mama ei sa vina la noi acasa la orice ora din zi si din noapte si ma acuza pe mine ca nu-mi tin nervii si parerile in frau si i-am jignit din nou mama care face tot posibilul sa ne ajute. Din pacate, acum totul s-a ruinat intre noi, cumva fimul se repeta, diferenta sta in faptul ca acum stiu de unde mi se trage, stiu ce va urma, m-am inarmat cu rabdare, imi vad de viata mea si o las sa hotarasca singura ce va fi!

    Mult succes!

Leave a Response