close

Am venit demult pe lume. Ne cunoaștem deci
Am apărut întâi în tine; și rămân aici pe  veci.
Din hău strălucitor am răsărit, într-un cotlon al universului mental
Tot ce sunt și te provoc, fac să par-accidental.

Din umbra ta, mă presar încet în tine
Tu ești confuz, deci nu te-ntrebi eu cine
Sunt de mă înfirip așa de lin
În timp ce crezi că tu ești eu, iar gândurile vin….

Vreau putere și control, dar le ambalez frumos
Cu sirop în glas și-o privire dulce
Fac să pară cât mai drept și maiestuos
În timp ce mâna-ți toporul duce.

Cu alții mă compar, “vreau să fiu mai bun ca tine”
Am cursuri, tehnici și soluții…să am încredere în mine,
Obiective realizate și visuri cu ambiție
Iată-mă! Sunt în competiție.

Spun povești în a ta minte
Formate din imagini, clișee și cuvinte
Multe argumente de putere prin care te conving științific
Că „Da, vreau! Să mă identific”.

Când te conving că ești deștept, că vrei și poți
Să fii mai tare decât toate, mai presus de toți
Când suntem una-n decizii și nu mai poți altfel…
Tu ești eu. Și gândim la fel

Nici nu mai realizezi că ești posedat
De-un gând fugar și-un fir de ață necurat,
Și te uiți zâmbind, de sus, la lume
Calci sub tocuri oameni și te ții de glume.

Spui că  nu, că tu ești smerit
Când altul în orgoliu te-a lovit
Scoți un rânjet fals și o scurtă ironie
Din adâncuri simți, uite-o, gelozie!

Vreau putere! Nu o recunosc fățiș
Mă ascund după iluzii și durere, creez deci păienjeniș.
Pretind mai mult, ușor, cu poftă
De la om și viață, de la soarta-mi mai anostă.

Privesc omul ca obiect
Și nu-mi pare nimic defect
Când intimidez și drept îmi pare saltul
Să mă cred mai bun când mă compar cu altul.

Adun medalii de onoare
Prin care-mi spun cât sunt de tare
O senzație de epuizare…îmi stă mereu în poartă
Într-o zonă care are poze și emoții, dar e o lume moartă.

Nu vezi și e ușor a ignora acum
Cine ești și tot ce ai negat pe drum
Căci în om m-ascund când nu-i atent
Când fuge spre iluzii și din viață e absent.

Te virusez pe simțite dar nu vrei să fii atent
Căci vrei mereu mai mult și niciodată nu e suficient.
Cu mine te-ai unit și suntem una…până-n punctu-n care
Eu decid. Și tu îți duci…consecințele tale.

Până nu revii la simțurile vieții să te uiți sincer în tine
La cârma vieții tale mă vei lăsa tot pe mine
Eu decid, tu ai anxietate,
Bună! Numele meu e SUPERIORITATE

Tags : featured
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response