close
no thumb

mirror-reflection-photography-car-cedricreyes-photography

„Legea” oglindirii spune că atragem în viața noastră persoane cu vibrații asemănătoare și ceea ce vedem în ceilalți, există în interiorul nostru, altfel n-am observa. Dacă îți place o calitate la cineva, o ai și tu, chiar dacă nu o manifești. Dacă te enervează ceva la o persoană, ai și tu acel “defect”, chiar dacă sub altă formă și se manifestă altfel.

Fiind un concept des vehiculat în dezvoltarea personală, unii oameni au abuzat de oglindirea asta și au înțeles-o puțintel cam greșit. Nu, nu atragi în viața ta doar persoane cu vibrație asemănătoare, ci întâlnești oameni de diferite vibrații – asemănătoare, complementare, total opuse. Ceea ce vezi la ceilalți poate exista în interiorul tău, dar la fel de bine poate să nu existe.

Este o mare diferență între oglindire și observare, iar starea ta din fundal îți arată pe care treaptă te afli.

Oglindirea asta e folosită de multe ori ca scuză pentru a te apăra de observațiile prietenești care nu-ți convin sau pur și simplu pentru a-ți complica existența – că așa ne place, să avem o explicație pentru orice și să ne oglindim chiar și în pereți.

Observare

Atunci când observi un anumit tipar la o persoană sau chiar o problemă, un defect, atâta vreme cât nu-ți afectează starea, este doar un proces în care vezi ceva în/la celălalt. Ceea ce observi tu îl poate ajuta (sau nu) și te poate ajuta pe tine că-l vezi, fără să proiectezi pe el propriile filme. Dacă apele tale interioare sunt line, nu e nicio oglindire acolo.

De exemplu: Te întâlnești cu un prieten și observi că face niște greșeli în raportarea lui la relații – de ex. se simte superior. Poate alegi să-i și spui asta. Însă nu te enervează, nu e nicio revoltă interioară care să-ți strice starea inițială. Doar ai observat și ți-ai văzut de treaba ta. În acest caz nu e nicio oglindă, e doar atenție.

Oglindire

Atunci când vezi un anumit tipar, defect, problemă la o persoană și te revoltă, îți schimbă starea instant, atunci acel ceva văzut la om, hrănește o parte importantă din tine (chiar și negativă). Ori e vorba de oglindire și ai un comportament asemănător în aceleași sau alte circumstanțe, ori ai un rol complementar și atunci te roade când vezi acel comportament.

În faza de oglindire este pe de-o parte asemănarea ce o regăsești, iar pe de altă parte, opui rezistență la o parte din tine pe care nu o suporți, în loc să o recunoști și să ți-o asumi, cu responsabilitate.

Rolul complementar pe care-l joci, te poate revolta la fel de tare pentru că în acest caz oglinda este răsturnată. De exemplu, te scoate din minți cineva care face pe victima. Dacă ai observa asta, însă nu te-ar deranja cu nimic, ar fi vorba doar de o vedere bună și o stare și mai bună, fără să-ți pui problema că ești și tu în rol de victimă în anumite situații. Însă dacă vezi și te revoltă, e vorba despre o miopie mare, căci nu te încurcă cu nimic victimizarea unui om (chiar și unul drag), decât dacă nu cumva vrei să-l salvezi cu orice preț.  Trageți amândoi de o sfoară, în direcții opuse, de acolo și starea negativă din fundal.

Diferența dintre observare și oglindire este dată de starea ta interioară.

Deci dacă cineva îți atrage atenția cu privire la un comportament de-al tău, dintr-o stare de fond liniștită, ciulește-ți urechile că s-ar putea să te ajute. Nu fugi în ideea că se oglindește și blabla-uri. Poate că da, poate că nu, însă nu te interesează pe tine asta. Ce te interesează cu adevărat e că cineva te poate vedea câteodată mai bine decât te vezi tu, iar atunci poți în loc să fugi, să te privești cu sinceritate. Suntem obișnuiți să ni se confirme propriile percepții, însă când cineva îți dărâmă miturile și credințele, arătându-ți adevărul, poate da dovadă de o mare prietenie și să fie pentru tine ca o gură de aer proaspăt; dacă lași garda jos.

Dacă îți sare muștarul când vezi un anumit comportament, stai cu atenția în tine și vezi ce-i acolo. Lasă deoparte conceptul de oglindă exterioară și mut-o în interior, că acolo s-a trezit/hrănit/zguduit ceva.

Dacă-ți observi un rol asemănător, complementar sau oricum ar fi, cel mai bun lucru pe care-l poți face este să-ți asumi poziția pe care te afli, partea din tine pe care tocmai ai văzut-o și să fii responsabil pentru starea ta și ce faci tu, fără să-ți risipești energia în celălalt.

Și ca o completare la articolul meu, mai în detaliu pe subiect a intrat prietena mea Alina, pe care te invit să o citești aici: https://alinageorgianahristea.wordpress.com/2015/03/01/1179/

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

3 Comments

Leave a Response