close
no thumb

Sierra-Workforce-Solutions-Workplance-Security-AccessControl-e1389048310112

Când eram mică petreceam foarte mult timp la străbunicii mei, care mi-au devenit încă de atunci surse de inspirație și înțelepciune. Despre ei îți povestesc altă dată, însă acum îți zic că străbunica folosea o vorbă pe care am înțeles-o abia mai târziu.

Când mama se grăbea după-masă să deschidă televizorul ca să vadă ceva serial, străbunica zicea “Iar filme cu cuplăraiuri? În loc să-ți vezi de treaba ta…”, când mergeam supărată la ea să-i spun că ai mei s-au certat zicea același lucru “Dă-le pace și vezi-ți de treabă”, iar când bărbatu-so deraia și se lăsa prins în vreo poveste, striga duios “Trăiene! Vezi-ți de treabă mă!”

Bineînțeles că atunci n-am înțeles eu mare lucru, însă e drept că aceste cuvinte mă detașau de situații tensionate, iar de curând am simțit valoarea lor.

Între timp, am crescut și nevoia de control era tot mai mare, căci credeam că asta îmi va da o oarecare putere. Deci trebuia să știu. Ce se întâmplă, cum se mișcă lucrurile, ce pot face eu ca să învârt mai repede Universul și să iasă ce vreau, așa cum vreau și desigur…atunci când vreau. Adică acum! Fără discuție sau excepție.

Uneori m-a ajutat controlul ăsta și lucrurile ieșeau așa cum îmi doream. Însă cu un preț pe care nu am văzut ca va trebui să-l plătesc. Alteori, nu ieșea nimic sau mai tare încurcam lucrurile, iar atunci mă revoltam că viața nu mă onorează cu ceea ce mi se cuvine; adică totul.

Viața însă iubește incertitudinea și adevărul, iar asta se vede în fiecare moment când ești atent, fără să te cațeri pretențios pe visuri și certitudini.

Peste o vreme am înțeles că nimic nu mi se cuvine numai pentru faptul că respir și eu pe-aici…însă tot m-am mai agățat de certitudinea că o bună parte din viața mea…o pot controla. Așa că aveam nevoie să știu ce fac și cu ce consecințe, ce urmează să se întâmple, ce fac ceilalți și cum mă afectează pe mine asta, ce treburi are viața și cum pot interveni acolo.

Nevoia de control este doar o pretenție de a ți se da tot ce vrei (nu și ce ai nevoie în mod real), fără să trebuiască să fii flexibil și vulnerabil la noutatea pe care o impune fiecare zi. Așa că această pretenție aduce cu ea momente în care te dai cu capul de pereți când realizezi că nu poți controla nici măcar la tine chestiuni minimale, dapăi să controlezi ce fac alții sau viața. Atunci, în loc să realizezi că undeva greșești și trebuie să te dai din calea ta pentru a te uita la ce contează…ai impresia că trebuie să înveți mai mult și mai bine cum să controlezi lucrurile.

Aproape nimeni nu vrea să dețină controlul acolo unde e treaba lui să facă ceva.

Majoritatea vrem să avem control exact acolo unde nu avem ce controla şi nu e treaba noastră să ne băgăm. De ce este sistemul într-un fel, de ce partenerul nu face ce vrei, de ce X nu te place, de ce ți-ai perdut jobul, de ce familia ta a îndrăznit să-ți greșească în copilărie sau chiar și acum, de ce descoperi în tine limite de care vrei să fugi, etc. Și pentru că întrebările pe care le pui sunt din start greșite, răspunsul la toate astea ar trebui să fie: Uite de-aia!

Vrem să ştim următorii 100 de paşi, dar ăia care nu țin de noi, ci de efectele a ce facem şi suntem sau ce fac alții şi ce ne aduce viața.

În cazul cuplurilor de exemplu, aud foarte des întrebarea “Cum să-l fac să mă iubească din nou/să se reapropie de mine?” Însă lumea interioară a unui om nu este treaba ta! Nu faci nimic ca să te iubească cineva, nu merge să recurgi la tertipuri pentru a obliga un om să resusciteze ce simte sau să se apropie mai mult de tine. Aia e treaba lui. Treaba ta este ce faci în condițiile actuale și-n acest context. Cum stai pe curu`tău fără să disperi că nu controlezi sufletul omului și cum accepți distanța cuiva fără să o iei personal.

Controlează (te)

Dacă tot vrei să ai control, atunci controleză ce ține de tine. Poți controla ce și cât mănânci, dacă fumezi sau nu, dacă îți dai demisia sau nu, dacă rămâi într-o relație sau pleci, etc. Ce ține de tine, poți face. Însă nu poți să impui altora pretenții sau să ai așteptarea ca viața să te servească. Nu ăsta e jocul, iar dacă te trântești de pământ nu obții nimic! Dar poți oricând să iei decizii și să dai din tine tot ce ai mai bun, asumându-ți consecințele deciziilor și a faptelor tale. Fără să te plângi de rezultate atunci când nu-ți convin, ci mai degrabă concentrându-te pe ce poți și ai de făcut. Adică să rămâi flexibil și deschis în fața necunoscutului. Abia atunci, orice rezultat ai avea, vei fi împăcat că tu ai făcut ce ai putut și ți-ai văzut de treabă.

Controlează-te pe tine și du-ți munca interioară fără să cazi în drame sau acuzații. Așa vei vedea și ce limite ai, dar și cât de bine e să fii flexibil.

Ne băgăm în treaba altora şi a vieții, ignorând pasul de acum (ce şi atâta cât putem face).

Prima mişcare e singura pe care o putem vedea; şi nici asta nu-i musai. Câteodată, pasul cel mai potrivit poate să fie să stai răbdător până vezi ce poți face în cutare situație.

Atenție, discernământ, responsabilitate, decizie. Asta ține de controlul tău real. În rest, nu e treaba ta, nu ți se cuvine, nu îți e în control.

Încredere

În ultima perioadă m-am gândit că-s comică, căci atunci când mă înverșunez să par puternică și în control când de fapt sunt vulnerabilă și într-un context nou…devin slabă.

Și cum pot eu crede că știu mai bine cum stau lucrurile și să pretind ceva, când există o inteligență mai mare decât mine, care totuși are gijă să nu se bușească planetele între ele? Deci poți avea o minimă încredere.

Abia acum înțeleg de ce străbunicii mei aveau atâta energie și de unde atâta bucurie pe capul lor, chiar dacă n-au avut o viață ușoară. Când îți vezi de treaba ta, lași viața să-și vadă și ea de treaba ei, colaborând cu ceea ce ți se dă.

Deci mesajul articolului de astăzi este “Vezi-ți de treaba ta!” Altfel, pierzi atenție, timp şi energie, iar viața îți va arăta că eşti naiv, căci încercând să deții controlul…îți pierzi controlul.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response