close
Dezvoltare personală

Nu e nimic romantic, E ABUZ. – Relația cu un psihopat

Sunt pe val o grămadă de articole despre cum să recunoşti un psihopat. Încă n-am văzut nici o informație pe bune, doar chestii din auzite, dibuite, 3 fraze din manual de specialitate şi vreo 5 mângâieri la EGO-ul feminin, ca să-ți dea de înțeles ce ființă minunată eşti tu că vrei amor adevărat, şi ăla bou ce tre părăsit. În timp ce suntem îndopați cu articole de iubire şi lumină, multe scrise chiar de…ghici ce? Psihopați. Adevărații psihopați.

Noa! Textu ăsta mi-e inspirat de o întâmplare recentă, în care o tipă era să fie ucisă de soțul ei intelectual, artist (ca să se înțeleagă că nu e vorba de o ceartă de manelişti needucați). Cazul femeii îl poți citi în lung și lat, aici: http://lorenalupu.com/blog/o-tentativa-de-crima/

Situațiile de genul celei de mai sus nu doar că mă revoltă, însă mă resposabilizează.

Și în viața proprie, la o atenție mai mare la ce hrănesc în mine și oamenii din jur…dar mă responsabilizează și să comunic ce cred și știu sigur, pentru a dormi liniștită că atâta cât am putut, mi-am făcut partea. Deși n-ai idee de câte ori mă simt neputincioasă în fața unor cazuri de abuz…

Deci se vorbește mult despre psihopați, femei naive și tot felul de rahaturi. Nu cred în etichete din manual, deci nu mă iau doar după câteva simptome descrise acolo, din două motive.

  1. Victima (femeia naivă sau confuză) poate să folosească convenabil ce-i convine din manual și să intre într-un soi de rol al salvatorului, în care trebuie să-l ajute pe ăla amărâtu, că-i bolnav.
  2. Bărbatul șobolan nu e nicicând mai fericit decât atunci când îi dai un diagnostic. Ai borderline. Ai psihopatie, Ai tulburare Histrionică, etc. Toate aceste etichete sunt pentru el scuza perfectă pentru a continua pe drumul lui întunecos, că doar e bolnav, nu-i vina lui. Poate fi chiar dispus să “se trateze”, de ochii tăi și a lumii. Atâta vreme cât boala nu-i disfuncție erectilă, orice denumire i-ai pune în față în mod naiv, se va folosi de ea cu plăcere, în timp ce te va ruga să ai răbdare.

Deci, folosesc termenul de psihopat pentru că e plin internetul de explicații aiurea despre ei, în timp ce contribuim la hrănirea lor. Însă nu psihopat e termenul potrivit, ci șobolan nesimțit și infect, care a fost hrănit de femei naive și confuze până i s-au umflat coaiele cu dispreț.

Un psihopat în adevăratul sens al cuvântului îi ăsta:

Te împroaşcă din prima cu romantisme şi dacă nu pui botu’ e ofticat că n-ai văzut şi tu semi-luna. Dacă pui botu că vrei poveşti de iubire…te mănâncă din start. Şi nu din priviri. Good luck!

Coincidențele, jurămintele de iubire eternă și promisiunile, deși îți plac, nu-și au locul după ce te-a văzut de trei ori la o cafea și ți-a tras-o o dată. Deci ia-ți gândul de la iubire, că nu-i vorba despre asta.

Gândește-te și tu logic: cum mama mămăligii, te poate iubi un om după câteva ore, când nu te cunoaște, nu-l cunoști? Graba asta de a se agăța de tine și a te prinde cu un clește de el, este un semnal de alarmă.

Încearcă să vezi cum reacționează dacă faci un mișto de romantismele lui sau zici direct „Bine bine, hai să trecem la altceva”. Discuții pe bune eventual.

Nu de alta, dar s-ar putea ca bărbatul să fie doar confuz și să creadă că așa se face, iar auzindu-te că nu ești genul cu semi-luna…să-și revină la bun simț. Dacă nu-și revine și vrea din toți porii lui să te aburească, întreabă-te De ce? Buton de alarmă!

Practic, omu nu spune nimic. Poezii, declarații, siropoşenii şi ce crede c-ai vrea tu să auzi ca să cazi cu cracii-n sus. Da fii atentă că nu spune absolut nimic. Repet: Nu spune nimic! Deci refuză tentația minții tale de a interpreta ce artist sensibil şi bărbat fain e. Că nu-l cunoşti, omu nu a vorbit nimic esențial, real.

 

Nu spune absolut nimic pentru că 1. Nu este sincer cu motivațiile lui reale pentru care scoate ceva pe gură. Și 2. Nici nu e interesat să îl cunoști pe bune, ci doar să vezi imaginea ce ți-o proiectează cu pasiune pe peretele minții tale.

De aceea trebuie să fii atentă la tine/în tine. Ce povești de iubire cauți și de ce? Femeile care caută povești, sunt primele care cad în plasa acestor indivizi, căci nu stau să se gândească un pic care e intenția celui din față și cine e el ca om, dincolo de ce spune. Ce semne și semnale evidente are?

Te sună şi îți scrie non stop mesaje să vadă ce faci. Nu-i semn de dragoste la prima vedere, îi semn de „vreau să te abuzez” de la prima vedere. Da ție-ți zic că mi-e dor de tine, că prinde bine asta. Închide-ți telefonul sau nu răspunde o dată, vezi ce se întâmplă.

Am citit un articol în care autoarea zicea că dacă cuiva îi pasă de tine te sună zilnic, de câteva ori pe zi, nu când își amintește el.

No ziceți și voi ce mizerii mestecăm și le credem, după care ne construim tipare și vise, fără să avem habar ce-i acolo…

Dacă te sună zilnic, de 100 ori/zi, nu înseamnă absolut deloc că-i pasă de tine. Înseamnă că vrea să te controleze, ascuns sub clișeul “îmi pasă”. Nu-ți dă de gândit faptul că altă treabă nu are toată ziua decât să vadă ce faci tu, pe unde ești, să te audă, să te vadă la ochi ? Ce bărbat și ce viață ai tu de trebuie să fugi din ea și să te asiguri că-ți răspund la telefon de fiecare dată ? Every fucking time, de 100 de ori.

Și-i răspunzi la telefon la ăsta, că te simți importantă că-n agenda lui ești numai tu, în timp ce dai cu flit poate unui tip chiar fain, care te sună rar. Dar cu drag, pentru că vrea să te audă pe bune, pentru că-i pasă. Da ăla nu te validează.

Prețul importanței e cam mare, crede-mă.

Fosta era întotdeauna o curvă. Tu eşti deosebită. Acu fă bine şi menține imaginea a ce înțelege el ca fiind deosebită.

Desigur că sunt situații reale, când putem vorbi despre foștii noștri sau fostele și e posibil ca unii/unele să fie niște mizerii de oameni.

Dar dacă depui atâta efort să împroști cu noroi în fosta, în timp ce mă validezi pe mine că sunt diferită, deosebită, minunată…e ditamai butonul de avertizare deasupra capului tău. Un șut în cur elegant, că nu vreau să fiu mai tare ca fosta. Și dacă de ea vorbești așa urât, eu voi fi următoarea.

Ia încearcă cu ăștia să le zici că nu ești mai deosebită ca restul femeilor și nici nu-ți dorești asta. Atrage-le atenția când își înjură fosta și vezi cum reacționează.

Și desigur, ar fi ideal ca în mod real, să nu-ți dorești deosebițenie, că o plătești scump apoi și s-ar putea să-ți găsești consolarea și explicațiile chiar în brațe la fosta lui.

În numele iubirii înflăcărate între voi, veți petrece tot mai mult timp împreună, vorbind tot despre acelaşi nimic ca-n punctul de mai sus. Şi încet te trezeşti că nu mai ieşi din casă, prietenii nu-ți există că nu-i mai vezi cu anii, eşti izolată social. Cere apoi copii şi zacuscă pe iarnă. Asta când relația devine „serioasă”

Să ne înțelegem, nu zacusca e problema. Mie chiar îmi place zacusca și câteodată îmi place să gătesc pentru cineva. Problema e că îți toarnă niște copii și îți ia legume să pui pe iarnă ca să te țină ocupată în casă.

Am avut o clientă a cărui soț după ce i-a turnat vreo 4 copii, s-au mutat undeva într-un sat. El avea afaceri, pleca deci din casă…ea nu avea cum. Până și-a dat seama că ceva nu-i în regulă și e deținută în propria ei casă, departe de orice e uman.

Îți spune direct sau indirect că n-ar trebui să mai lucrezi că are el suficient. Ieşi rar din casă. Și atunci însoțită de el

Nu contează câți bani are el și cât de suficient e. Contează că scopul lui e să devii sclava lui și să fii nevoită să-i ceri bani de tampoane, în timp ce te ocupi de zacuști, făcut frumos în fața lui și sexul oral care i se cuvine când vine obosit de la lucru.

Devii A LUI şi e gelos

Nu, nici gelozia nu-i semn divin de iubire. E semn divin de posesivitate.

Când omul şi-o exprimă şi decide din emoția asta, zicând că-i normal să-ți interzică orice vrea el, să te controleze, caute, certe…e un şobolan psihopat care te-a cumpărat cu cuvintele de la început şi acum crede că eşti proprietatea lui cu care face ce vrea. Inclusiv să o ucidă, dacă i se scoală lui strâmb într-o noapte.

Desigur că emoția asta ne poate prinde pe toți. Însă ca o ființă umană echilibrată…pot decide să nu reacționez din gelozie, știind că NU E CEVA NORMAL.

Nici măcar puțină gelozie exprimată nu e firească. Poate fi firesc să o simt și-mi poate fi un semnal de alarmă că îmi consider partenerul proprietate personală. Însă nu e normal să decidă partea asta din mine, căci e inumană. La propriu.

Deci vă rog eu, nu mai spuneți că e normal să fii gelos și ăsta-i semn de iubire, doar pentru că majoritatea este în oala asta. Dacă majoritatea se îmbată cu chestiile astea, nu înseamnă că-i și normal, iar oamenii treji au o problemă.

Lăsați iubirea unde îi e locul și haideți mai bine să vorbim pe față. Ești gelos pentru că mă vezi ca fiind A TA. Proprietatea ta. Dacă mâine îți ies din cuvânt și ce pretinzi tu, mă urăști de moarte și faci urât. Ce iubirea pulii e asta?

Mai e și clișeul că dacă nu ești gelos, nu îți pasă.

Ba tocmai că îmi pasă! Că ești ființă umană și atâta vreme cât stai lângă mine vreau să fii acolo pentru că îți dorești asta. Nu pentru că ți-am impus eu, nu pentru că ți-e frică să nu te părăsesc dacă te duci cu prietenii sau nu faci ce dictez eu, nu pentru că ți-e frică să te bat.

Gelozia este un semnal interior pe care dacă-l simt este TREABA MEA să-l gestionez și să nu decidă emoția. Nu e treaba celuilalt să mă pupe-n fund ca să fiu liniștită că mai am obiectul posedat.

Orice altă formă a geloziei, care implică exprimarea ei prin  manipulări, șantaj emoțional, forță, impunerea voinței proprii când celălalt vrea altceva, control e ABUZ.

Orice formă de preteție, chiar sub formă de glumă, de tipul „Nu te îmbrăca așa, că se uită bărbații după tine”,”Acum ești a mea și n-aș suporta să mă înșeli” , orice formă de interzicere de a face ceva, de a vorbi cu cineva sau nervi și reproșuri când nu răspunzi la telefon ESTE ABUZ.

Nu-i deloc dus la extrem! Orice abuz începe cu dulcegării la început până te câștigă, apoi un un simplu control de telefon.

Chestii mici de posesivitate te avertizează, dar nu le vezi dacă eşti naiv, confuz sau /şi ai interesele tale de romanțe.

Cum bine zicea și femeia din articol „Acum, că mă gândesc mai bine”, spune ea, “semnele au fost mereu acolo. Nu mă lăsa să mă angajez. Mă ţinea mereu acasă, dar el avea voie să iasă la bere cu băieţii şi să vină beat la ora trei. Era excesiv de gelos din orice, şi îmi impunea o grămadă de reguli tâmpite. În plus, n-avea nici o dramă că gramul de cox e 100 de euro, dar mie-mi strâmba din nas când îi ceream bani de tampoane sau de odorizant de WC.
Dar eu îl iubeam”

Și vă rog să înțelegem că în cazurile astea nu e vorba de iubire, ci de dependență. E vorba că am fost credulă, că mi-am dorit o poveste, că am fost dependentă de ce mi-ai promis. Da n-am cum să iubesc un om pe care nici nu-l cunosc.

Și cel mai tare mă doare că situațiile astea grave, există pentru că noi toți contribuim la ele, crezând și spunând chiar că e normal. E normal să fii gelos, e normal să controlezi telefonul partenerului, e normal să știi tot ce face, e normal să…

Te iubește dacă e gelos, îi pasă dacă te sună de 1000 ori, te dorește dacă nu suportă să se uite alții la tine, e bărbat adevărat dacă aduce el banii în casă…te iubește la nebunie dacă îți face declarații de amor cu nemiluita, în timp ce pretinde de la tine…citez „să fii cuminte”. Cum mai putem scrie, preda și încuraja căcaturile astea, când vedem în jurul nostru adevărul?

Cum mai putem vorbi de iubire când vedem în noi câtă mizerie e strânsă și cum am poseda și noi pe cineva mai slab? Cum putem să punem problema de dragoste nu știu de care, când tot ce știm e dependență, profit, confuzie?

Și spunem că e normal pentru că suntem și noi psihopați în felul nostru, pentru că ne-am mințit o viață, iar acum e greu să recunoaștem că ne controlăm partenerii sau că suntem dependenți de niște oameni care ne-au cumpărat cu vorbe și trei fapte irelevante, iar acum ne sunt călăi.

De ce nu controlezi telefonul prietenilor tăi?

De ce e situația diferită în cazul iubitului/iubitei? Repet. Nu-i semn de iubire, e semn de boală.

Toate astea mici și aparent banale la început, încurajate, scriind articole, predicând sau spunând unor prieteni că îs din iubire….contribuie la abuzuri grave şi crime. 

De ex: o clientă când i-a spus unei prietene că soțul nu o lasă să aibă telefon şi acces la net, aia a spus că-i romantic. La 2 ani distanță….era bătută romantic cu o unealta de fier şi i-a fost tăiat un deget.

Aceeași femeie, nu avea voie să iasă din casă fără el decât în parcul din fața blocului, cu copiii. Dar și atunci era supravegheată de la geam. Aceeași femeie, a vorbit cu familia ei care i-a spus „Taci și rabdă, că-i bărbat frumos. Așa-i căsnicia!” Și prietenii i-au spus că e nebună, că ce n-ar da ele…(prietenele ei), să aibă un bărbat care să le iubească așa de obsesiv.

Ei, femeia asta s-a trezit după 10 ani închisă-n casă, după ce a încercat să fugă cu copii cu tot, bătută…și primul gând al ei a fost „Sunt singură”

Am lucrat cu femeia asta și n-aveți idee câtă admirație am pentru puterea, curajul și răbdarea ei de a aștepta momentul potrivit când cineva o va vedea.

Căci așa cum ea mi-a spus…tot ce i-a mai rămas a fost să ceară ajutorul din privire, pe stradă. 18 ani a durat în total să o vadă cineva și s-o întrebe ce face. Răspunsul ei a fost „Ajută-mă te rog. În liniște. Sus la geam e soțul meu, prefă-te că ne jucăm cu copiii.”

Nu a avut altă variantă decât să fugă din țară, pentru că poliția nu a făcut nimic niciodată, deși avea dosarul plin de reclamații. În prezent, oamenii care au închis ochii la caz sunt în proces, ea e bine, mi-a dat acceptul să scriu pe scurt asta despre ea și când/dacă va fi pregătită va scrie ea mai mult.

Mulți care aud de cazurile astea spun că și victima își caută călăul și se merită reciproc.

Pe de-o parte, sunt de acord. Însă asta nu scuză faptele de violență ale călăului. Și repet: noi cum contribuim ca femeile să caute/să se lase impresionate/să cadă în plasa acestor șobolani?

Apoi, sunt situații de femei confuze care efectiv au un ghinion crunt că nu-și pricep intuițile și sensibilitatea. Femei care simt că ceva nu e în regulă, dar toți din jur spun că-s proaste, paranoice, etc.

Și după formula „Când 3 oameni spun că ești beat, culcă-te”, ele se culcă. Și adorm până le trezește o bătaie sau le culcă de tot moartea.

Ei, după principiul ăsta, când 3 oameni spun că ești beat…nu te culca dragă. Uită-te întâi la ce oameni spun că ești beat…și verifică dacă duhnești a alcool tu de la tine…sau de la restul populației. Nu mă interesează că sunt un milion de oameni care-mi zic că-s beată. Nu întotdeauna majoritatea are dreptate.

Deci în situațiile de genul ăsta nu e vorba doar de femei proaste, fără școală și opțiuni sau femei care caută să fie întreținute.

Sunt și din categoria asta (dar tot n-aș scuza agresiunea)

Dar Nu despre astea vorbesc acum! Multe sunt femei inteligente, cu școală, potențial, sensibilitate. Dar au ghinionul de a trăi într-o lume la care contribuim toți prin inepțiile pe care le scoatem pe gură, prin ce share-uim pe facebook, minciunile pe care ni le spunem și le dăm mai departe. O lume unde abuz se consideră doar când ai un rinichi scos și 7 coaste rupte. Poate defectul major al acestor femei este că nu sunt atente la intuiția lor și nu-și folosesc discernământul, orice ar zice ceilalți.

Și mai sunt și comentarii de genul „Apăi aia era proastă! Că o avut toate semnele. De ce o stat cu el?”

Băăăăăăi fraților!!! Unele nu au de ales (cum a fost cazul tipei cu care am lucrat și pe care nu o ajuta nici dracu legal și risca să o omoare în bătaie, așa că și-a luat timp. Să adune bani, să ceară ajutorul din priviri, să…să…pentru că alții ca noi stau pe margine și zic că-s proaste și punct).

Altele da, îs naive de bubuie, dar toți care exclamă acu coioși că alea-s proaste, au contribuit la reprimarea și naivitatea femeii.

Cât de semne…perfect de-acord, întotdeauna sunt niște semne. Dar ce te face să crezi că exact tu care te lauzi c-ai văzut semnele în CAZUL EI, nu ignori o grămadă de semnale vitale din viața ta?

Iar uneori, semnele sunt extrem de subtile, de bine camuflate. Nu toate sunt la vedere.

Și noi oamenii, avem minunata capacitate de a ne minți, chiar și când adevărul e evident și are 7 metri în fața noastră. De la mic la mare, toți ne pricepem la asta. Pentru că ne dorim ceva. Avantaje, povestea romantică, etc. La astea da, ne-ar trebui o mai mare atenție. Dar fără să judecăm că proasta nu știu care nu a văzut, a stat, etc. Că și noi, fiecare, nu vedem, stăm. În alte situații poate, dar stăm.

Profilul femeilor care cad în plasa șobolanilor de genul abuzatorilor

  • Vor povești romantice și au înghițit multe clișee despre cum trebuie să fie iubirea, relația, ele.
  • Se uită după aparențe. Cât de frumos vorbește tipul, cum se îmbracă, ce lucrează, etc. Și-și creează povești despre cum e el. dar e o poveste, nu realitatea. În același timp, ignoră sau refuză bărbați autentici, chiar faini, dar care nu-s preocupați de aparențe sau să le perieze lor EGO-ul.
  • Sunt femei confuze, care deși simt ele că ceva nu e în regulă, societatea, filmele, prietenii, toate le spun contrariul și ele vor să creadă că ei au dreptate, căci au ceva de câștigat pe moment.
  • Femei care-și ignoră intuiția. Așa cum mi-a spus o clientă „Știam că ceva nu e în regulă. Dar îmi doream atât de tare să fie adevărat ce zice…” Eh, când ne vom dori la fel de tare adevărul, cu prețul de a pierde povestea…atunci ar fi ceva.
  • Femei fără educație, dar la fel de bine și femei cu multă educație, inteligente, care sunt prinse într-un moment de slăbiciune, din care speră pe undeva să fie salvate.

Etc

Cum încurajăm noi, fiecare, abuzurile

  • Prin viața noastră personală și ce povești ne spunem zilnic. Ce credem că e normal fără să verificăm cât de firesc e ce credem, fără să vedem dovezi contrarii. Minciunile pe care ni le spunem, trebuiesc apoi protejate, predicând în lume doar fraze care ne confirmă propria ipocrizie în care trăim. Ca să putem dormi liniștiți. Aparent, cel puțin.
  • Contribuim prin abuzurile pe care le facem fiecare. Un pic de gelozie nu strică, e normal să-i controlez telefonul, e firesc să-mi doresc să facă ce vreau, e evident că dacă mă iubește va face X lucru, etc. Relațiile noastre apropiate împrăștie în lume parfum sau căcat, în funcție de ce hrănim în ceilalți și-n noi și-n funcție de ce exemple dăm în lume.
  • Încurajăm abuzurile prin articole sau povești despre iubire, lumină și alte concepte pe care nu doar că nu le înțelegem, dar nu le-am trăit niciodată și le vorbim de parcă acolo-i toată seva vieții. Inducem oamenii în eroare prin imagini pe care și le doresc, căci sunt subiecte sensibile. Într-adevăr relațiile cu ceilalți ne hrănesc foarte mult sufletele și se miroase asta, jucând doar după aparențe care ne dau de mâncare, fără să hrănească. Tocmai de aceea informațiile care ne bagă-n confuzii sunt mai rele decât ciuma
  • Încurajez abuzurile de fiecare dată când permit, ca femeie, să-mi zică unu ce să fac, unde să merg, cum să mă îmbrac, etc. dacă se ajunge aici e grav. De preferat este să mă îndepărtez de îndată ce văd acest soi de pretenții. Chiar și mici, sub formă de glume.
  • Încurajăm abuzurile de fiecare dată când ne abuzăm pe noi prin minciuni de sine și dorințe de povești idilice, abuzez de mâncare, țigări, alcool și orice formă de anestezie prin care fug de mine.
  • Contribuim la mizeria din lume de fiecare dată când închidem ochii când am putea face ceva. Am mai spus deja, dacă fac sex în miez de noapte, vecinii sună la poliție. Dacă mă bate bărbatul, își pun dopuri de urechi. Uneori nu ai ce face și te simți neputincios în fața unor cazuri. În aceste contexte, cu greu, dar am învățat, să transform neputința în responsabilitate pentru propria viață și ce pot face de aici, din spațiul unde trăiesc.

Etc. fiecare poate să vadă cum a contribuit sau contribuie la lumea asta. Și tot fiecare putem să facem ceva, oricât de puțin. Nu musai în afară. Da neapărat în interiorul vieților noastre.

Cel mai mic semn de abuz trebuie tăiat din fașă.

La început prin a nu răspunde la pretențiile celui care le emite (că poate omul are numa o doză de nesimțire ca noi toți, da se trezește), apoi prin îndepărtarea fără explicații, resentimente și regret.

Și e foarte important de înțeles că un șobolan nu e musai unu needucat, urât ca dracu și scuipă pe stradă. Adesea sunt bărbați galanți, îmbrăcați frumos, deștepți unii. Bărbați care impresionează ușor prin aparențele unde au investit timp, bani și energie.

Siguranță

În caz că deja e gravă situația și omul e periculos, întâi de toate recomand ca femeia să-și asigure siguranța. Să ai unde să pleci, pe cine să te bazezi, niște bani (pe care-i ai adunați sau să-i împrumuți), forme legale la care să apelezi. În caz că nu există, prioritatea numărul 1 este să faci tot posibilul de a-ți asigura un minim necesar ca să poți pleca.

Voi scrie un alt articol, cu niște cazuri cu care am lucrat, dar și ce poți face (cu propriile puteri și limite, dar și legal), unde poți să fugi, la cine să apelezi, etc în situații grave.

Io zic să ne vedem fiecare unde şi cum abuzăm în relații, să ieşim din poveştile din capul nostru confuz şi să vedem cum contribuim la lumea asta..
Ideea acestui articol nu este de a reacționa emoțional și să ne enervăm că există situații de genul, să plângem și să ne plângem de milă, să ne scuzăm sau atacăm. Ci să ne responsabilizăm. Să vedem cum contribuim la mizerii și că stă în puterea noastră să fim mai atenți (la noi și la ceilalți), cum recunoaștem ceva nociv (în noi și în afară), cum ne protejăm prin recunoașterea unor semnale evidente.

Şi ține minte: controlul telefonului, controlul timpului cuiva, impunerea unei fidelități forțate şi controlul, de orice fel, a vieții cuiva este ABUZ! 
Nu e nimic romantic, se cheamă abuz.

Tags : featured
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

6 Comments

  1. Nu pot sa spun decat :Bravo Raluca! Sincere felicitari! Ne ar trebui cred eu cursuri daca nu chiar scoli de lunga durata ca sa ne schimbam mentalitatea,sa schimbam mentalitatea femeilor.Pt ca eu cred ca trebuie sa auzim foarte des lucrurile astea veritabile care le spui tu,ca sa ne intre odata si cu adevarat in cap.Nu sa auzim toate rahaturile pe care le auzim si le citim zi de zi despre cum ar trebui sa aratam,simtim,traim si gandim zi de zi.Oricum,numai nu cum ne dicteaza inima si intuitia noastra.

  2. Superb articol…. daca l citeam acum cativa ani, ma desteptam mai devreme. ….si totusi, lucrurile urate prin care am trecut m au facut sa devin omul de azi, increzator in fortele propri, puternic, curajos…. Felicitari pt articol!!!

  3. Ești minunata Raluca , îți mulțumesc și te iubesc !
    Ar trebui mediatizat agresiv acest gen de articole pentru a învăța cat mai multe femei, și chiar bărbați …

  4. Felicitari, Raluca. Ma bucur sa constat marea contributie pe care o aduci pentru trezirea femeii la o viata demna, iar asta decurge din propria ta demnitate si realismul cu care VEZI VIATA. Te imbratisez cu drag.

Leave a Response