close
no thumb
Open-hands

Ai avut vreodată impresia că cineva trebuie să fie într-un fel anume pentru liniștea ta și te-ai comportat ca atare, cerându-i anumite schimbări? Dar ai pățit să ți se ceară ceva într-o relație și ți s-a dat de înțeles că răspunsul tău trebuie să fie afirmativ? Cu siguranță majoritatea dintre noi am fost în ambele situații.

Indiferent că este vorba despre o relație de amiciție, de cuplu, părinte-copil, etc se practică în stil mare așteptările de pe o scară de superioritate, iar ceilalți îți lasă impresia că ești dator să te comporți într-un fel anume, așa cum și tu la rândul tău pretinzi adesea de la unii oameni să-ți dea ce vrei – lucruri materiale, timp, afecțiune, aprobări și multe altele.

Este o diferență între a cere ce-ți dorești și a ordona ce vrei, iar ca să observi când încalci libertatea celorlalți sau ți-o încalcă ei, ai nevoie doar de puțină atenție și bun simț.

Trebuie să…

Orice ai pretinde de la ceilalți, ei nu-ți sunt datori cu nimic. Și viceversa.
Nimeni nu TREBUIE să te înțeleagă, să-ți ofere ceva, să se schimbe pentru tine sau să-ți dea confirmări la filmele deja create în minte, așa cum nici tu nu ești dator nimănui să-i umpli golurile existenței, să-i împlinești interesele sau să-i satisfaci pretențiile. Poți să spui ce-ți dorești, însă fără a pretinde că ți se cuvine musai să și primești. Iar ceilalți pot să-ți ceară ce vor, fără a te simți obligat să le răspunzi afirmativ la cerere. Atunci există un spațiu pentru a primi sau pentru a fi refuzat, fără atașamentul de vreun rezultat. Abia din acest spațiu este vorba despre a întreba/ a cere cuiva ceva de pe un nivel de prietenie și egalitate, nu a-l obliga să facă ceva pentru tine, de pe un tron de stăpân.

Nimeni nu ți-e dator cu nimic. Tu îți ești dator ție: cu o viață!

Tron de stăpân

Te poziționezi pe un nivel superior celuilalt în momentul când ai așteptări care să-ți fie împlinite neapărat. În acest caz, când ceri ceva, o faci fiind agățat de un răspuns afirmativ.

Stai liniștit, oamenii care pretind și se simt superiori, nu sunt. Ei doar se așează pe o treaptă mai sus, însă sunt prizonierii propriilor lor pretenții.

Când aveam relații unde eram întrebată dacă vreau să fac X lucru, iar eu nu puteam sau nu aveam chef, iar celălalt se supăra de îndată ce auzea „Nu”, apoi apela la șantaj emoțional, spuneam „Asta era o întrebare sau un ordin? Măcar să știm din start unde ne aflăm.”

Troc

În multe relații unde vezi că se declară prietenia, iubirea sau orice alt jurământ, dacă te uiți cu atenție, poți observa că în spate e doar un troc. Tu-mi dai ceva, eu dau altceva. În momentul când tu te oprești să-mi dai ce am nevoie sau eu cer ceva ce tu nu ai să-mi oferi sau nu vrei, mă supăr, iar dacă se repetă „greșelile” tale, parteneriatul s-a încheiat și mă îndrept spre alt troc. Chiar dacă vorbim despre confirmări, laude, cuvinte mari, mângâieri sau beneficii materiale, e aceeași rețetă care funcționează atâta vreme cât fiecare primește ce pretinde.

Prietenie

În orice relație în care există un fond de prietenie, va exista și interes pentru preferințele celuilalt și pe cât posibil, vor fi luate în considerare. Însă în aceste cazuri, ești responsabil pentru bucățica ta de relație și orice ți-ai dori, verbalizezi de pe un nivel de egalitate, cu conștientizarea că existența acelui om în viața ta este în sine un lucru valoros, iar orice altceva primești (la cererea ta sau nu) este un plus, un bonus. N-ai de ce să te superi când ești refuzat dacă știi deja că cel de lângă tine are libertatea de a face asta, așa cum și tu o ai.

Relație

Poți să vorbești despre o relație autentică atunci când transformarea începe cu tine. Te uiți în „grădina” ta și vezi care ți-s slăbiciunile, ce oferi tu și din ce motive interioare, cu câtă responsabilitate tratezi viața proprie și partea ta de relație, fără să dai vina pe partener pentru ce nu merge bine. Dacă relația este construită pe bazele prieteniei, atunci poți vorbi cu celălalt despre ce-ți dorești, ce simți, ce limite ai, fără să iei personal un posibil refuz, critici constructive sau orice altceva.

În acest caz, trocul dispare și rămâne ceva solid, iar atenția ta va fi îndreptată spre ce poți tu oferi și bucuria de a fi acel om în viața ta, cu tot ce primești de la el.

 

Nimeni nu are nicio obligație față de tine. Nici părinții, nici iubitul/iubita, nici prietenii, nici țara în care locuiești, nici viața, nici măcar Dumnezeu. Tu ești singurul care îți poți asuma bucuriile și supărările, victoriile și eșecurile, fiind responsabil pentru ceea ce trăiești, fără să aștepți nimic de la nimeni. Poți să exprimi ceea ce vrei, însă fără a fi dependent de un anumit răspuns pe care ți-l dorești. Cererea se transformă în așteptare atunci când crezi că ți se cuvine ce ceri, iar de acel lucru depinde fericirea sau liniștea ta.
Când vei înțelege că tu ești la volanul vieții tale și este o nebunie să-l pui pe omul din spate să-ți conducă mașina, te vei simți liber să apeși pe frână sau accelerație, fără să dai vina pe cei de lângă tine că motorul nu pornește sau că circulă cu viteză prea mare, iar atunci ești atent la drum și tot ce are să-ți ofere.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

P.S.  În 28 Martie, voi fi la București cu un workshop despre transformarea relațiilor. Detalii găsești aici: https://www.facebook.com/events/1553103321606859/

raluca raluca

The author raluca raluca

2 Comments

  1. Sunt perfect de acord cu ideile din acest articol. Stiu de acest blog de cateva zile accesand http://www.ziare100.ro si recunosc ca imi place. E primul comentariu pe care il postez si vreau doar sa zic fondul emotional al fiecaruia este determinat in oarecare masura de relatiile pe care le are, atat cu prietenii, familia, cunostintele etc. Multa lume incearca sa se muleze pe personalitatile altora uitand adeseori sa se puna ei insisi in valoare prin propriul mod de a gandi, relationa, iubi.

Leave a Response