close
no thumb
600_303985542

În societatea în care trăim, este o lege nescrisă care spune că este bine să te căsătorești până la o anumită vârstă, să ai un copil, poate doi, un job sigur și o casă cumpărată cu o parte din banii de la nuntă și o parte credit. Căsnicia ar trebui să-ți fie plină de fidelitate, romantism și burtă după o perioadă. Iar dacă ai o mutră fericită după câțiva ani, toți te admiră și te invidiază că iubirea durează. Orice replică ai avea la asta, răspunsul este „Astea au timpul lor, e bine să le faci când ești tânăr”. Sau „Când să ai un copil? la 40 de ani?Acum e momentul”

Dacă ești într-o relație sau căsnicie și ai un zâmbet tâmp pe față (posibil și de la mahmureală), atunci e clar motivul: ești un om fericit, care și-a găsit jumătatea și sensul, cu bune și rele.  Hmm…

Dacă ești singur și ai un zâmbet larg pe față, este și mai clar: minți. De fapt, în interiorul tău știi că viața nu ți-e împlinită și ai nevoie și de o jumătate.  Hmm la pătrat.

Decizia să fie a ta

N-am nimic cu scenariul de mai sus. E ok să continui o relație prin semnarea unui act și să treci la nivelul de căsătorit. E ok să ai copii cât ești tânăr și să-ți iei o căsuță, un job și orice mai zice tradiția, ca să fii în grafic. Singura chestie este să îți dorești cu adevărat asta și să ți se potrivească tiparul. Decizia asta să fie A TA și să o faci pentru că așa simți din fiecare celulă, nu pentru că trebuie, e timpul, e societatea, sunt prietenii care toți au familie, etc. Pentru că în cazul în care decizia ta se bazează exclusiv pe tradiții, tu îți vei trăi o viață amară. Nu prietenii tăi, nu familia care te-a bătut la cap că vrea nepoți, nu graficele care susțin care e perioada cea mai favorabilă pentru a concepe un copil.

Singuuurr? Vaaai! Îmi pare rău!

Până și pe Facebook, dacă îți pui status „Într-o relație”, lumea aplaudă, comentează cu inimioare și îți urează casă de piatră și copii frumoși, deși le explici că abia ce a trecut o lună și v-ați dat și voi jos chiloții. Nu contează! Gândește măreț, ține-l bine, ia-l de bărbat/ia-o de soață.

Dacă treci la status „Singur”, comentariile sunt supărate și citești multe păreri de rău. Să-mi fie cu iertare, de obicei eu scriu „Felicitări! Ai ocazia să petreci ceva timp cu tine.”

Mulți oameni caută cu disperare o relație pentru că am fost învățați că a fi singur este ceva odios. Ești singur, helllloooo! Ești incomplet! Ai nevoie de cineva lângă tine. Și atunci o parte din omuleți, mai influențabili, își doresc să dea bine în lume, să fie chemați de prietenii lor toți cuplați, așa că primul venit-primul servit, îl iau de coamă și pornesc la întâlniri cu rudele, prietenii, cunoștințele și necunoștințele, ca să zâmbească frumos la aparatul foto.  N-am nimic nici cu scenariul ăsta, doar că după calculele mele, te aruncă câteodată în depresie și oamenii care-ți aplaudau relația perfectă la exterior nu intră în întunericul din sufletul tău. Tu îl trăiești.

Nu contează

 

Nu are nicio importanță cum te văd ceilalți atunci când ești singur. Ceea ce contează e ce înseamnă pentru tine să fii singur. Ți-e bine? Realizezi că singur nu ai cum să fii, atâta timp cât ieși din casă măcar să duci gunoiul, da? Ce faci cu timpul tău în singurătate? Ai ocazia să te cunoști și recunoști, reîntâlnești și inventezi. Faci asta sau fugi de tine dând vina pe femeile/bărbații din viața ta?

Știi că este o etichetă?

Într-o relație, căsătorit, singur, bla bla bla…sunt etichete. Le lași să te reprezinte? E ok să folosești etichetele, dar dacă le lipești la nivel de identitate s-ar putea să-ți iei un pumn de la viață.

Ești deja întreg și complet

Când nu eram într-o relație oficială, am întâlnit multe priviri compătimitoare, mângâieri pe spate și priviri de încurajare. Am avut și eu prieteni care-mi spuneau că nu e bine, că trebuie să mă ocup și de aspectul ăsta, că munca nu este totul și trebuie să mă împlinesc și printr-o relație. Corect! Așa am zis și eu, doar că decizia mea a fost să mă împlinesc prin multe relații, muncă și mai ales, prin relația cu mine care consta într-o autocunoaștere mereu surprinzătoare și fascinantă. N-am devenit chiar narcisistă, dar de ce să te mint, mi-era bine cu eticheta „singură”. A fost aproape cea mai fericită perioadă din viața mea, poate tocmai că am fugit de asta ani întregi, până să îndrăznesc să stau dreaptă în fața oglinzii și să recunosc că sunt unica responsabilă pentru viața mea, deci relația cu mine trebuie să fie prioritară, înainte să-mi doresc orice. Așa că n-am mai căutat să-mi umple golurile alții, ci le-am privit cu iubire și am făcut din mine un om întreg.

Când am intrat într-o relație am fost întrebată dacă nu e mai bine acum, nu simt că sunt întreagă, completă? Răspunsul este nu. Suntem amândoi oameni compleți, altfel n-am fi împreună. Nu am vrut să-mi extirpez nicio parte din mine doar de dragul de a umbla prin lume sub formă de jumătate.  Poate că teoria mea nu este atât de romantică pentru unii, însă mie mi se pare sublimă și mă face fericită. Asta contează.

Singurătatea este subestimată

Dacă te simți singur cu tine și te plictisești în prezența ta, atunci asta e problema ta, nu singurătatea. Mai poți să fugi de tine? Ai alergat maratoane întregi încercând să scapi de sufletul tău și de responsabilitate și tu încă susții că nu ești în stare să faci sport. Cum să nu! Atâta că ai ales echipamentul greșit.

Dacă nu te simți bine cu tine, oricâți oameni ai îmbrățișa, ei doar vor pune mâna pe rănile tale, iar tu vei da vina pe mâna lor care te face să te doară. Dragule, e rana ta, nu treaba lor. Oriunde ai fugi, de tine nu te poți ascunde, căci te însoțești la drum. Ești singur? E complicat asta? La fel de complicate vor fi și relațiile tale, căci în scenariile de mai sus, probabil ai auzit de la ceilalți doar că iubirea înseamnă compromis, fidelitate și timpul potrivit. Dar câți ți-au spus că poți să alegi și altă rețetă? Ți-a spus cineva că s-ar putea să fii nefericit cu revista lor de bucate și poți să-ți gătești tu din adâncul sufletului ceva ce chiar e pe gustul tău?

Pentru a avea o relație reușită, întâi este necesar să ai curajul să te iei de mână pe tine și să străbați interiorul tău până când renunți la proiecții, manipulări (conștiente sau inconștiente) și nevoia ca celălalt să te întregească. Repet, ești deja întreg! N-ai putea trăi doar cu o jumătate de creier.

Nu mai căuta jumătăți, căci exact asta vei primi. Jumătăți de măsură! 

Scrie-ți propria ecuație

 

Ce vrei tu să trăiești și ce ți se potrivește ție contează. Dacă vrei relația, nunta, casa, copii, foarte bine! Dar dacă vrei ca eticheta ta să fie „singur”, „într-o relație deschisă” sau orice altceva, trăiește-ți propriile credințe. Cei care te judecă o fac pentru că propria nefericire urlă prea tare ca să se uite în ei, așa că fac și ei ce am fost învățați toți să facem: să fugim și să aruncăm pietre de înțelepciune în grădinile celorlalți.

Singur? E minunat! Într-o relație? Minunat! Căsătorit? Din nou minunat! Doar nu lăsa etichetele să-ți intre în piele, căci nu ești statusul tău marital. Ești mult mai mult de atât. Caută în interior.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasn

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

6 Comments

  1. Cum ai facut sa te simti bine cu tine? sa te simti intreaga, sa nu mai cauti pe cineva care sa te „implineasca” ci sa imparti cu el fericirea ta?

    1. Oana, pe scurt, dupa o depresie am realizat ca pe mine m-am cautat in oamenii din viata mea. Apoi, m-am privit cu sinceritate si acceptare, invatand iubirea de sine. Probabil voi scrie un articol cu asta.

  2. Bun articol…..ce pot sa iti spun, Raluca, eu sunt genul care am sarit mereu dintr-o relatie in alta, fara sa am pauze pentru o relatie doar cu mine….pe care acum mi-as dori-o cu disperare, doar ca…vorba facebook-ului..it’s complicated cand ai deja un copil si o sotie care nu prea sta bine cu nervii…..

  3. Ea e in delegaţie toată săptămâna, iar eu am rămas singur cu copiii. Am dat jos plapuma de pe dulap fiindcă mi-e frig singur şi ne uităm la filme de băieţi: Matrix şi Inception. Mă simt foarte bine cu ea şi mă simt foarte bine şi fără ea. Am învățat asta în cele din urmă. Cum spune Tony de Mello, (citez inexact): ‘Mă simt minunat în compania ta, e ca o simfonie. Când pleci de lângă mine, însă, orchestra nu se oprește, cântă altă arie’.

Leave a Response