close
no thumb
shutterstock_angryDeja mă scoate din minți până și cuvântul evoluție, însă hai să-i spunem așa, că n-am inspirație pentru unul mai bun. Prin evoluție înțeleg conștientizare de sine și nu numai, creștere, dezvoltare personală și/sau profesională, felul în care tu îți îmbunătățești viața în ariile importante pentru tine.

Am observat de curând că sunt două tipuri (și poate nu doar atât, însă acestea le-am simțit eu) de evoluție, care au un traseu diferit, rezultate și reacții interne diferite. Poți evolua prin furie, când te saturi până peste cap de situația ta actuală și schimbi ceva (sau tot) sau poți evolua din prietenie (pentru tine și ceilalți, pentru viață și tot ce te înconjoară), atunci când schimbarea vine cu ușurință și o primești cu deschidere. Despre aceste două tipuri de evoluție, voi scrie azi.

Din furie

Tipul ăsta de evoluție apare atunci când există o perioadă tulbure în viața ta și te-ai săturat să repeți aceleași greșeli, să trăiești în același fel. Și te apucă nervii, promițându-ți că de acum faci altceva și-ți schimbi viețișoara. Dacă furia a fost suficient de mare și intensă, într-adevăr urci scările spre ceea ce ți-ai propus și nu mai există scuze că nu se poate, e greu, situația ta e specială, etc.

De exemplu, dacă ai experimentat sărăcia o bună parte din viață, într-o zi apare furia și decizi că meriți și poți să ai o altă viață. Așa că faci pașii necesari și ajungi să câștigi atât cât îți dorești. Sau poate ai experimentat probleme în relații și din furie te hotărăști să schimbi modul de abordare față de tine însuți și de ceilalți. Și o faci!

Avantajul la furia asta este că nu te mai lasă să te complaci în lacrimi și telenovele, deci treci instant la treabă și ai rezultate, treptat, din ce în ce mai bune. Oricând simți că amâni vreo sarcină, te uiți în spate și-ți amintești furia cu care ți-ai promis că scapi de X problemă, așa că repede îți revii pe poziții și start! acțiune! Un alt avantaj este că poți să fii mai târziu un exemplu de „Uite mă, că se poate” pentru oamenii care-ți aseamănă.

Tiran

Dezavantajul la acest tip de evoluție este că există riscul să te joci mai târziu prin viață, dintr-un rol de tiran. Îi îndemni și pe ceilalți la schimbare, le dai șuturi în fund și le arăți calea ideală de a scăpa de o viață mizerabilă (din punctul tău de vedere). Nu mai suporți oamenii negativiști și te scoate din sărite oricine spune că îi e bine și în situația actuală sau că există și o altă cale. Dacă te acuză cineva (de orice), sari ca ars și-ți aperi rolul. Tu crezi că ai rolul de a salva oamenii de la nefericire, sărăcie (ce ai experimentat tu), însă rolul tău este de războinic. Unul puțin tiran, am stabilit deja asta.

Recunoști pe cineva care a evoluat din furie pentru că are o gândire ușurel rigidă și consideră că drumul lui este singurul valabil (greu acceptă și alte variante). Este un luptător și folosește expresii precum „Luptă pentru visurile tale!”, „Ești un leneș dacă n-ai reușit. Ridică-te și fă ce trebuie!”, „Poți, aleargă spre ce-ți dorești și luptă cu gândurile negative”, „trebuie să fii alfa!” etc.

Omul care a evoluat din furie crede în competiție și vrea să fie cel mai bun. 

Problema cu acest tip de evoluție este că furia și frustrarea unei experiențe grele, rămâne adânc înfiptă în tine și neacceptată. Crezi că te-ai vindecat, însă doar ai schimbat niște dependențe. Unele rele…cu unele mai bune, însă tot dependență se cheamă, dacă rămâi ancorat în soluții, căi și modalități ideale.

În concluzie, când acționezi și reușești din furie, consideri că evoluția este grea, că există mii de obstacole pe care trebuie să le treci și încurajezi ceilalți oameni să lupte la fel ca și tine.

maxresdefault

Prietenia

Evoluția din prietenie presupune o înțelegere profundă a ta ca om, recunoscând plusurile, dar și limitele tale, acceptând dependențele și locul în care te afli în prezent. Nu te complaci în situația actuală, doar o accepți, înțelegând că este o stație din viața ta, din care poți învăța lucruri valoroase dacă-i acorzi atenția cuvenită.

Acționând din prietenie, te cunoști și înțelegi pe tine însuți, însă aceeași atenție și dorință de cunoaștere le oferi și celorlalți. De asemenea, ai o atenția trează în ce privește viața, cu toate manifestările ei.

Evoluția apare din autenticitate

Natural, simți că unul sau mai multe roluri de-ale tale pot să aducă valoare lumii și vrei să faci X lucru. Fără niciun strop de luptă, pornești la drum cu bucurie și cu inima deschisă, căci așa ai luat decizia de schimbare și așa vei și ajuta lumea.

În acest caz, nu sunt obstacole…sau cel puțin vei înțelege că sunt mai degrabă sincronicități care te învață ceva. În acest tip de evoluție prietenia și sinceritatea primează. Nu există luptă, ci doar acceptare și înțelegere. Prin astea două, lucrurile se schimbă.

Avantajul la evoluția din prietenie este că o faci cu ușurință și bucurie, apoi vei ghida oamenii din viața ta cu aceeași naturalețe, fără să le impui punctul tău de vedere. Știi că fiecare are drumul lui și dacă vor să te urmeze, foarte bine. Daca nu, foarte bine, le respecți propria cale.

Câteva fraze care pot arăta că cineva a evoluat în acest fel sunt: „Ascultă-ți inima”, „fii îngăduitor cu tine și fă-ți timp să înțelegi”, „tu ce simți/vrei să faci?”, „Atunci când pornești pe drumul tău, ușile ți se deschid” etc

Colaborare

Omul care evoluează din prietenie, știe că este autentic și fiecare om pe care-l întâlnește are unicitatea sa, așa că în loc să privească spre competiție, preferă colaborarea. Învață de la alți oameni și leagă amiciții strânse cu cei care-i împărtășesc același punct de vedere (și nu numai)

Acest tip de evoluție este luat prea puțin în serios pentru că majoritatea oamenilor predică greutatea cu care este necesar să te lupți și obișnuiești pentru a-ți îndeplini visurile.

Unii oameni susțin că schimbarea nu apare până când nu te arde suficient de tare durerea. Pe de-o parte, au dreptate. Însă…este doar o jumătate de adevăr aici.

Caută adevărul tău și evită să lupți pe terenul de război al altora

Caută adevărul tău și înainte de a lua în serios ce auzi, vezi și citești, experimentează și vezi ce se aplică în viața ta. Până la urmă, ceea ce observi în exterior este experiența altuia. Observă și ce ți se potrivește ție.

La început, evoluția mea a fost pe bază de furie. Dacă citești articolele mele de la început, vei observa că puneam accent pe muncă din greu, luptă, rezistență și alte tactici tirane, prin care îți arătam tehnica ideală (așa cum credeam eu). Apoi m-am curățat de furie, am renunțat la virușii mentali precum superioritatea și competiția, apoi am experimentat ușurința, naturalețea, alegerile din inimă, așa că s-au schimbat și tipul articolelor, unde te îndemn acum să descoperi ce ți se potrivește.

Din experiența mea. cea de-a doua modalitate de dezvoltare, pe bază de prietenie, mi-a adus mult mai multe beneficii și realizări, atât în viața personală, cât și în munca pe care o fac. Pentru că las lucrurile să vină natural în timp ce mă bucur de pași, mă observ și conștientizez limitele mele, fără să le consider dușmani, ci acceptându-le. Așa apare schimbarea mult mai ușor (cel puțin în cazul meu). Relațiile cu ceilalți s-au schimbat pentru că nu mai impun un anumit tip de gândire sau viață și îi las să experimenteze ceea ce își doresc, în timp ce eu sunt recunoscătoare pentru viața mea. Observ și ascult oamenii cu adevărat și am simțurile treze pentru ce are să-mi arate/spună viața. De când sunt pe calea asta, evoluția este doar un concept, pentru că sunt mult mai preocupată să trăiesc cât mai conștient prezentul meu și să-l fructific.

Tu cum ai evoluat? Prin una din aceste metode sau ai mai găsit și altele?

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

 

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

5 Comments

  1. Sunt si nu sunt de acord cu tine.
    Sa o iau de la inceput. Exista doua tipuri de motivatie: inspre si dinspre. Adica te motiveaza ideea de a realiza ceva sau ideea de a fugi de ceva.
    Evoluatia din furie se incadreaza in a doua categorie dar consider ca daca este evolutie pe toate planurile ajungi sa intelegi acea furie si sa ii dai drumul. Eu fac parte din aceasta categorie si nu am ce face. Adica nu a fost alegerea mea, pur si simplu am ajuns in situatia in care motivatia mea venea mai mult dinspre. Am profitat de ea si am inceput sa evoluez numai ca evolutia mea nu a mers pe un singur plan, cel material ci si pe cel spiritual, emotional. Am ajuns sa invat despre emotii, despre ego si treptat simt ca balanta se echilibreaza si ma bucur de motivatie din ambele parti. Normal ca mai am multe de invatat dar nu stau sa ma gandesc din ce postura am plecat …. daca e buna sau nu… am plecat de unde ma aflam, din punctul in care m-am trezit, nu a tinut de mine.
    M-ai nimerit foarte bine cu expresia „lupta pentu visurile tale” si nu stiu daca vreau sa renunt la ea vreodata pentru ca stiu ca lupta m-a scos din intunerit, lupta cu ce am fost. Prietenia a venit pe parcurs dar nu ea m-a trezit.
    Eu nu dau suturi decat in fundul meu, la restul doar le spun ce fac si care este parerea mea…daca vor asculta daca nu, nu.
    Desi nu cred ca s-ar zice, din comentariul meu, dar mi-a placut articolul…m-a pus putin pe ganduri 🙂
    Spor in ceea ce faci!

    1. Da Dragos, stiu cele 2 tipuri de motivatie si si eu o am pe aia cu fuga. Atata ca am realizat (pe pielea mea, nu-i musai sa fie si adevarat) ca prea multa fuga te poate incurca. Multumesc pentru completare si ca ai impartasit cu mine bucatica asta din tine. 🙂 Pe mine din intuneric m-a scos acceptarea si recunostinta, apoi actiunea, evident 😛 caci lupta mi-a adus inapoi niste umbre inzecit mai grele, insa cunosc si oameni pe care lupta i-a ajutat. Nu putem generaliza, fiecare cu experienta lui.
      Multumesc inca o data pentru comentariul tau. E foarte bine-venit!

  2. Bună
    Mulțumesc pentru articol. Am trăit la fel ca tine schimbarea datorita furiei, apoi am vavut ca nu.mi face bine. Nu mai scăpam de furie. În timp am ajuns sa fiu mai echilibrata, sa simt ca sunt liniștita și fac alegerile din inima indiferent de cât de neplăcuta părea o anumita situație. Cred ca această schimbare a venit odată cu o mai buna cunoaștere interioară. Și ce ma fascinează acum ca nu m.am oprit din citit. Citesc și caut ceva ce sufletului meu ii face bine sau dorește sa afle și apoi le trăiesc ca și experiente. E uimitor.
    Toate cele bune.
    Ramona

  3. Eu unul am trecut prin ambele etape. Initial prin prima etapa, de furie, pentru ca am fost fortat de imprejurari, ca si multi altii.
    Foarte repede am tranzitionat spre a deveni ceea ce tu ai descris ca fiind „Tiran”. Nu mi-am dat seama ca sunt unul pana cand cineva mult mai intelept ca mine mi-a deschis ochii. Am renuntat sa mai fiu unul, chiar daca cateodata am tendinta sa recidivez.

    Acum, mai recent, incerc sa evoluez prin cea dea doua metoda, si pot spune ca este mult mai placuta, dar totodata cred ca daca nu as fi trecut prin prima nu as fi ajuns aici, sau as fi ajuns mult mai tarziu in viata.

  4. Eu am o formula simpla dupa care ma ghidez: haos versus ordine, haosul produce nefericire, iar ordinea duce la fericire. Incercati sa catalogati tot ceea ce faceti sau ganditi in acesti termeni simpli si veti obtine o cale cat se poate de usor de urmat catre fericire.

Leave a Response