close
Dezvoltare personală

Sărbătorile durează doar câteva zile

De câteva zile mă tot gândesc să-ți scriu și drept să-ți zic, dacă în primă fază nu am avut timp, apoi mi-a fost foarte lene să-mi pun degetele la treabă pe tastatură. Dar de ieri mă tot bântuie niște gânduri ce vreau musai să ți le aștern, pentru împăcarea mea.

Căci nu pentru toată lumea Crăciunul este prilej de bucurie. Cu atât mai mult cu cât în perioada sărbătorilor poți resimți o presiune să fii/să fie într-un anume fel.

La fel ca și în cazul relațiilor arătate ideal în filme romantice, cărți și poze care numai nu se nimeresc cu realitatea, și sărbătorile au căpătat o formă comercială la care mulți vor să ajungă pentru că așa ni s-a arătat că ar fi bine sau că aia ar aduce vreo fericire.

O bună perioadă, pentru mine au fost foarte importante sărbătorile. Mai mult imaginea lor.

Probabil pentru că m-am lăsat și eu furată de reclame, oameni zâmbitori, compuneri la școală despre „Cum v-ați petrecut vacanța de Paști/Crăciun”, apoi mi s-a impregnat ideea că sunt importante și e musai să fie cu fericire, cu lumină, cu familia aproape, cu de toate.

Dar drept să-ți zic, doar în ultimii ani am parte de așa ceva și nu de sărbători neapărat.

Când eram mică eram frustrată că ai mei se certau urât urât de tot fix de Paști sau Crăciun și multă vreme aveam în timpane plânsul mamei.

Apoi am încercat să copiez modelul american de fericire sărbătorească și când eram în vreo relație, mă străduiam să gătesc, să lustruiesc faianța și casa și să pregătesc ditamai masa pentru oaspeți.

Până într-o zi când ostenită, m-am așezat la masă cu individul cu care eram logodită, m-am uitat la mâncare, la prietenii lui care se dădeau importanți fiecare cu ce a mai făcut, la cuplurile care pozau fericite…și m-am uitat la mine, la prietenul meu de-atunci…și m-am simțit goală. Mă pleznea plânsul.

Primul gând a fost „Ce dracu caut eu aici?”

Așa am realizat că am organizat ditamai masa și Crăciunul cu cadouri, doar pentru că în rest viața și relația noastră era incedibil de fadă.

De Crăciun fii mai bun, de acord. Da-n restul anului eram vai și-amar de capu și relația noastră. În 2 zile cu burțile burdușite, nu o să reparăm ce stricăm în 12 luni de relație compromisă. Singura consolare era că nu eram singură. Deși mai târziu am descoperit că sufletul gol lângă cineva e mult mai rău decât orice singurătate

Apoi am mai mimat eu Sărbătorile fericite o vreme și luminițele din casă erau cu atât mai multe cu cât în mine era mai întuneric.

Mi-am dat seama că zic Da când aș zice Nu, că merg la colindat unde nu poftesc să merg, că-mi primesc oaspeți pe care nu-i văd tot anul…am văzut cum mă prefac și vreau să par senină și veselă.

Așa că am schimbat placa și mi-am petrecut apoi sărbătorile și singură. Cât de mult poate să fie 2 zile? Oricum trec. Măcar să nu treacă lângă oameni pe care nu-i vor lângă mine și făcând crestii pe care nu mi le doresc.

Și culmea, a fost incredibil de fain! Mi-a tihnit. Mi-am gătit doar mie. Doar salata de boeuf, că asta-mi place oricând. Am ascultat muzică, am citit, am scris, m-am uitat la un film și m-am bucurat de liniștea din casa mea, în timp ce afară se auzeau colindători, musafirii vecinului de deasupra, câte-o petardă afară.

Așa mi-am dat seama că dincolo de orice reclamă și imagine ideală a unei sărbători, viața bate filmul și te poate surprinde plăcut când nu mai vrei neapărat să te încadrezi în pătrățica acceptată social.

Și așa am avut surpriza să observ că de Revelion degeaba-mi pun în cap rezoluții de an nou și am impresia că următorul va fi altul, căci și pe mine mă iau la pachet. Deci nu anul e problema, ci eu e posibil să trebuiască să schimb ceva la mine.

Ultimii doi ani i-am petrecut cu prietenii mei. Nu doar Crăciunul sau Paștele sau Revelionul sau ziua mea…sau ce sărbători mai sunt. Ci de fiecare dată când ne poftea inima să stăm împreună, să povestim, să ne dăm un cadou, să fim.

Deci nu Sărbătorile sau tradițiile sunt frumoase, absurde ori triste…ci oamenii sunt faini sau greșesc pe alocuri. Așa că este ideal să-ți petreci timpul și viața așa cum îți cade bine ție, nu după vreo imagine vândută de alții.

Ce vreau din suflet să înțelegi din articolul ăsta e că:
  1. Dacă nu ești în acord cu luminițele și fericirile arătate în perioada asta….nu ești defect, ciudat sau situația ta să fie tristă. Ce vezi în afară e de cele mai multe ori marketing. Nu-ți dori să le iei locul că dacă treci de ambalaj și le trăiești viețile, nu o să-ți mai placă. Crede-mă pe cuvânt. Desigur că sunt și oameni care sunt acolo unde vor, cu oamenii apropiați cu care se înțeleg. Dar aceștia nu o să trâmbițeze peste tot cu fericirea lor, nu o să pozeze în ce nu sunt și nu va fi ceva extrem de diferit față de ce vezi în viața lor în mod obișnuit
  2. Acum iarna, apar cele mai multe gânduri deprimante, presiuni și frici. Sunt acolo tot anul, dar parcă acum…oamenii se lasă impresionați de atmosfera comercială de afară și se simt ȘI MAI singuri, lefteri, triști. Și în cazul ăsta, te rog amintește-ți că toată harababura asta durează două zile, apoi fiecare luminiță se stinge și tot față-n față cu noi dăm. Ce vreau să zic e să nu te compari cu nimeni că nu știi cum e în pielea ăstora de-i invidiezi, să nu te prefaci că ești extaziat când nu e așa și pe cât posibil să nu faci compromisuri să fii în locuri sau cu oameni pe care nu-i dorești în rest în viața ta.
  3. Dacă trebuie să faci lucruri care nu-ți plac pentru că ești în relații de dependență (față de părinți, prieteni, iubit/ă, etc) și nu poți să iei acum decizii (deși ar fi de preferat, dar se întâmplă să nu poți ÎNCĂ) atunci asumă-ți că ești dependent în acest moment și dacă tot nu poți face nimic, fii atent să nu cazi în reproșuri și victimizări sau pretenții ca alții să fie altfel, ci să observi ce poți face tu să-ți faci șederea puțin mai plăcută. Adesea, chiar și doar observând starea ta fără să ai pretenția ca situația să fie alta, ceva se așează în tine. După ce trece tam tam-ul, este prioritar să vezi cum poți să ieși din relații de dependență și compromis.

 

Desigur că pentru mulți oameni, Crăciunul are culoare și savoare, e prilej să se întîlnească cu oameni care muncesc în altă țară dar acum au concediu sau pur și simplu să se bucure de timp liber alături de cei apropiați. Iar dacă ești aici, bucură-te și fii prezent acolo unde ești.

În categoria oamenilor cu adevărat senini de sărbători intră aceia care nu vor să demonstreze asta nimănui și fac ce le tihnește inima, fără prea mare gălăgie despre cum ar trebui să fie.

Restul care țin morțiș să-ți arate cât de tari și fericiți sunt ei și cum ar trebui ținut acest Crăciun, poți fi ignorați pentru că nu ai vrea să fii cu adevărat în pielea lor.

Dar dacă ești diferit și preferi să faci altceva de sărbători, dacă nu te încadrezi în grile existente deja, nu te chinui să te integrezi într-un loc sau situație. Nu ești greșit, defect, ciudat, anormal dacă nu ești la fel ca majoritatea.

Relaxează-te și ai răbdare cu tine.

Majoritatea problemelor pe care le vezi abia acum, sunt create în multă vreme iar viața te-a tot invitat să fii atent la ele, la raportarea ta, la ce poți face. Nu e târziu să o faci nici acum.

Eu când mi-am petrecut Crăciunul singură am avut ocazia perfectă să mă ocup de mine și să văd ce-mi face plăcere, ce nu, unde mă mint, unde mi-e greu…mai ales că în zilele astea e destul de liniște pe străzi și fiecare e ocupat cu ale lui.

Cele mai oribile sărbători ale mele au fost alea în care am vrut să fie neapărat așa cum îmi imaginam eu. Am crezut în imaginile arătate de alții și am crezut că acolo trebuie să mă încadrez.

Anul ăsta mi-e bine, mă odihnesc…tocmai am mâncat cu prietenii mei, iar acum stau la laptop și ascult muzică. Am descoperit trupa Hooverphonic și îmi place foarte tare vocea tipei.

Deci, în afara faptului că nu lucrez la cabinet, nu fac ceva diferit față de alte zile. Și nici nu-mi doresc altceva decât am acum. Nu dau liniștea asta pe nimic. Însă dacă o fi liniștea asta o consecință pozitivă la ceva, e pentru că m-am străduit să fiu sinceră cu mine și să-mi văd de treaba mea. Și într-o altă măsură, ce am acum nu mi se datorează doar mie.

Dar vreau să înțelegi că uneori ți-e bine, alteori nu. Fie el Crăciun sau o Vineri banală sau orice zi ar fi…se cheamă viață și are anotimpurile ei.

Dacă e iarnă la tine în suflet, vezi ce poți să faci să schimbi situația (responsabilitate), iar dacă nu poți face nimic în situația asta, vezi ce poți face altundeva, da păstrează-ți încrederea că întotdeauna vine și primăvara. Până atunci, vezi-ți de treaba ta.

Mintea are minunatul tertip de a te duce spre confuzii, victimizări și tot ce e umbros și nu poți schimba.

Observă-i tehnica impecabilă dar te rog nu-i fă jocul. Amintește-ți tot timpul să faci ce poți face acum, chiar dacă aparent e ceva banal sau prea mărunt.

Schimbă ce poți schimba, asumă-ți ce nu poți schimba/face. Ai răbdare, speranță și respiră profund. Uită-te la întuneric cu responsabilitate, căci așa apare lumina. Aia naturală. 😊

Am ținut să scriu articolul ăsta pentru că în perioada asta sunt cele mai multe tentative de sinucidere.

Și cum majoritatea dintre noi prezintă doar partea stufoasă a sărbătorilor, contribuim astfel la aceste gesturi grăbite a unor oameni care au impresia că nu se încadrează nicăieri și doar ei sunt disperați și singuri de sărbători. Oameni confuzi care cred încă reclamele și imaginea ideală…

Așa că mai bine să contribuim la puțină clarificare și de ce nu, speranță.

Că sunt și zile proaste (fie ele de Crăciun sau în Iulie), așa cum pot să fie și zile bune, fie ele acum sau în altă perioadă.

Important este să ne uităm sincer și la ce avem, nu doar la ce lipsește

Ceva motive de recunoștință tot există, chiar și numai șansa de a avea experiența asta pe pământ.

Și important este să progresăm spre o stare mai echilibrată, chiar dacă vor mai exista căderi, amintindu-ne în timpul ăsta să ne uităm și mai jos de treapta noastră, spre ceilalți care au nevoie de o mână întinsă. Și de multe ori, doar de o privire care spune „Știu, înțeleg, am fost și eu acolo »

În concluzie, de Crăciunul ăsta nu te încadra într-o imagine ideală

Lasă viața să te surprindă în timp ce stai comod în pielea ta (știu, nu-i întotdeauna ușor), uitându-te la ce poți face să-ți fie bine, ușor, senin.

Și nu-ți doresc doar un Crăciun fericit, că ăsta și-așa trece în două zile.

Îți doresc zile senine, cu conștientizări, responsabilitate pentru propria viață, colaborare cu cei din jur și încredere în Viață

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

2 Comments

  1. Un sincer mulțumesc pentru materialele pe care le pui aici la dispoziția cititorilor. Scrii cu sufletul, te am simțit foarte aproape. Este incredibil cum o mica conștientizare și un plus de responsabilitate poate schimba o stare. Ma regăsesc perfect în mecanismele descrise în articolul despre suferință.. Cu o dorința enorma de a ma lupta cu acele stări, cu nerăbdare și captivitate acolo în propriul corp.. Deși am mai citit articolul tău acum mai bine de o luna cred, la momentul respectiv n am înțeles mare lucru.. Acum mi-a modificat complet starea în care eram si parca simt o ușoară stare de eliberare de acea presiune.. Acea stare de a fi într un control continu și în același timp în haos… Îți mulțumesc

Leave a Response