close
empathy_design
empathy_design

Ai pățit vreodată să ai o discuție în contradictoriu, iar argumentele celuilalt să ți se pară din alt film? Ce ai făcut atunci? Cunoști situații în care oamenii s-au certat pe un anumit subiect și niciunul nu asculta sincer părerea celuilalt, ci își aștepta rândul la replică?

Astăzi scriu despre  o unealtă care te poate ajuta să-ți lărgești cercul din care gândești și vezi viața: empatia

Să fii empatic înseamnă să fii conștient de ce simți și crezi tu, însă apoi să faci un pas în spate (măcar mental) și să intri în pielea unei alte persoane, pentru a înțelege punctul ei de vedere. Dacă o înțelegi nu înseamnă că ești de acord cu ea, ci doar că stând puțin în papucii ei, cu convingerile, emoțiile și experiența ei, vezi un alt Univers. Diferit de al tău, însă la fel de real.

Realitatea ta versus realitatea altuia

Am primit un comentariu în care o doamnă îmi spunea că toți oamenii sunt o apă și un pământ, că suntem la fel și nu există realitatea fiecăruia. Are dreptate și cu siguranță a avut anumite experiențe care i-a confirmat asta. Funcționăm destul de asemănător și suntem poate identici în câteva privințe. Însă eu personal, nu aș vrea să introduc un om într-un borcan cu etichetă și să-i spun „Ăsta ești tu, te încadrezi în tipologia X, uite că așa scrie în manualul ăsta!”  Suntem ființe complexe și când spun că realitatea mea diferă de a ta, ma refer la exeriențele de care ne-am lovit de-a lungul vieții și amândoi le-am dat o altă semnificație. 

Doi oameni pot să aibă o experiență asemănătoare și totuși să se raporteze la ea diferit. De exemplu, două femei divorțează la 50 de ani. Una dintre ele spune că este un nou început și își asumă experiența cu zâmbetul pe buze, reconstruindu-și viața, iar cealaltă crede că este un sfârșit și suferă de se cutremură cămașa pe dânsa. După o perioadă, cea cu atitudine pozitivă poate să aibă convingerea că viața este o aventură frumoasă și înveți lecții prețioase, iar cealaltă, să creadă că viața e o luptă grea, plină de sfârșituri. Amândouă au dreptate. Realitatea fiecăreia este diferită pentru că au gândit diferit, au învățat lecții diferite, au convingeri diferite. A spune că una din ele nu vede bine și nu are dreptate, este ca și când i-ai călca propria experiență și trăire în picioare.

Un pas în spate…

Când auzi o părere diferită de a ta, când te simți jignit, atacat sau crezi că cealaltă persoană greșește, fă un pas în spate. Mental, imaginează-ți că ieși din corpul tău și iei puțină distanță, cât să nu iei lucrurile la modul personal. Întreabă-te ce rol ți-ai simțit atacat? De ce este important pentru tine să ai dreptate? Ce convingeri ai tu și pe baza căror experiențe s-au format ele? Dacă simți nevoia, spune-i persoanei din față părerea ta sinceră, însă fără să ataci. „Eu consider că…”, „pe baza experienței mele, eu cred că…”, „M-am simțit atacată puțin pentru că…”

Apoi ascultă și cealaltă părere însă nu înainte de a…

Intra în pielea celuilalt

Imaginează-ți că tu ești cel de lângă tine. Trăiește fiecare cuvânt pe care-l spune, sesizează și simte emoțiile, pune-i întrebări sincere și interesate pentru a afla mai multe despre lumea interioară și exterioară a persoanei respective. Pășește prin experiența ei. Nu ai cum să o trăiești în totalitate, căci este a ei, nu a ta, dar dacă ieși din lumea ta pentru câteva minute, poți să capeți și o altă viziune asupra lucrurilor. Gândește-te, dacă ai avea aceleași experiențe, gânduri, emoții și ai trăi aceeași viața ca și acea persoană, cum ai acționa? Cum ai vorbi? Nu trebuie să o aprobi, nici să fi de acord cu ea. Doar să fii prezent la ceea ce spune, cum gândește, ce simte și să asculți cu inima.

Înțelege

Înțelege omul din fața ta și lumea lui. Nu-i nega experiența, evită să spui că nu vede corect lucrurile, că tu știi mai bine, că ai dreptate, etc. Până și dacă ți-a cerut să-l ajuți să schimbe ceva, până când nu înțelegi lumea unui om, nu poți să ajuți și nici nu ai dreptul să-l îmbrâncești.

E în regulă să nu fi de acord cu o anumită viziune, nici nu trebuie să aprobi ceea ce face o altă persoană. Însă poți înțelege DE CE face ceea ce face. De ce gândește într-un anume fel și ce experiențe de viață au adus-o în acest punct. Poți să înțelegi un alt om, chiar dacă nu-i împărtășești părerea și nu-ți dorești să aplici în viața ta ceea ce face el.

Centrare

Ai grijă să nu cazi în extrema cealaltă, de a prelua toate emoțiile unui om până te copleșesc. Înțelege-l, simte-l, însă amintește-ți cine ești tu, rămâi centrat (concentrează-ți atenția pe interiorul tău și respiră profund).

Ce lentile ai?

Evită să încerci să schimbi un om fără voia lui. Este pierdere de timp, energie și viață, căci oricât de îngustă ți s-ar părea că este viziunea lui, la fel de îngustă este și a ta, doar ca pe alte nivele și probabil la alte aspecte.

A ajusta drioptriile cuiva după propriile tale probleme de vedere nu-l va face să vadă realitatea așa cum o vezi tu, ci îl va face doar mai chior. Fii atent doar la lentilele prin care privești tu lumea și lărgește-ți unghiul din care privești. Dacă accepți realitatea ta și în același timp o înțelegi și pe a altuia, ai o imagine de ansamblu și ești mult mai deschis către o comunicare benefică pentru ambele părți.

Ești fericit?

Tu, ești fericit? Cu gândurile, părerile, emoțiile și viața ta, ești fericit? Asta contează! Dacă ești fericit cu tine, devine inutilă nevoia de a avea dreptate, căci preferi să te scalzi în propriul preaplin.

Realitatea fiecăruia este adevărată. Ai dreptate, stai liniștit. Și cel de lângă tine, care te contrazice, are dreptate. Și eu am dreptate, dar și cei care mă critică au dreptate. Important este…adevărul tău te face fericit? Dacă nu, poate e momentul să schimbi ceva. Însă orice schimbare începe din interior, așa că nu te lupta cu păreri contrare și evită să arăți cu degetul plin de furie spre tabloul ce-l vede un alt om. În lumea lui, sunt alte roluri, mii de piese și culori pe care nu le cunoști. Ești suficient de deschis să pășești în lumea ta interioară? Dar în lumea altuia?

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

1 Comment

  1. Vreau sa-ti dedic o poezie tie, RALUCA, care vezi mai mult cu ochii mintii, decat cu ochii caprui pe care ii ai!

    Ochii

    Cu ochii vezi, ce-i frumos pe lume.
    Cu ochii vezi, ce-i dat sa fie.
    Cu ochii vezi, lumina zilei.
    Cu ochii vezi, intunecimea noptii.
    Cu ochii vezi, dragostea-n privire.
    Cu ochii vezi, freamatul vietii.
    Cu ochii vezi, ce n-ai vrea sa vezi.
    Cu ochii vezi, ce-a fost si ce este.
    Cu ochii vezi, sensul vietii.
    Cu ochii vezi, tristetea sufletului.
    Cu ochii vezi, durerea cuvantului.
    Cu ochii vezi, intelepciunea mintii.
    Cu ochii vezi, surasul zambetului.
    Cu ochii vezi, emotia ce te cuprinde.
    Cu ochii vezi, strafulgerarea gandului.
    Cu ochii vezi, vibratia trairilor.
    Cu ochii vezi, fericirea clipei.
    Cu ochii vezi, nemurirea sufletului.
    Sa vezi oare cu ochii toate astea?
    Da! Cu ochii mintii !

Leave a Response