close
disappointment

 

Formula cu „M-ai dezamăgit”, o numesc pasarea responsabilității, iar astăzi vei vedea de ce.

La începutul relațiilor, fiecare dintre cei implicați e ocupat cu două lucruri. 1. Să dea cât mai bine, să-l impresioneze pe celălalt (prin înfățișare, postură, ce spune, etc). Și 2. Să-și imagineze povești referitoare la cel din față, proiectând calități, dorințe, așteptări. Problema e că niciunul nu este de fapt acolo, prezent la filmul real care se desfășoară în fața ochilor, ci e ascuns în filmul mental care se desfășoară conform imaginației. Și în timp ce jocul impresionării reciproce continuă, te gândești unde va duce relația (relație care nici nu a început încă).

După o perioadă în care fiecare și-a jucat rolul, măcar unuia dintre parteneri, îi scapă o fărâmă de autenticitate și adevăr. Poți juca teatru ca să fii plăcut și-ți poți imagina ce vrei despre celălalt, însă pentru cât timp?

Realitate

În momentul în care realitatea îți bate la ușă, îți dai seama că ești într-o relație cu un necunoscut (și nu doar din vina lui), că nu mai e același de care te-ai îndrăgostit (niciodată nu mai e același, căci ăla pe care l-ai văzut la început era doar o marionetă închipuită de tine) și indiferent dacă se aduce în discuție ideea unei despărțiri sau vrei să rezolvi problemele din cuplu, te simți dezamăgit.

  1. Ideea unei despărțiri este la fel de ciudată precum a fost relația, căci atâta timp cât nu vezi un om și trăiești în imaginația ta, nici nu a fost vorba vreodată de o relație.
  2. Problemele ce cauți să le rezolvi în cuplu, încep în interiorul tău, privind cu sinceritate la scopurile tale cele mai ascunse și recunoscându-ți greșelile. Și câți sunt dispuși să intre acolo, unde să recunoască deschis că sunt proprii agresori?

În acest spațiu în care îl vezi pentru prima dată pe celălalt (măcar o bucățică din el), apare și expresia „M-ai dezamăgit!” Ăsta e un limbaj de distanțare și pasare a responsabilității, în așa fel încât să stai liniștit că ești doar o victimă căreia i-au fost înșelate așteptările.

E mult mai ușor să spui „M-ai dezamăgit”, decât să recunoști că „M-am mințit singur și mi-am imaginat tot felul de lucruri despre tine, am avut așteptări și nu am vrut să văd realitatea”, căci dacă ai recunoaște asta, responsabilitatea cu ce faci de acum înainte ar fi la tine.

Asta nu înseamnă că partenerul tău a fost un sfânt. E foarte posibil să fi dat de un idiot, să te fi mințit, etc. Însă până în momentul în care o persoană te minte, ai vrut și tu să fii mințit, ignorând din start ceea ce este și se vede cu ochiul liber, dacă ești prezent la celălalt, nu la filmul mental. Și chiar dacă ai dat de un idiot (sau o idioată), acea persoană tot ți-a dăruit ceva în cadrul întâlnirilor. Poți fi recunoscător pentru ce ai primit, fiind responsabil pentru greșelile și proiecțiile tale.

Dar doare…

Normal că doare când te trezești, pentru că observi că poți pierde ce voiai să-ți ofere celălalt (nu persoana, ci scopul real). De exemplu, dacă tu voiai neapărat un om cu care să te căsătorești, când pleacă din viața ta, pierzi și visurile naive, proiecțiile, nunta.

Doare și mai tare când dai vina pe cealaltă persoană, nerecunoscând adevărul, că ai trăit într-un film, fără să-ți dorești să cunoști realitatea (doar de ea fugeai). Poate să te ardă un pic asumarea propriilor greșeli, însă este mult mai eliberator, decât să dai vina pe altul. Dacă susții că toți bărbații sunt…/toate femeile sunt…(cogniție irațională de altfel) nu ai ce să faci. Însă dacă îți recunoști naivitățile cu care te-ai înșelat singur…aici mai poți face ceva.

Atenție

Fii atent la primele întâlniri cu cineva (și nu numai primele, doar că acolo este un show mai intens, dorind fiecare să câștige ceva). Observă-te cum stai, ce spui și de ce, ce gânduri îți trec prin minte și ce emoții aduc cu ele. Ce așteptări ai și de ce. Privește omul din fața ta și observă-te ce gândești referitor la el. Cum te comporți și de ce, unde și de ce vrei să impresionezi. Vei remarca atunci ce spectacol se desfășoară în fața ta.

Fii atent la tine, în tine și la ceilalți, observă ce filme creezi, cu ce scop ești la acea întâlnire (aici e necesar să fii sincer cu tine. Vrei să cunoști cu adevărat omul ăla sau să obții ceva gen un partener, un soț, un tată? 🙂 )

În fond, nu e atât de rău să fii dezamăgit, atâta vreme cât înveți ceva de acolo și de-acum alegi să acționezi cu privirea trează, atent în tine și la celălalt.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Tags : iubire&relatii
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

6 Comments

  1. Atrasa de grotesc va mai citesc din cand in cand..Are logica tot ce spuneti, dar ce oribil trebuie sa fie o intalnire cu dvs,cred ca sunteti ca un robot,nu mai aveti nici o emotie nimic,doar il sudati pe celalalt din priviri si incercati sa.i vezi prin craniu venele de pe creier..O tineti struna cu filme si proiectii,dar ati uitat sa mai vedeti viata cu bucurie si relaxare,biata de dvs va.ti ascuns in teoriile astea sa va justificati existenta si va.ti pierdut pe sine in schimb,ca sa scapati de durere ati renuntat la a mai fi om…. sunteti opusa omului de tinichea din vrajitorul din oz, ala era din tinichea si cauta inima, dvs aveti inima si cautati tinicheaua.

    1. Probabil ca e grotesc si are logica tot ce spun, insa ce mi-ati scris dvs este exact un exemplu a ceea ce numesc film mental, caci vorbiti cunoscand doar cateva randuri. 🙂 Va sugerez putina bucurie si relaxare in exprimare. Accept orice fel de feedback si-l respect, atata timp cat este argumentat. Insa atacul la persoana nu-l permit, caci nu ne cunoastem, deci este intuil sa ne dam cu parerea. Va multumesc si va doresc o viata frumoasa, traita cu inima!

    2. Ce oribil trebuie sa fie sa judecati asa de la distanta fara sa cunoasteti persoana. Adevarul unor articole deranjeaza, insa totusi va puteti abtine de la improscatul cu noroi in altii, daca n-ati inteles mesajul transmis.
      Eu sunt o fosta clienta de-a Ralucai si n-am vazut in viata mea atata caldura, dragoste de oameni si bucurie, asa cum am vazut la ea. Cat am lucrat impreuna n-am simtit nicio secunda ca mi-ar scana creierul, ci mai degraba a scos din sufletul meu tot ce era mai adevarat si uman. Tocmai ca nu mai priveste prin filme si proiectii, vede omul cu adevarat, il ajuta cu relaxare, bucurie si iubire. Pacat ca putini stiu sa faca asta…

  2. Da..experintele..in familie…….sunt de cel mai mare ajutor….te inspira….pana la a fi..foarte apreciat…felicitari.

Leave a Response