close
Dezvoltare personală

Ia mâna de pe efectele pe care le vrei și dă-te din calea ta

Oamenii caută efecte ca și când alea sunt seva vieții lor. Se agață de oameni, lucruri, stări pe care și le doresc și fac din toate un scop la care trebuie să ajungă cu orice preț, „altfel nimic n-ar mai avea rost, îmi spunea un client”.

Puțini oameni am văzut să caute munca interioară și exterioară și aia să le fie destinație, aer, respect și dedicare.

Chiar și când se implică să muncească…ori pun presiune pe ei, ori o fac cu un deget ridicat spre cer, amintindu-i vieții că e datoare să livreze niște efecte (alea la care se așteaptă) dacă tot s-au spetit să facă ce trebuia.

Niște consecințe care nu ne plac, le tratăm cu revoltă și dispreț ca și când ni se cuvine ceva mai bun de atât. Neapărat, obligatoriu, musai altceva!

Vrei să schimbi efectul, fără să vezi ce a dus la el. Fără să fie nevoie să fii responsabil pentru ceea ce vezi și faci. Astfel uiți să-ți amintești că nu e de vină focul pentru că te-ai ars, ci probabil neatenția ta. Iar acum ești dator să respecți puterea focului, să-i înveți rostul și riscurile, să fii atent cum și la ce îl folosești.

Consecințele negative care te ajung din urmă îți amintesc de beneficiile de care te-ai bucurat cândva, când nu ai vrut efort pe termen scurt, deci nu ți-ai bătut capul și nu ai ținut cont de o stare a ta sau a lucrurilor pe termen lung.

De exemplu, dacă toată viața ai mâncat numai fast food și efectele negative te ajung din urmă, te simți rău, te-ai îngrășat, etc…nu te deranjează deloc c-ai mâncat fast-food, ci că acum te simti rău. Asta te revoltă! Efectul.

Vrei să schimbi starea, kilogramele, consecințele. Fără să respecți ce te-a dus acolo. Dacă te enervezi pe fast food tot delegare a responsabilității e, că nu te uiți la ce poți face, ci te revoltă că ți s-a stricat zen-ul.

Te deranjează efectele, nu ești interesat de cauze

După ce începi să mănânci sănătos, pofta de fast food rămâne o perioadă (doar e și obișnuință). Câteodată te înfurie că te gândești doar la McDonalds și pentru că este o perioadă de curățare a corpului…s-ar putea să te simți mai rău ca înainte. Să-ți fie foame/poftă, să transpiri, să-ți apară coșuri ca urmare a detoxifierii, să ai o stare generală proastă.

Și te gândești “Pfff! Dar înainte nu mă simțeam așa rău ca acum!”

Moment în care ai de ales: te întorci la vechile obiceiuri automate ca să nu trebuiască să faci față suferinței și impulsurilor de moment…sau faci față suferinței de moment, depui efort să-ți schimbi obiceiurile culinare și ai mai multă grijă de tine.

Înainte să fie mai bine…o să fie mai rău

Extrapolând și la alte aspecte ale vieții, majoritatea oamenilor dacă văd că se simt rău după ce au renunțat la fast food (culinar sau metaforic vorbind, la orice le face rău), nu se suportă să stea în pielea lor cu stările negative.

Și pentru o liniște de moment…renunță la ideea de a schimba ceva și se întorc la un hamburger (beneficii imediate) care le umple stomacul rapid.

Pe termen lung însă, consecințele sunt mari. Și nu doar din punct de vedere fizic. De aceea atunci când te ajung din urmă consecințele…trebuie respectate, căci tu ești responsabil pentru ele și atunci e de datoria ta să te vezi ce-ai făcut acolo și de ce.

Apoi să vezi ce poți schimba. Dar nu forțând lucrurile (căci nu ai ajuns aici peste noapte), ci având răbdare și fiind determinat să faci ce poți. Degeaba cauți rapid efectul (sănătatea, suplețea, starea de bine)…căci întâi trebuie să lucrezi pe treapta pe care ești și aici să-ți găsești motivația și sensul. Cu răbdare, repet.

Dacă ți-ai fi dorit cu adevărat să schimbi ceva și să ai o altă stare, atunci când ai văzut că te simți rău (tot niște consecințe) ai fi luat în considerare că este un proces normal și e pe termen scurt…însă ți-ai fi dat o șansă să vezi ce se întâmplă pe termen lung.

A căuta să schimbi efectele fără să înțelegi ce te-a adus aici și ce poți schimba de acum încolo…e ca și când ai vrea să nu te mai ardă flacăra, fără să-ți iei mâna din foc. Dar în timpul ăsta te enervezi și înjuri forța focului.

Tu ceri efecte, însă de la viață nu vei primi ceea ce pretinzi.

  • Dacă cineva are o problemă de sănătate și tu ai avea puterea să-l vindeci instant și ai face-o, omul s-ar alege cu un alt efect (sănătatea), dar s-ar îmbolnăvi din nou la scurt timp pentru că ar avea aceleași obiceiuri. Și ar pretinde din nou sănătate, fără să fie atent la ce o strică.
  • Dacă cineva are nevoie de bani și tu i-ai dona lunar o sumă, el n-ar învăța cum să-i facă, ci doar cum să-i pretindă.
  • Fii atent de câte ori n-ai oferit ceva (nu neapărat material), iar ceilalți au avut impresia că li se cuvine și e normal să primească…cerând tot mai mult sau altceva.

Viața știe cum e natura umană și nu poate să fie fraierită așa. Știe că dacă ni s-ar da ceea ce pretindem, n-am înțelege nimic și am fi niște copii răsfățați care ar cere tot mai mult din ce cred că li se cuvine, fără să depună un minim efort.

Așa că atunci când susții că vrei ceva, vei primi oportunitatea de a construi tu acel ceva.

  • Dacă vrei liniște sufletească (și o vrei pentru că nu o ai), atunci întâi trebuie să vezi cum faci față agitației și furtunelor emoționale. Și mai mult decât orice, să respecți starea ta de moment fără să te zbați, văzând ce poți învăța de acolo și ce-ți strică liniștea, abia apoi cum poți să creezi contexte liniștite.
  • Dacă vrei răbdare, viața îți va oferi contexte în care să-ți pierzi răbdarea pentru a vedea care ți-s butoanele și cum o risipești. Până când vei învăța care e macanismul care te face să nu o ai și poți aplica opusul.
    Colaborare cu viața se cheamă asta.

Niciodată nu vei primi efectele după care fugi pentru că:
1. Nu ți se cuvin doar pentru faptul că respiri pe pământul ăsta. E și-așa mare binecuvântare că respiri.
2. Trebuie să fii atent și responsabil pentru ce trăiești în prezent, învățând ceva din contextul actual și luând apoi alte decizii.
3. Pentru că sunt doar efecte. Până nu înveți să te hrănești cu recunoștință din munca și pașii pe care-i faci pe drum, nu meriți nici efectele.

Însă după ce ne-am crezut mai tari decât viața, ne agățăm atât de tare de niște imagini a ceva ce ne dorim cu orice preț pentru că nu putem să ne suportăm în boală, neliniște, suferință, sărăcie, slăbiciuni. Or`astea cer atenție, respect și smerenie, nu revoltă și dispreț.

Dacă superioritatea cu care ne-am poziționat în fața vieții ne-a adus în punctul în care să ne simțim umiliți când suntem bolnavi și nu ne descurcăm singuri, când suntem săraci, neputincioși, supărați, etc…sigur superioritatea cu care pretindem altceva nu ne va aduce decât aceeași umilință. Asta până când învățăm să ne raportăm corect la viață și ce ne oferă.

  • Căci întotdeauna pe lângă ceea ce nu ai, există ceva ce ai deja.
  • Pe lângă ceva ce nu știi, există ceva ce știi deja.
  • Pe lângă ceva ce nu ești, există ceva ce ești și…
  • Pe lângă ceva ce nu poți face, există ceva ce poți face.

Ești responsabil să te uiți la ce ai, ce știi, cine ești…și să faci ce poți cu toate astea.

Te simți umilit doar atunci când te-ai considerat mai tare decât ești și te-au interesat beneficiile de moment, nu starea ta pe termen lung. Moment în care ar fi indicat să respecți umilința și data viitoare să fii atent să te smerești singur, amintindu-ți că nu ești superior cu nimic, nimănui.

Deci degeaba ne rugăm pioși la Dumnezeu să ne dea. Sănătate, liniște, bucurii, bani…și tot ce credem că e firesc, căci tot noi am murdărit firescul, iar acum dăm din picioare ca și copii răzgâiați, fără să fim responsabili de părticica noastră.

Întâi trebuie să facem curățenie și să înțelegem ce ne-a adus aici, fără învinovățiri sau drame (că sunt doar forme de lene și iresponsabilitate; aceleași care ne-au adus aici), ci fiind mai atenți.

Respectând lumea noastră interioară, respectând ce știm deja că trebuie să facem și să facem acele lucruri cu determinare și ochii deschiși. Acceptând ceea ce nu știm, fără să stăm fixați prea mult acolo, ci îndreptându-ne privirea spre ceea ce știm.

„Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă-n sac” era o vorbă din popor.

Și nu îți bagă în sac pentru că știe că asta doar te-ar răsfăța și mai tare, urmând să iei totul ca și când ți se cuvine, apoi să pretinzi mai mult. Altceva, mai mult, mai bine.

Când eram adolescentă și am avut lipsuri financiare mari care mă deranjau crunt, cea mai importantă revelație mi-a fost nu doar că trebuie să caut oportunități în loc de probleme, ci mai ales că trebuie să respect sărăcia și să învăț de la ea, folosindu-mă de resursele pe care le aveam deja.

Astfel am ajuns să fiu recunoscătoare că mă spălam cu apă rece (apă=resursă), căci puteam să nu am deloc. Apoi m-am uitat la ce anume a dus la situația de a nu avea apă caldă sau de-a ni se tăia curentul pentru neplată. Am respectat sincer nebunia, neînțelegerile, iresponsabilitatea alor mei, căutând constant ce pot face eu (în prezent sau viitorul apropiat) pentru a schimba ceva.

Recunoștința este atitudinea cu care respecți și te folosești de resurse pe care le ai deja.

Când m-am îmbolnăvit și eram cu un picior în groapă, înainte de a vedea cum să schimb efectul, am fost interesată să respect boala și să-i înțeleg mesajul cu care vine.

Eram pregătită să mor sau să trăiesc cu ea de era posibil, doar să înțeleg ce anume m-a dus acolo și care sunt lucrurile ce le pot face diferit.

Am învățat mult de acolo, iar vindecarea a fost doar o consecință a răbdării, a unor lucruri bine făcute probabil, a unei raportări diferite față de viață.

Dacă mă revoltam în viața bolii sau mă luam cu ea la trântă, probabil astăzi nu mai scriam aici.

În concluzie, ia mâna de pe efectele pe care ți le dorești și dă-te din calea ta. Dă-te la o parte din imaginile cu care vrei să te decorezi și crezi că-i musai să le ai, ținând la piept strâns ce vrei…și fă ceva, cât poți, acolo unde ești cu ceea ce ai.

Momentul ăsta e destinația ta, așa că hrănește-te din el, muncește când e cazul și învață ce e de învățat.

Cu boala, cu suferința, cu sărăcia, etc…nu te lupți, ci înveți de la ele tot ce poți. Toate au mesaje esențiale care vor să ajungă la tine.

Dar pentru asta trebuie să fii responsabil pentru ceea ce trăiești și atent la contextele în care ai greșit, văzând ce poți repara sau face de acum încolo. Fără revoltă și victimizare.

Cu responsabilitate, răbdare, cu smerenia celui care știe că nu e mai presus de viață, însă faptul că încă mai respiră pe aici arată că este o bucățică indispensabilă din procesul vieții.

Și oricând, oricât de greu ți-ar fi…poți lua o gură de aer. Și s-o iei de la capăt. Mai atent și responsabil de data asta.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Tags : featured
raluca raluca

The author raluca raluca

1 Comment

Leave a Response