close

Când pui presiune să schimbi ceva la tine, să faci, să fii altcumva este pentru că te interesează cum pari, nu cine vrei să devii cu adevărat.

Te grăbești când ai imaginea de sine șifonată și vrei să te identifici cu o altă imagine (mai favorabilă) și să fii văzut altfel, cu toate schimbările tale aferente. Sau când vrei să schimbi rapid doar efectul (suferința), fără să ai răbdare să lucrezi la cauze.

De exemplu, dacă ai văzut că ești naiv, te enervezi zicându-ți că ești prost, vrei să schimbi repede efectul în loc să accepți cine ești în acest moment și să vezi de ce și cum poți să fii mai atent…și mai puțin naiv. Te grăbești pentru că nu-ți convine să știi că ești așa sau să fii văzut astfel.

A pune presiune pe tine înseamnă a te forța și a te grăbi spre o destinație finală într-un proces care cere timp, înțelegere, atenție și efort.

A pune presiune pe tine e ca și când vrei să schimbi destinația unde vrei să ajungi, însă fără a-ți schimba drumul și să-ți reconfigurezi GPS-ul, apoi să conduci atent.

Câteodată este normal ca o primă fază, după ce ți-ai dat seama că ai o problemă, prima tendință să fie să te grăbești să schimbi ceva. Dar de îndată ce-ți dai seama de asta, e bine să-ți lași jos cărămizile de pe umeri și să o iei cu pași mici. Adică ce vrei și ce poți face în mod real în acest moment (nu începând de mâine).

Dacă te uiți atent, în graba aia de a ajunge undeva, nu faci ce trebuie făcut, ci doar ai o presiune interioară că ar trebui, că ai face, dar e greu, te enervezi că nu-ți iese din primele încercări, te gândești ce vor crede ceilalți dacă nu faci schimbarea, ce pierzi, etc.

Când chiar te interesează să schimbi ceva (la tine sau la situația în care ești), să devii…o iei încet și faci doar ce poți face, fără să pui presiune, căci ți-e clar că ia timp, că nu e ușor…însă știi unde vrei să ajungi.

Și știi că se poate să mai cazi, să greșești, să fie un proces de durată și mai lent decât ai vrea, însă știi și că ești pe drum, deci nu contează cum pari și cât ești de încet, ci cine vrei să devii cu adevărat.

Când aspirația de fond este sinceră (cine vrei cu adevărat să fii), iei presiunea de pe tine și-ți păstrezi energia pentru a face ceea ce poți, acolo unde ești, cu ceea ce ai. Fără grabă, fără agitația de a demonstra, fără rigiditate și termene limită.

În acest caz deja este vorba de efort, nu de presiune. Pot să depun un efort să schimb ceva, însă nu o voi face cu încrâncenare și nervi pentru a-mi decora imaginea de sine să-mi spun mie ce tare îs c-am reușit, ci pentru că acel lucru trebuie făcut și mi-ar aduce niște avantaje.

Pentru a depune un efort, e necesar să vezi cât și ce anume poți face, cât îți poți depăși limitele și unde ai niște limite care nu pot fi depășite, cum poți cere ajutorul,cum poți colabora cu ceilalți și cu viața.

Fără graba interioară de a ajunge undeva și a schimba ceva, ci cu atenția de a face ce trebuie și poți acum. Chiar și știind că o vei mai da în bară și vei mai greși pe parcurs. Și o vei face, crede-mă. Dar dacă vrei cu adevărat să schimbi ceva, atenția ta este pe resursele tale interioare (energie, timp, abilități, etc) și exterioare (bani, oameni, orice te poate ajuta), nu pe presiune interioară.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Tags : featured
raluca raluca

The author raluca raluca

Leave a Response