close

Subiectul care are cea mai mare căutare la workshopuri sau articole este fericirea.  Oriunde te uiți, vezi oameni care caută starea asta. Dacă întrebi pe cineva dacă vrea să fie fericit, cu siguranță nu va zice “Aaah, nu, îmi place să mă chinui un pic, las-o încolo fericire, vreau să sufăr.” Și deși toată lumea o caută și o vrea, răspunsul ironic de mai sus este mai adevărat decât toate căutările; Ne place să ne chinuim. Nu vrem să fim fericiți. Vrem doar să evităm suferința, necunoscutul, problemele și să avem clipe de fugă în lucruri artificiale. Uită-te în jur și vezi ce fac oamenii. Cum fug de ei, cum caută pastile rapide și orice ar obține, face, avea, îi vezi posomorâți pentru că ei caută mereu ceva…altceva.

Fericirea ca destinație

Dacă ai setat GPS-ul cu destinația Fericire, te-ai rătăcit din start, căci nu o găsești undeva în viitor; și ce e și mai interesant, nu o găsești căutând-o. Poți să mergi la magazin să zici “Un bax de fericire vă rog”, însă acolo pot să-ți dea doar un bax de bere, suc, prăjituri sau altele care îți pot adormi puțin simțurile. Și magazinele nu sunt singurele locuri unde fugim de noi.

Când în momentul actual ai o problemă care te neliniștește, tentația e ca mintea să traseaze liniile fericirii viitoare (undeva…cândva…) ca să fugi de ceea ce se întâmplă aici și acum. Or` muntele la care te uiți mut de admirație și dorință, nu are nimic mai bun și plin de sens decât bolovanul pe care stai chiar acum. Chiar dacă tocmai acel bolovan te enervează, el e cel care te duce în vârful muntelui, dacă îți recunoști poziția și respecți valoarea a ceea ce este și ai.

Atunci când nu mai opui rezistență la momentul prezent (mai ales când ți-e greu) și-ți vezi poziția, resursele, ce poți face chiar acum, fericirea asta nu mai e undeva în viitor, ci o găsești chiar în mijlocul furtunii. N-ai pățit să te bucuri de o ploaie de vară? Dacă stai în casă și te uiți pe geam cum tună și fulgeră, te uiți speriat și te bagi sub plapumă. Dar dacă ieși afară în ploaie, realizezi că să fii acolo este mult mai ușor decât ți-ai imaginat tu uitându-te prin sticlă. Și începi să te bucuri de minunile vieții.

Fericirea e un efect

E eronat să pui fericirea ca și destinație pentru că ea nu este un scop în sine, ci un efect la ceea ce faci în această clipă. Atunci când asculți muzică și ești prins cu mintea în versuri și instrumente, fredonezi și corpul tău simte nevoia să se miște…atunci ai o stare de bine. Când ieși cu prietenii la un film sau povestiți la o cafea, atunci ești prezent la ceea ce se întâmplă și te bucuri să fii în prezența lor. Și ești fericit. Când lucrezi la ceva ce-ți place și nu te uiți la ceas, numa te trezești că a trecut timpul…atunci experimentezi fericirea. În fiecare zi, sunt măcar câteva momente în care poți și experimentezi starea asta. Câteodată nici nu observi, fiind prea preocupat să ajungi la destinația impusă. Însă vezi tu, fericirea asta, e un efect a lucrurilor mărunte (sau mari) care-ți dau sens și savoare. Atunci când ești concentrat pe ceea ce ești, ce ai și ce faci, indiferent că e o situația favorabilă sau nu, starea ta este una bună, pentru că ești acolo. Poate deveni o stare proastă, dacă faci ceva ce nu-ți place și vrei să scapi urgent de acolo, concentrându-te pe tot ce nu ai și ai vrea. Deci atunci când te legeni între trecut și viitor. Așa apare neliniștea.

Cum arată, se aude și se simte fericirea

Dacă desenezi cum crezi tu că arată, se aude și se simte fericirea, te limitezi. Tu te aștepți să trăiești o anume stare și numai aia o consideri autentică, ignorând tot ce vine spre tine și e plin de sens. Crezi că știi ce te face fericit și de fapt doar îți condiționezi fericirea prin scopuri exterioare, ignorând mirosul real care apare din timp în timp. Crezi că știi exact cum se simte și unde o găsești, iar atunci pierzi din vedere tot ce poate fi și nu ști încă. Treci pe lângă ea, fiind prea ocupat cu scenariile.

Pe ce te concentrezi?

De fapt, lucrurile sunt simple (ca de obicei). Ești nefericit de fiecare dată când te concentrezi pe ceea ce nu ești, nu ai, ce ai vrea, ce nu merge bine și ce-ți lipsește din hartă ca să poți să fii X (aici adaugă tu o stare). Crezi că ai fi mai fericit dacă partenerul ar face cutare lucru, dacă ai avea mai mulți bani, dacă te-ai dezvolta personal, dacă ai evolua spiritual, dacă dacă dacă…Vezi cum amâni să trăiești viu?

Când te concentrezi pe ceea ce nu ai, experimentezi stările joase, așa-zis negative.

Poți să schimbi situația, alegând să vezi tot ce ești, ai și poți face în prezent. Când te concentrezi pe ceea ce ai deja, fără pretenția că ai vrea mai mult sau altceva și observi ce poți face tu, dintr-un spațiu de responsabilitate, starea ta de bine va fi direct proporțională cu adevărul pe care ți-l recunoști. Atunci poți observa că viața îți dăruiește extraordinar de mult în fiecare zi, iar pentru asta n-ai cum să fii altfel decât recunoscător, iar singura dorință să-ți fie să te trezești din somnul ignoranței și a nemulțumirii, să fii viu. Simplu, firesc, cu bucurie.

E simplu și benefic să te concentrezi pe ce ai în acest moment și ce poți face chiar acum cu resursele pe care le ai. Ce poate să fie greu însă, e să-ți recunoști că nu ți se cuvine nimic. Poți să ai, dar nu ți se cuvine. Deci de ce te-ai mai supăra pt ce nu ai? Atunci nu vei mai avea așteptarea ca ceilalți sau viața să-ți ofere ceva, ci vei fi mulțumit pentru orice/cât primești. Asta nu înseamnă că e rău să-ți dorești și altceva, sau mai mult, însă nu mai ignori locul și poziția pe care te afli.

În loc să cauți fericirea, trăiește-ți lucrurile care-ți dau sens, fără să vinzi părticele din tine. Observă tot ce ai și primești deja…și mai ridică-ți ochii și spre cer, fiind bine înfipt cu picioarele pe pământ.

raluca raluca

The author raluca raluca

Leave a Response