close
Dezvoltare personală

Rolul salvatorului. Sau cum să stai mai bine pe fundu` tău

no thumb

images

Acest articol este din experiența mea și după părerea mea, așa că te rog să-l tratezi ca atare.  Nu dețin niciun adevăr absolut și n-am nicio pastilă minune în buzunar, așa că verifică-ți propriul adevăr la citirea oricărui articol.

Astăzi scriu despre rolul salvatorului și despre dorința oamenilor de a ajuta, de a fi generoși, chiar și atunci când ceilalți vor să fie lăsați în pace.

Vampiri energetici

Cu siguranță ai auzit despre vampiri energetici, care nu au nicio legătură cu Twilight, ci cu oamenii din jurul tău, care inconștient majoritatea, te lasă fără energie după o întâlnire, discuție, ceartă, îmbrățișare cu ei.  Categoria de vampiri energetici care se plâng toată ziua de câte ceva o cunoști și tu și sunt ușor de identificat. Astăzi însă vreau să ne mutăm direcția spre un alt rol. Salvatorul. Și el fură energie cu carul.

Ai câteodată impresia că știi ce trebuie să facă o persoană? Dai adesea sfaturi, chiar și atunci când nu-ți sunt cerute? Vrei să schimbi viața oamenilor? Te enervezi când cineva este trist, îi merge rău și nu te ascultă pe tine și sugestiile tale de îmbunătățire? Atunci îi storci și tu de energie pe ceilalți, la fel ca și rolul victimei. Atâta că tu vrei să salvezi.

Mă numesc Raluca Mureșan și am fost un salvator 

Pot să vorbesc cu lejeritate despre acest rol pentru că eu însămi l-am jucat la perfecție ani întregi. Nici măcar nu înțelegeam de ce unii prieteni mă evitau. Doar le voiam binele…(Binele cui?)

La începutul carierei mele aveam impresia că dețin niște adevăruri ce trebuie să le afle toată lumea și implicit, să salvez pe toată lumea. La propriu. Aveam inconștient senzația că dacă salvez 90% din popor, o salvez pe maică-mea (dintr-o frustrare că pe ea nu am reușit să o ajut), așa că făceam gargară cu pozitivisme și le scuipam pe alții, îi trimiteam forțat pe unii la psihologul la care eu mergeam, le dădeam în cap cu cărțile care eu le citeam. Dacă nu le citeau, nu-i problemă. Le povesteam eu ce îi poate salva din viața lor mizerabilă.

Când mi-a spus un om drag sufletului meu „Nu poți salva pe toată lumea”, m-am enervat. Îmi venea să-i dau în cap cu ceva, să se trezească. Cum să nu pot? TREBUIE să pot.

Atrăgeam în viața mea toți amărâții și loviții de soartă (și mă refer la viața personală acum), îndeosebi cei care-și jucau cu aceeași perfecțiune, rolul de victimă. Eu eram mama lor, a răniților. Abia așteptam să le pansez rănile, să le arăt eu cum se face și cum e bine.  Bieții oameni nu știau cum să mai opună rezistență, iar eu nu mai știam cum să-mi cresc rezistența. La cicăleală. Hahaha! Acum îmi vine să râd, doar când îmi amintesc.

Nu e treaba mea

După un timp, în care mi-am rezolvat și problemele cu maică-mea și dorința de a salva un trecut sărat de lacrimile ei, mi-am dat seama că nu pot salva 90% din popor, pentru că 90% nici măcar nu vor să fie salvați. După ce să-i chinui? De ce să le fur din energia lor? De unde știu eu rețeta perfectă pentru viața altuia, dacă nu-l întreb măcar „Mă omuleț, te pot ajuta cu ceva? „

Mi-am dat seama apoi, că nu e treaba mea. Pur și simplu am refuzat să mai joc rolul ăsta. A fost greu să mă desprind de el, mi-era drag. Și totuși, mi-e atât de bine când îmi văd de treaba mea și îi accept pe ceilalți exact așa cum sunt.

Dacă vrei să te ajut, da. O voi face. Orientându-ți atenția ta spre tine. Însă niciodată nu voi veni spre tine ca o atotștiitoare. Pentru că știu multe și nu știu nimic, iar cu siguranță nu înțeleg nimic din viața ta personală, decât dacă îmi permiți tu să mă descalț și să intru cu grijă în lumea ta.

Oamenii vor să fie ascultați

Adesea, intri cu bocancii în viețile oamenilor, doar pentru că experiențele tale de viață ți-au arătat alte hărți. Nu cere nimeni ajutorul, însă te frămânți cu sfaturi, sugestii și batiste, să salvezi omul de lângă tine. În traducere liberă, nu-l salvezi, ci îl faci un handicapat (căci dacă acceptă manipularea ta inconștientă, va reveni la tine mereu și nu va mai fi orientat spre interior), căci sfaturile tale se prea poate să nu i se potrivească, iar în anumite cazuri, el nu vrea să fie ajutat, ci ASCULTAT.

hand

Intenția e bună. Realizarea e proastă

Intenția ta de a ajuta pe cineva este foarte bună. Felicitări! Realizarea poate fi proastă când el nu vrea să fie ajutat, ci ascultat, iar tu îți scoți pușca cu soluții și pastilele motivaționale. Îl poți enerva cel mult. Îl storci de energie, căci îl întorci din drumul lui, arătându-i cu mândrie cărarea pe care ai mers tu.

Majoritatea oamenilor, cum aud pe cineva că se plâng de ceva, ei au o soluție. Te-ai gândit o secundă măcar că persoana cu ochii în lacrimi are nevoie de o ascultare activă și atât? Desigur, nu trebuie să o dai în patetisme și să stai lângă ea până rămâi tu fără energie. Însă dacă nu ți se cere ajutorul, de unde pornirea asta de generozitate?

De ce vrei să ajuți?

Întrebarea care ți-o poți pune de fiecare dată când ai pornirea să întinzi o mână, este „De ce vreau să fac asta?” Nu cumva încerc să mă salvez pe mine? Vreau eu să mă simt mai bine și mai bun sau chiar are nevoie de ajutor cel de lângă mine?

Întreabă

O simplă întrebare poate face minuni. „Te pot ajuta cu ceva?”  Sunt aici pentru tine. Te pot ajuta? Abia dacă celălalt spune da, întinzi mâna. Nu-l forțezi, nu-l smucești.

În primul rând că omul simte că-ți pasă. Apoi, poate alege. Are dreptul să spună „Nu ai cu ce să mă ajuți”, „Nu mulțumesc, voiam doar să mă asculți, să mă descarc” sau „Da, te rog ajută-mă, dă-mi un sfat.”

Realizează că joci un rol

Ca să te simți tu mai bine, să te simți util, important, etc, ai nevoie de victime pe care să le scoți din mocirlă. Conștientizează că e un rol și atât. Observă-te când încerci să faci asta și observă oamenii din jurul tău. Le dai într-adevăr speranță și îi ghidezi spre ei înșiși? Sau calci în viața lor și îi ghidezi pe drumul tău? Le dai energie sau le-o iei?

Lasă deoparte revolta

Când oamenii sunt nefericiți sau fac greșeli (din punctul tău de vedere), când ți se pare că lucrurile nu merg bine în țara asta, când știi exact ce ai face tu în locul altora, oprește-te! Observă-te și atât. Lasă revolta exterioară și analizează ce anume din interiorul tău a răscolit? Cum te-ar salva pe tine, dacă ai salva ceva din exterior?

Nu e vorba despre ei, nici despre condițiile meteo. E vorba despre tine.

Ce faci când atragi victime?

Dacă le atragi foarte des, înseamnă că și tu ai un rol pe care-l joci cu măiestrie. Ce rol să fie oare?

Când te-ai săturat să salvezi populația planetei, poți alege să-i asculți, să-ți oferi ajutorul, cu conștientizarea că îți poate fi refuzat și să îi privești cu iubire și compasiune. Atât. Restul nu e treaba ta.

Ca să nu te simți epuizat lângă oamenii care se plâng, poți alege să faci doi pași în spate (fizic), să rămâi centrat în interiorul tău sau să pleci de lângă ei.

Stai pe fundul tău

Fiecare om are profesorul lui. Indiferent că este vorba despre o experiență, o emoție, un viciu, fiecare moment are ascuns în el un mic guru. Lasă oamenii să-și descopere singuri învățătorul și nu sări pe ei cu manualul tău.

Evită să încurci oamenii. Unii vor și trebuie să experimenteze suferința. Alții vor și trebuie să experimenteze drama. Sau din contră. Cine ești tu să le spui ce și cum să trăiască?

Doar pentru că am reușit într-un anumit domeniu, asta nu ne dă dreptul să-i forțăm pe ceilalți să aibă aceleași rezultate ca și noi. Lasă-i liberi!

Ce faci cu salvatorii

Dacă ai prin preajmă un om care-ți dă non-stop sfaturi și îți bagă pe gât soluții, spune-i sincer ce simți. Spune-i că apreciezi ajutorul lui și chiar e important pentru tine (ca persoană), doar că acum ai nevoie de spațiu și timp să te gândești tu și să alegi TU cea mai bună variantă pentru tine.

Cum ești tu, ce vrei tu, cine ești tu

Asta contează. Cine ești tu? Ce îți dorești tu de la tine și de la viață? Ce anume te deranjează la ceilalți și în ce măsură se regăsesc acele caracteristici în tine? Ce părticică din tine vrei să o salvezi? Privește-o în ochi și învălui-o în iubire.

Cum îți păstrezi energia

Cred că există oameni care ne sug din energie și fiecare om la un momentdat este un mic vampir, fără să vrea. Însă dacă tu știi cine ești și rămâi centrat în interiorul tău și e pace la tine, energiile celorlalți n-au cum să te pătrundă. Atunci când ești afectat de energiile celorlalți, ai și tu de învățat o lecție.

Când în interior e liniște, afară poate să fie furtună, că tu ești calm și zâmbești în mijlocul tunetelor. Așa că nu da vina pe vampirii și energie. Te storc, doar dacă ai și tu un rol complementar. Și atunci, ambele tabere au ceva de învățat. Pe cont propriu, în interior.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

7 Comments

  1. Hristos a inviat!
    Multumesc, Raluca! Chiar azi am terminat de citit ‘ Puterea prezentului’ de E. Tolle. Cum spuneai si tu e f. important sa traim in prezent, in interiorul nostru
    Am constientizat de asemeni.si la mine ca am tendinta de a ma plange cuiva, de a ma crede o victima….trist,.. Sper sa ies din aceasta panza de paianjen care ma seaca de energie si eu la randul meu pe altii! Doamne ajuta!

  2. Hristos a inviat! Cat de mult m-am regasit in acest articol. Exact asta faceam si eu:intram cu bocancii in vietile oamenilor din dorinta de a ajuta si apoi ma miram cand unii dintre ei se suparau sau se enervau. Si din nestiinta ii consideram ingrati si ma suparam si eu la randul meu :). Nu intelegeam ca ei doar vroiau sa fie ascultati nu si ajutati, asa cum bine zici in articol. Eu consideram ca daca au deschis gura si si-au spus necazul automat vor si ajutor si uite asa imi petreceam zilele…risipindu-mi energia. Se inchidea cercul si nu intelegeam de ce si cum si iarasi urmau alte zile pe care mi le petreceam gandindu-ma la „cum sa repar ce am stricat”. Acum cercul e deschis, intra si iese cine vrea cu usurinta si placere. Multumesc Raluca!

  3. Cum faci cand e vorba de copiii tai sau de parinti? Cum aplici acest „non-combat” in aceste cazuri? Ai aceeasi abordare sau se adapteaza, se transforma ?

    1. In general, e aceeasi abordare. Poate fi mai dificil de aplicat insa in cazul cand e vorba de copiii tai sau parinti. Insa daca te gandesti ca pe cale lunga le faci mai mult rau, atunci devine mai usor. Poti sa fii acolo alaturi de ei, insa pentru a le arata ca ei au forta sa se ridice, sa decida, ei deja au resursele necesare. Atunci nu mai esti salvator, ci ghid. Nu le dai sfaturile tale, ci ii orientezi spre ei.
      A-ti salva copii sau parintii, este ca si cum le-am muta noi picioarele in loc sa ii lasam sa mearga singuri. Cum era vorba aia…nu da peste unui om, ci invata-l sa pescuiasca.

Leave a Response