close
no thumb

gdzbdvgstdqio4hyqwu3

De multe ori, când spui că nu ști ce să faci și te complaci acolo, de fapt vrei să fugi de responsabilitatea de a lua o decizie și mergi înspre ceilalți, căci preferi ca altcineva să aleagă în locul tău. Ți se pare greu să iei tu o decizie pentru că peste problema ta actuală ai adăugat și o poveste (despre tine, ceilalți, viață, situația ta).

Când ceri ajutorul și ești sincer cu tine, realizezi că poți să îl primești, însă tot tu vei acționa în direcția rezolvării unei probleme. Și atunci ești într-adevăr deschis să primești un ajutor real, chiar dacă pe moment nu-ți convine ce-ți zice cineva. De aceea este și util să primești o mână întinsă, căci fiind prea prins în povestea ta, poți ignora detalii semnificative.

Fugă de sine și trădare

Unii oameni habar n-au ce să facă pentru că ar face orice doar ca să mai fugă puțin de ei și să trădeze viața (prin minciună, incorectitudine, falsitate, compromis). Ar face absolut orice, însă acel orice care-i ajută să-și păstreze o falsă siguranță. Ar fi dispuși să facă orice e posibil (dar nu ce e necesar), însă mai încolo (întotdeauna e un mâine – până când nu mai e).

În acea falsă siguranță stă trădarea pe care o faci. De exemplu, nu îi spui partenerului tău anumite lucruri din ceea ce ești, de frica de a nu-l pierde (siguranța de a păstra ceva-pe baze false), ești gelos și sabotezi orice legătură cu altă femeie/bărbat ar putea-o avea partenerul tău, stai la un serviciu pe care-l detești, dar nici nu-ți asumi o schimbare sau măcar să recunoști beneficiile pe care ți le oferă actualul loc de muncă…și multe altele pe care le poți identifica ușor în viața ta, atunci când ești atent ce decizii iei, de ce o faci și ce anume vrei să păstrezi cu orice preț.

Secția regie, film

Mergem mereu înspre ceva (un vis, ideal, scop) fără să ne întrebăm de ce o facem. Nu suntem atenți la ce evităm și de ce facem asta mai exact, de ce fugim și unde. Mintea e preocupată să proiecteze vise în viitor sau să fugă de scenarii trecute (de cele mai multe ori, mult mai horror interpretate în minte, decât au fost în realitate).

Și atunci…dacă noi filmăm pe axa ieri-mâine, în momentul ăsta cine e la cârmă și ne trăiește viața? Cine, ce parte din tine alege și conduce?

Avem mintea plină cu povești pe care ni le spunem sau ni le relatează alții și ignorăm ce se întâmplă de fapt în viața noastră. Ce este exact acum, nu vezi pentru că ești în spatele camerei de filmat și editezi fiecare mișcare a vieții. De aceea apar emoțiie, care-ți dau peste cap energia și claritatea cu care poți vedea ce să faci.

De exemplu, ți se strică mașina. Te gândești că numai asta nu-ți mai lipsea că și-așa n-ai bani, că întotdeauna ți se întâmplă lucruri de genul ăsta. Și-n plus, n-ai timp acum să mergi cu ea la reparat și se apropie perioada concediului, iar cu trenul/autocarul/altă mașină nu vrei să mergi. Și te enervezi mai tare pentru o poveste, nu pentru un fapt.

Ce s-a întâmplat de fapt în realitate? Ți s-a stricat mașina. Tot ce adaugi peste asta este doar o poveste care se învârte între trecut și viitor și care îți fură energia. O altă problemă reală mai poate fi că nu ai bani să-ți duci mașina la reparat. Ok, asta e problema, nu ai bani. Tot ce adaugi peste asta (e greu, tot timpul…vai de mine, etc) este o poveste. Unde te concentrezi? Cui îi rămâne treaba ce o poți face chiar acum?

Când îți dai seama ce se întâmplă în prezent (fără etichete și povești) te poți focusa pe ce ai de făcut și ce poți face. În exemplul nostru cu mașina, te poți uita în agenda telefonului să vezi dacă cineva îți poate recomanda un service bun și mai ieftin, dacă cineva îți poate împrumuta bani ca să repari mașina sau orice altceva îți vine în cap.

Însă ideile bune vin la timpul prezent, în contact cu realitatea, nu în viitor, în cadrul unor povești.

Să luăm un alt exemplu din viață. Ți-a murit cineva drag. Asta e realitatea și ce s-a întâmplat. Punct. Dacă îți spui “Ce tristă situație, a murit de tânăr, am rămas singur/ă, viața e nedreaptă, acum ce mă fac, s-a dus de lângă noi și iubea viața, n-am apucat să-i spun că-l iubesc, etc” sunt doar niște povești create de mintea ta, care îți fură atenția și implicit energia de la ce este important.

Ce poți să admiți este că te simți trist că a murit cineva drag. Este în regulă și e firesc să simți asta. Dacă nu mai adaugi alte povești și interpretări situației, te poți concentra pe ce ai trait cu omul respectiv, ce a adus în viața ta, pentru ce ești recunoscător, iar rănile se pot vindeca mai ușor.

Viața nu e idioată

Câteodată chiar nu știi ce să faci și atunci e bine să ceri ajutorul. Alteori, nu știi fiecare detaliu a ceea ce poți face și te poți concentra atunci pe ceea ce știi și poți face chiar acum. Și mai există momentele când știi, poți și totuși nu faci ce trebuie. Doar acestea din urmă sunt grave și se plătesc mai devreme sau mai târziu. Viața nu e idioată să te pedepsească pentru că nu știai sau nu puteai ceva. Ia măsuri doar în privința lucrurilor pe care le-ai evitat.

De cele mai multe ori, problema nu este în ceea ce nu știi, ci în ceea ce eviți. De-acolo și toată suferința și zăpăceala care nu te lasă să dormi liniștit.

Cine e la recepție

Dacă tu ești ocupat cu proiecțiile și te plimbi pe axa trecut-viitor, în prezent nu e nimeni la recepție care să vadă în primul rând adevărul/realitatea, apoi să acționeze conștient.

Atunci când derulezi povești (interpretări despre evenimente trecute) sau creezi scenarii (cu ce se poate întâmpla în viitor), deciziile sunt luate de partea ta inconștientă. Copilul din tine alege, vocea părinților și/sau a profesorilor, emoțiile cărora le-ai dat putere, etc. Tu unde ești în ecuația asta? În spatele scenei? Dormi? Visezi? Ce faci mai exact tu?

Te simți lipsit de energie la cele mai minore situații cu care te confrunți pentru că adaugi gânduri (care vin la pachet cu emoțiile aferente), etichete, amintiri, romane întregi peste ceea ce este. Dacă te uiți atent la ce se întâmplă chiar acum, concret, palpabil, poți să observi și ce să faci.

Când ești onest cu tine și vrei să fii corect cu alții, însă nu-ți convine soluția (ce știi că trebuie să faci), întreabă-te ce poveste despre siguranță ai? Ce anume vrei să păstrezi și de ce?

Da, viața e câteodată grea și are provocările ei. Însă tocmai de aceea este util să nu-ți îngreunezi situația, adăugând niște povești…care sunt iluziile în care se scaldă mintea ta.

Existența devine simplă, atunci când ești treaz și atent la ce are să-ți spună fiecare clipă și alegi să nu mai trădezi nicio parte din tine, ceilalți sau viață, acționând conștient (nu reacționând prin prisma poveștilor dădătoare de emoții). Iar atunci, vei știi ce să faci și vei alege corect, chiar dacă aparent poți să pierzi o siguranță sau confort de moment.

Te îmbrățișez cu dragoste și Entuziasm!

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response