close
Dezvoltare personală

Privește întregul, înainte să judeci după aparențe

no thumb
1302805576_aparente

Oameni fiind, avem tendința de a clasifica totul și de a lipi etichete. De la stări, până la oameni, fiecare lucrușor sau ființă vie, are un întreg manuscris lipit, despre cum ne închipuim noi că este acel lucru/om, în funcție de micuța umbra pe care am zărit-o.

Etichetele te ajută într-o măsură, însă când nu le știi dezlipi și curiozitatea lipsește, pierzi din vedere lucruri esențiale. Ansamblul nu-l poți vedea dacă te zgâiești la un colțișor de masă. Tot ce poți să vezi este un colț. Doar dacă îți ridici privirea și ești prezent, vezi întregul.

Vegetarian

Din diverse motive de sănătate pe care nu le voi relata acum, de o vreme mănânc vegetarian. Adică fără carne, fără lactate, am renunțat și la dulciuri și am înlocuit uleiul de floarea soarelui, cu cel de in, plus alte delicii descoperite pe parcurs, care la început mi se păreau odioase, dar acum văd că-mi fac bine și au un gust pe care nu l-am mai remarcat anterior.

În diferite locuri pe unde mă afișez, întrezăresc priviri ofensate și sprâncene ridicate și recunosc, mă amuz văzând cum par o fițoasă dintr-un unghi al mesei.

La o nuntă, aveam chiar o plăcuță cu VEGETARIAN pe masă, iar chelnerul zâmbea de fiecare dată când îmi trântea legumele pe farfurie. Ceilalți, mă priveau sceptici și mă întrebau „Și? Cum e să fii vegetarian? Eu n-aș putea, că nu mă satur, că aș fi obosit, etc.” Zâmbesc de fiecare dată și evit să dau explicații.

Mi se pare mie poate, însă alegerile culinare, sexuale și altele, sunt personale, așadar nu necesită mii de explicații de ce mănânc iarbă și nu porc, de ce fac sex la ora 02 sau nu-s căsătorită. Pentru că eu am ales asta. Din ce motive, este fix treaba mea, așa cum ce crezi tu, este fix treaba ta.

E treaba ta. Punct.

Bineînțeles că oamenii tind să te judece, deși ți-au văzut doar ciuful din cap, dar ce îți pasă? Eu nu mă obosesc cu asta pentru că cine vrea să mă cunoască o face, iar eu mă pot apropia cu deschidere. Cine privește cu coada ochiului și îi face plăcere să-mi pună etichete, îl las cu bucurie să stea în filmul lui, chiar dacă nu mă voi comporta niciodată în afara etichetei lui, iar când aș face-o, ar fi inutil, căci n-ar observa.

Ce vreau să înțelegi de aici este că nu este treaba ta ce cred oamenii despre tine, atâta timp cât tu ești împăcat cu alegerile tale. Dacă ei nu au o viață proprie de care să se ocupe, nu te îngrijora când te întreabă de ce ți-ai luat un iepure nu un cal, de ce faci sex în patru, nu în doi, de ce ești naiv și nu realist, de ce…de ce…Oamenii deschiși la răspunsurile tale se vor zări, însă nu-ți risipi energia pe cei care se plictisesc în propria viață. Tu o ai pe a ta, ține minte asta. Nu fugi de tine însuți, căci nu există păcat mai mare. Asumă-ți propriile alegeri și trăiește-ți minunata existență după gustul tău.

Judecăți în jumătăți de măsură

Și eu tind să judec oamenii. Câteodată mă pripesc și îmi vine în minte „Hmm, ce arogant, ce  nesimțit, ce prost” sau orice altceva. Însă am noroc să fiu curioasă și interesată să văd și după cortină, așa că bucuria mea nu este să am dreptate cu scenariul meu, ci să văd întreg filmul, deci sunt realmente interesată să înțeleg omul dincolo de ce pare a fi (poate o fi defect profesional…).

În anul I de facultate, am fost la ziua de naștere a unei colege. La masa unde stăteam. era o femeie cam tăcută, care mi-era colegă, deși n-am văzut-o des la facultate și n-am vorbit până atunci. Nu zâmbea nici la glume, nu prea mânca, de dansat nici atât. În primă instanță m-am gândit „Măcar de politețe nu putea să schițeze și ea un zâmbet? Totuși, a venit aici pentru Ioana(colega noastră)” Ăsta era colțișorul meu, limitat de altfel, de unde vedeam eu persoana. Dar nu mă mulțumesc cu puțin și înainte să judec un om, vreau cu adevărat să-l cunosc mai bine. Poate descopăr un alt Univers. M-am așezat lângă ea și am povestit banalități. Am remarcat că avea niște ochi superbi ca de felină, verzi și mari. I-am spus sincer că m-am grăbit să mă gândesc la ea ca la o femeie insuportabilă care nu poate arunca o privire, un zâmbet, ceva… și de aceea am vrut să o cunosc mai bine, iar acum mi se pare o ființă simpatică. A zâmbit atunci pentru prima dată în seara aia și mi-a spus că soțul ei a murit de curând.

Alte exemple

Am primit un mail tăios de la un bărbat, care-mi spunea că toți psihologii sunt la fel și caută doar să facă bani, că site-ul ăsta este doar de formă și nimic nu se va schimba în bine pe lumea asta. În plus, m-a făcut troacă de porci din perspectiva de unde privea. Nu am luat nimic personal și nici nu m-am obosit să-i explic contrariul sau să-i aduc dovezi. Am scris doar atât „Îmi pare rău dacă v-am supărat cu ceva, iar dacă site-ul meu vă deranjează, vă încurajez respectuos să nu mă citiți. Dacă aveți ceva pe suflet și vreți să vorbim, puteți să-mi scrieți liniștit și vă răspund cu drag. Mulțumesc pentru părerea dvs și vă doresc o zi liniștită!” Omul mi-a scris înapoi începând cu „Mi-era și groază să citesc ce ați răspuns” și terminând cu motivul real pentru care era furios și care nu avea nicio legătură cu mine, cu site-ul sau cu psihologii.

Altădată, o gagică îmi părea arogantă și „nașpa”, vorba chinezului. Fiind din Cluj, i-am propus să ne întâlnim să ne cunoaștem. Acum mi-este o bună prietenă și s-a dovedit că percepția mea limitată venea din propriile umbre, nicidecum ale ei.

Nu-mi place să privesc doar o părticică a poveștii pentru că nu țin să am dreptate. Dacă mă observ că am prejudecăți și am judecat un om după ce i-am privit doar o postare pe Facebook și o șuviță de păr, îmi doresc să-l cunosc. Iar la întâlnire, las deoparte orice etichetă și-l privesc cu deschidere, în esența lui. Câteodată, se poate dovedi că nu rezonăm, avem convingeri și valori diferite, așa că batem palma și ne vedem de viață, respectându-ne propria lume interioară. Alteori, se dovedește că m-am înșelat și pot lega prietenii frumoase cu oameni incredibili.

shadow-06

 Lasă deoparte aparențele

Înainte să te enervezi pe cineva, să-l judeci sau să-i dai un șut în cur, îndrăznește să cunoști și contextul în care el a acționat, să vezi și întregul din care face parte și să te privești pe tine, înainte de toate.

Dar dacă…

Poate că ai înjurat omul care alerga și te-a împins pe stradă. Dar dacă tocmai a aflat că soția e la spital și se grăbea să ajungă?

Poate că te-a enervat șoferul care mergea cu viteză atunci când ploua și te-a stropit pe haine cu noroi. Dar dacă se grăbea să ajungă la concertul fiului său?

Poate că te-ai supărat că invitatul X nu a mâncat nimic din mâncarea pregătită de tine și-ți părea încrezut și nesimțit. Dar dacă tocmai a aflat că are cancer și nu putea mânca, căci de la primirea veștii are stomacul întors pe dos?

Poate te-ai grăbit să judeci oamenii după comportamente, convingeri și acțiuni. Dar dacă nu le cunoști istoria personală și nu ai umblat în papucii lor nici măcar doi metri? 

Privește atent

 

Uită-te bine la un om. Poate să fie cineva drag, pe care susții că-l cunoști ca pe palma ta dreaptă. Dacă ceea ce vezi la el nu este decât un dans? Dacă nu vezi decât umbrele dansului pe perete?

Dacă o persoană nu se cunoaște nici ea pe sine atât de bine încât să-ți arate tot spectacolul de care este capabilă și atunci îți arată doar o mișcare?

Ce-ar fi dacă atenția ta ar fi concentrată întâi pe tine și centrat fiind în cine ești tu, i-ai privi pe alții?

Cine ești tu?

Asta este o întrebare bună, care pare simplă, așa că este rar luată în serios. Cine ești tu, în adâncurile tale? Câtă atenție îți acorzi și cum respecți tot ce ești dincolo de ce se vede? Cât timp te suporți în liniște, fără să te lași pradă gândurilor și să te identifici cu ele?

Atunci când ești atent la tine și-ți cunoști unghiurile, rotunjimile, părțile și întregul, nu vei mai simți nevoia de a pune etichete, de a judeca, de a avea dreptate doar tu. Abia atunci, atenția ta pentru ceilalți va fi autentică, sinceră și venită dintr-o prietenie profundă: aia care a început cu tine.

În momentul ăla, nu te va mai interesa nici ce cred ceilalți despre tine, dar nici ce crezi tu despre ei. Căci vei știi că ambele sunt perspective limitate, care cel mult, te pot amuza. Iar dacă se întâmplă să te irite, te vei observa în tăcere și vei recunoaște alte părți din tine.

Esență

Și înainte de orice, privește-ți întregul tău și nu te judeca după aparențe. Ești întreg cu toate calitățile și defectele tale, care-ți dau gust și unicitate. Privește-te dincolo de ce se vede, de ce știi, de ce crezi, de ce trăiești. Lasă să fie și gol…și pustiu…și non-sens. Chiar acolo unde se dizolvă aparențele, apare golul care paradoxal, te umple și are sens.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

1 Comment

  1. A fi vegetarian este o opțiune, la fel ca a fuma, a consuma alcool, etc.,…ține de fiecare.
    Doar că treaba asta este ceva relativ nou și rar pe plaiurile mioritice, sau în anumite medii.
    Din această cauză, oameni privesc cu scepticism, ca pe ceva ciudat… .

Leave a Response