close
shutterstock_187562663

 

Există oameni care sunt într-un bun contact cu sufletul vieții și aspirațiile lor de umanitate sunt bine înfipte în sufletul lor (adică știu ce e important pentru ei și nu caută să compenseze asta prin vreo monedă), iar aceștia se mulțumesc cu puțin, le e suficient un spațiu unde să doarmă, să mănânce un cartof și să-i lași în colțul lor de rai, unde trăiesc la modul cel mai real și autentic…o stare profundă de bine, pt că sunt conectați cu viața. Desigur că de cele mai multe ori, aceștia ajung în contexte unde câștigă bine. Iar dacă nu, tot nu-i o problemă, căci pentru ei lucrurile importante sunt clare și nici chiar o nefericire nu e privită dramatic, ci e luată la piept în mod firesc, cu smerenie și acceptare, făcând ce pot, acolo unde sunt.

Și mai există oameni mentali ca și mine, care au un contact slab cu ei și viața, cu valorile sufletului. Oameni care consideră sărăcia o umilință și făcutul banilor a urcat la rang de scop, nu o unealtă pentru alte scopuri. După o perioadă e posibil să nici nu observe că au suficient și să emită pretenții de la viață, fiind nerecunoscători pentru apa rece și visând la apă caldă, ignorând veniturile actuale și țintind spre mai mult – niciodată nu e suficient. Oameni predispuși la cele mai mari confuzii și greșeli, tocmai pentru că le lipsește contactul real cu ei și bunul simț care le zice că tot ce contează-n universul ăsta este să te simți bine și să șezi comod și smerit…în propria viață. Și asta trebuie să învățăm noi.

Banii sunt importanți

Și oricine zice altceva, e ipocrit. Însă banii sunt importanți doar în măsura în care ei servesc unui scop, nu sunt un scop în sine. Dacă faci din ei un obiectiv ce trebuie îndeplinit, te trezești că niciodată nu este suficient cât ai și că vrei să fugi de lipsa de sens din viața ta…cumpărându-ți mașini, case și tot felul de lucruri care să compenseze golul din tine.

Singurul scop pe care-l avem în viață este o stare de bine pe care ne-o dorim cu toții. Starea asta de bine unii au numit-o fericire și cu asta ne tot vând minciuni, dar prin achizițiile de putere, aparențe și cumpărături compulsive…ne îndepărtăm tot mai mult de noi și starea de bine. Și oricât de idioți am fi, simțim toți că ne dorim o viață cu pace, prietenie reală, un zâmbet tâmp pe față când ne trezim (la propriu sau la figurat) și avem simpla, dar valoroasa bucurie de a fi în viață. Banii servesc acestui scop, însă doar când devin un efect a ceea ce faci și ești.

Banii nu aduc nici fericirea, nici nefericirea, căci starea de bine este responsabilitatea ce revine omului, iar banul doar poate să sprijine sau să servească scopului omului (starea de bine)…care se simte deja bine în propria viață. 

Din punctul meu de vedere, poți faci bani destul de ușor atunci când chiar lucrezi cu drag și îți asumi ceea ce faci. Dacă este nevoie să rămâi la un job pe care-l numești de rahat, asumă-ți că ai nevoie de ceea ce ți se oferă acolo, în loc să te victimizezi. Apoi vezi cum poți aduce o valoare în lume prin ceea ce ești la nivel profund. Câteodată asta poate să însemne să faci tu ceva și să lucrezi într-un anumit domeniu, iar alteori înseamnă doar să lucrezi mai mult în tine și mai puțin în afară, fiind tu o sursă de bucurie, strălucire și sens pentru ceilalți – chiar și tâmplar fiind. Fii un tâmplar uman și frumos. Astfel, tu crezi că viața e proastă să te lase să mori de foame? În unele contexte da, se întâmplă, dar de acelea consider că suntem responsabili noi toți care avem resurse (interioare și exterioare) și nu le folosim.

Milioane de dolari

Aud atâția tineri care susțin că au ca scop să facă milioane de dolari. Însă întrebarea mea aici este: La ce ți-e util și cum îi folosești? La ce-ți trebuie mai exact?

Vrei milioanele de dolari pentru că tu crezi că aia ți-ar aduce o stare de bine (pe care o cauți în locuri greșite pentru că îți urmezi gândurile, nu bunul simț. La nivel superficial cauți niște emoții și vrei să simți că ai putere, iar banii ăia contribuie la o imagine socială la care râvnești. Te poți simți superior celorlalți care n-au cunoștințele, dibăcia, afacerea, mașina sau casa ta, toate cu care te-ai identificat pe traseu și crezi că ăsta ești tu. Însă la nivel profund…știi că vrei doar să te simți bine în viața ta. Iar imaginea aia nu doar că nu te coafează, dar te seacă tot mai tare de energie și sens. Lipsuri care iar le astupi cu alte himere.

Ce avem de învățat de la oamenii care au un contact bun cu viața și se simt foarte bine și cu puțin…este capacitatea de a rămâne în contact cu ce e uman și ce nevoie e reală, asumându-ne locul pe care ne aflăm fără zbateri inutile (că zbaterea asta și neasumarea ne umilește, nu sărăcia), bucurându-ne de viață. Viața adevărată e dincolo de monezi, de aceea poți să începi cu foarte puțin și să fii recunoscător pentru asta.

Pentru a te bucura de viața ta ai nevoie de tine și o minimă atenție la ce e dincolo de carcasă.

Desigur că poți să vrei în continuare să câștigi mai mult, însă nu o vei face cu crispare, ci cu responsabilitate și știind exact ce e important pentru tine, dincolo de ban.

Obsesia de-a te îmbogăți este doar efectul incapacitătii tale de a fi conectat cu tine și a te simți bine în propria viață. Astfel, esti conectat cu mintea ta care-ți vinde povești despre cum și cât ai putea câștiga daca faci X lucruri/strategii,etc.

Când ești conectat la ceva mai profund decât propria-ți minte…te simți bine doar pentru că încă mai respiri și renunți la pretenția de a obține ce crezi că te-ar face mai fericit, fiind atent la ce poți face tu să fii așa, ce poți face din lucrurile ce-ți par acum mărunte. Apoi realizezi că dincolo de orice calcule care par profitabile, oamenii din viața ta sunt infinit o resursă mai importantă decât orice venit sau profit.  Căci relațiile cu ei te încarcă cu sens și tot împreună cu ei poți să evoluezi financiar, dacă vă ajutați și susțineți unul pe altul.  Nu există creștere individuală.

Ce poți face:

  • Stai comod pe curu` tău și respiră profund cât încă o poți face. Dacă mai ai suflu, înseamnă că viața are nevoie de tine, așa cum și tu ai nevoie de ea. Însă renunță la pretenția de a fi servit de viață, căci ea îți face favoarea ca tu să exiști și să te bucuri de niște experiențe pe aici. Și-ți dă mai mult decât vezi.
  • Fii atent la motivațiile tale de a face bani (ce faci cu milioane de dolari?) Dacă motivațiile sunt greșite, asumă-ți consecințele pe care vei fi nevoit să le plătești cu suferință.
  • Nu subestima ceea ce ai deja. Oricât ar fi de puțin, tot ai ceva! Vezi cum poți construi mai mult pornind de la ceea ce ai, dar fără crispări. Frumușel, cu spor și joacă.
  • Nu te întreba cum poți face mai mulți bani, ci întreabă-te ce poți să oferi și de ce ai merita mai mult.
  • Oferă din ceea ce știi și ești, fără calcule de profit. Orientează-te spre abilitățile tale naturale și spre ce poți învăța cu ușurință. Dacă ești pe pământul ăsta, înseamnă că e nevoie de tine, dar trebuie să fii atent și prezent că de cele mai multe ori nu e așa cum ți-ai imagina tu.
  • Fii atent la nevoile tale reale și cum te poți apropia de ele. Conexiunea cu oamenii, prietenia, încrederea, bucurii simple, astea te încarcă. Nu încerca să compensezi lipsa lor cu vreo bancnotă, că nu le poate înlocui. Tot cu oameni poți colabora și în vederea creșterii financiare, dacă asta servește aspirației voastre comune.
  • Uită-te câte resurse ai deja. Abilități, oameni, bunuri materiale, confort, beneficii, energie…toate sunt resurse care fac parte din prosperitate.
  • Ai încredere în viață.

Fără măcar un pic de încredere în viață, energia ta va fi consumată rapid și te vei auto-distruge în obiective financiare care nici nu-ți aduc ceea ce sperai.

Observă că viața are inteligența ei și știe ce face – colaborează cu ea, ai încredere în tine și-n viață și chiar dacă ai niște vise ambițioase (din motivații corecte) stai cu atenția spre ce poți face acum, pornind de la cele mai “banale” nevoi ale tale. În satisfacerea unor nevoi elementare care-ți dau o stare de energie, de sens, bine și frumos…stă toată prosperitatea lumii. Chiar și atunci când în afară încă nu se vede nimic.

Tags : featured
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response