close

Dacă n-ai mâncat de-o lună și vine cineva la tine cu un hamburger, îl vei lua recunoscător, fără să ai pretenții că tu mănânci sănătos și voiai niște legume crude. Nu de alta, da ești lihnit de foame, așa că hamburgerul e bun. Însă pe termen lung ești nevoit să te orientezi spre hrana adevărată dacă vrei să trăiești bine, nu doar să supraviețuiești o vreme. Dacă ai mâncat și ți-e burta plină, nu înseamnă că te-ai hrănit cu ce avea nevoie corpul tău în profunzime. Deci nu-l ajuți să fie sănătos o vreme îndelungată.

Exact aceeași chestie este și la nivelul sufletului. Unele teorii, concepte, înțelegeri te pot ajuta la început – chiar dacă la suprafață, te poți sătura și să ai mintea plină, însă asta nu înseamnă că sufletul e hrănit în profunzime. De aceea, teoriile (din dezvoltarea personală, spirituală și nu numai) de tip fast food pot să te ajute pe termen scurt (că îți amorțesc din durere, disperare, furie, îți dau impresia că tu ai controlul, puterea, etc) însă pe termen lung…mâncarea asta rapidă care te scapă de o muncă responsablă cu tine (și adesea mai lentă decât ai vrea) îți otrăvește sufletul.

Care e realitatea în contextul de față?

Luam ca și adevăr, apoi repetăm ca și papagalii teoriile altora, fără să avem un minim de bun simț și contact cu realitatea.

Luăm idei spirituale care ne sună bine și ne amorțesc puțin disperarea interioară, fără să ne întrebăm care e starea noastră reală în legătură cu unele concepte și care e realitatea de fapt în contextul de față.

Iar aici am să-ți dau câteva exemple de conceptele de care m-am lovit și eu crezând în ele (că sunau bine și încurajator) și de care sigur ai auzit și tu

Nimeni nu te iubește dacă tu nu te iubești – pe bune?

Și uite așa începe o forțare și gesturi constipate să ne iubim pe noi înșine când asta e cea mai mica problemă a noastră. Și orice efort în direcția asta este doar pentru ca un altul/alta să ne bage în seamă, nu pentru propria noastră liniște.

  1. Ne iubim destul de mult totuși din moment ce avem atâtea pretenții de la ceilalți și de la viață, crezând că suntem buricul Universului.
  2. Am avut o perioadă acum câțiva ani când eram nervoasă, iritată de toți și toate și mă iubeam cel mai puțin de când mă cunosc eu, deci eram ușurel scârbită de viață. Într-o zi ca aceasta, un iubit de-al meu îmi făcea masaj. Eu tot bombăneam în pernă și-i spuneam cât de nașpa mă simt și cât de stresată sunt de nu știu ce prostie. Și el dintr-o dată, a rupt tăcerea cu un ton calm și mi-a zis cu drag “Love, așa picioare frumoase ai! Atâta te iubesc…” Deci lasă deoparte clișeele și fii atent la viață! Uneori o fi valabil. Alteori nu!

Tu atragi toate lucrurile din viața ta și toți oamenii – zău?

Dacă mă duc într-o zonă de război s-ar putea să-mi atrag un glonț în piept sau să-mi explodeze o bombă în cap. Ghici de ce? Pentru că eram într-o zonă unde e război!

Până acum în viața mea am atras oameni asemănători cu mine sau foarte diferiți, buni și răi, interesanți sau plictisitori. Și asta pentru că în viața asta circulăm destul de mulți oameni. Chiar dacă teoria asta ne poate anestezia disperarea uneori, nu atragi doar lucrurile și oamenii de care ai nevoie. Ai parte de tot felul de lucruri și persoane, iar asta pentru că trăiești. Aici este nevoie mai degrabă să primești/privești viața așa cum e ea, chiar și atunci când nu înțelegi ce se întâmplă și de ce se întâmplă așa. Acceptare și smerenie adică.

O clientă care a avut un accident de mașină, trăia cu convingerea că ea l-a atras și ce are oare de învățat de aici. Se chinuia cu gânduri de dreptate, scopul întâmplării, etc. I-am zis părerea mea, pe care ți-am scris-o și ție, iar ieri mi-a zis că asta i-a dat un echilibru interior și se simte pentru prima data împăcată după niște ani de zile. De ce? Pentru că a înțeles la un nivel profund că unele lucruri nu le controlează și a acceptat (după mine, destul de rapid) că nu trebuie ea să înțeleagă tot și să găsească scopul la toate. De aceea clișeele astea pot creea dezechilibre și imediat ce le-ai clarificat, ți se face lumină și liniște.

Și apropo de…

Din orice lucru ai ceva de învățat – sau nu!

Astăzi am găsit rahat de porumbel pe pervaz. Oare ce am de învățat de aici? Dacă vreau eu să-i dau neapărat o semnificație întâmplării, găsesc ceva. Da asta nu înseamnă că e ceva real și mai ales util.

Din unele lucruri poți învăța și te pot ajuta să evoluezi. Sau nu! Din unele lucruri nu poți să înveți nimic – din diverse motive, deci e bine să poți să trăiești și cu asta

Povești

Ne spunem obsesiv povești care nici măcar nu sunt ale noastre (despre noi înșine ceilalți sau viață); povești care arată bine, dar nu-ți dau și o stare de bine pe termen lung.

Oricât de deosebiți și speciali ne-am crede, inconștiența urmează aceleași tipare de 2000 de ani încoace, chiar dacă s-a mai rafinat pe alocuri; așa se explică și de ce întâlnim frecvent aceleași formulări automate cu aceleași motivații din spate – în relații, muncă, sănătate, etc.

Fiind atât de prins în lumea ta mental-emoțională și deconectat de ce este real și palpabil, nu observi discrepanțele dintre ceea ce spui…și ceea ce faci, cine ești cu adevărat.

Pe termen lung

Cazi în această capcană când cauți să rezolvi rapid doar problemele de suprafață, fără să te preocupe radacinile și soluțiile pe termen lung. De aici, dorința de a crede în teorii, formule, rețete minune, fără să fii atent la viața ta și prezent la ceea ce faci și de ce alegi anumite lucruri.  Pentru a ieși de aici, pentru început e bine să conștientizezi în ce crezi, ce ai ales să iei ca drept adevăr fără să verifici cum se aplică, în ce contexte e adevărată o teorie și să fii atent și prezent la viața ta. De multe ori vezi clar că ceea ce susții nu are nicio legătură cu realitatea, însă continui să te minți.

Hrana reală începe cu asumarea responsabilității și o muncă interioară în care ești conștient de cât poți duce și unde-ți sunt limitele, fără a forța ceva sau a memora formule și soluții. Este un proces care poate să pară lent, însă aici nu te interesează să ajungi undeva anume sau să scapi de ceva, ci să fii conștient de acest pas, de mișcarea prezentă și câte o alegere. Pe rând.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

4 Comments

  1. Apropo de căutarea sensului in orice, o povestioara haioasa:

    Intr-o zi maestrul Zhaozhou mătura. Un călugăr întrebă: ”Maestre, de ce te cobori la munca de jos a măturatului?”
    Zhaozhou răspunse: ”A intrat praful de afară.”
    Călugărul: ”Dar acesta este un templu pur. Atunci de ce intră praful aici?”
    Zhaozhou spuse: ”Ah, uite încă niște praf. ”

  2. Te iubesc pentru ce ai spus!
    Exact cu astea ma luptam eu in prezent. Caut de un timp alinarea sufletului meu si , in schimb m-am izbit doar de teoriile de care zici. Si erau spuse de persoane mult mai invatate decat mine.
    Dar la mine nu mergeau! Am incercat un timp sa le aplic dar era ceva in sufletul meu care imi spunea ca nu merge asa. Atunci am inceput sa cred ca sunt eu defecta, ca nu mai exista nici o sansa pentru mine.
    Poate totusi exista! Poate e ok sa-mi gasesc propriile principii dupa care functionez si sa le aplic fara teama si in profida tuturor.
    Ceea ce-mi lipseste insa e increderea. Tu ai pus acum o caramida dar sufletul meu e plin de neincredere.
    De unde atata neincredere?Am cercetat si am descoperit ca pentru mine pare a fi lipsa de iubire si sprijin. oricum o dau, nu pot iesi din asta.
    Sper sa vina si vremuri mai bune!

    Numai bine,
    Delia

  3. Nu sunt de acord.

    ”Nimeni nu te iubește dacă tu nu te iubești”
    Fals, așa cum spui și tu, dar contra-argumentația după mine e greșită.
    ”Și uite așa începe o forțare și gesturi constipate să ne iubim pe noi înșine când asta e cea mai mica problemă a noastră.” Nu, nu este cea mai mică problemă a noastră ci doar a unora dintre noi. Sunt oameni, și nu puțini, care nu știu cum să se iubească pe ei inșiși adică de exemplu să-și acorde și lor libertatea pe care le-o acordă celorlalți, și nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că așa s-au format din copilărie, crescând într-un mediu emoțional toxic.
    ”Ne iubim destul de mult totuși din moment ce avem atâtea pretenții de la ceilalți și de la viață, crezând că suntem buricul Universului.”
    Eu nu cred că a avea pretenții de la alții arată că ne iubim pe noi, ci doar că nu-i iubim pe acei alții (căci dacă i-am iubi le-am acorda libertatea pe care nu le-o acordăm având pretenții de la ei). Și mai arată că avem ideea greșită că fericirea noastră depinde de acțiunile altora și nu ale noastre. Dar sunt oameni care, deși nu-și dau seama, nu se iubesc nici pe ei înșiși cu adevărat căci nu știu să-și poarte de grijă.

    ”Chiar dacă teoria asta ne poate anestezia disperarea uneori, nu atragi doar lucrurile și oamenii de care ai nevoie.”
    Ba da dar, deși pe femeia aceea cu accidentul o sfătuiai că nu trebuie să înțeleagă ea totul și să găsească scopul la toate, cred că exact asta ai făcut și tu în viață și după destul de multe eșuări în a înțelege ai hotărât revoltată că sunt povești. De unde știi tu de ce anume ai nevoie ? De unde știi tu că trebuie să înțelegi imediat ?
    Dumnezeu este cel care știe ce ai nevoie și El hotărăște ce să ți se-ntâmple și pe cine să-ntâlnești.
    Numai că legea asta că atragi doar ce ai nevoie după mine este valabilă doar dacă privești toate întâmplările ca fiind pozitive chiar dacă sunt dureroase, adică ne sunt necesare ca să creștem spiritual. Dacă însă iei necazurile ca pedeapsă (deși la început ele pot fi privite și așa, dar este un nivel destul de redus de a înțelege) și cauți motivul pentru care ți s-au întâmplat ca să eviți să ți se mai întâmple, așa cum a făcut acea femeie, nu vei înțelege întotdeauna, pentru că nu întotdeauna necazul respectiv are legătură cu ceva din trecutul tău (poate fi un simplu șut în fund ca să faci un pas înainte, căci altfel nu l-ai fi făcut).

  4. De data asta nu sunt decat partial de acord cu tine. Dar fiecare isi are Adevarul sau. Pe mine m-au ajutat mult astfel de teorii si ele sunt problema, ci interpretarea noastra. De ex. atragi ceea ce ti se intampla implica responsabilitate si nu invinovatire si, dupa parerea mea, iti (re)da puterea: e la tine, nu in alta parte, intr-un Univers ostil care are ceva cu tine. Si da, unele lucruri chiar se intampla dar tot pentru ca le-ai determinat (cerut) intr-un fel sau altul, acum sau inainte de a veni in aceasta viata…da, pentru a invata ceva, pentru a te apropia de Cel care esti cu adevarat. Repet: e parerea mea…mie mi se potriveste, asa cum altora li se potrivesc teoriile din articolul de mai sus.

Leave a Response