close
Relații

Site-urile de matrimoniale/socializare și raportarea la sexul opus

Deși am făcut multe greșeli de rozătoare la viața mea…una am evitat-o cu încăpățănare:

Niciodata n-am folosit expresia „Toți bărbații sunt…porci/nesimțiți/etc” doar ca să-mi scuz superficialitatea cu care-i alegeam pe ăia de-mi împărțeam patu’ și viața.

Adică de atâtica responsabilitate am fost în stare de când mă știu…cât să realizez că în relații mă bag de bunăvoie și silită de propriile-mi impulsuri, visuri, naivități, frici și decizii superficiale, deci e cam treaba mea să-mi plătesc niște alegeri proaste și eventual să fiu mai atentă ce și cum aleg pe viitor.

De fiecare dată când cineva mă consola cu un aer boem că toți bărbații îs la fel și noi femeile suntem ființe divine și complexe, îi dădeam un șpiț în cur, căci la vremea aia purtam niste pantofi oribili cu toc și vârf ascuțit, numiți popular și șpițeri.

După fiecare toc dat în dosul gândurilor negre (ale mele sau ale altora), mi-am păstrat o oarecare rațiune care zicea așa:

E posibil oarecum să fie toți nesimțiți, nebărbați și alte adjective ce mă iritau pe mine, dar eu nu-s convinsă, căci n-am ajuns la toți ÎNCĂ, iar planeta asta e mare și super populată de tot felul de oameni, cu sau fără ouă în dotare.

Deci n-am decât să înteracționez, să încerc, să învăț din greșeli și să intru în relații cu cât mai mulți, să mă dumiresc cum stă treaba. Nu să stau îmbufnată cu scuza convenabilă că oricum ceva mai bun nu e, de parcă eu aș fi din categoria aia buna.

Iar gândirea asta mi s-a părut de bun simț și am îmbrățișat-o încă de mică

Abia-mi crescuseră sânii când am realizat că băieții erau importanți pentru mine, deci n-aveam decât să mă apropii de ei și să-i caut pe cei potriviți mie. Chiar dacă atunci erau îndrăgosteli nevinovate de copilă și urmăriri îndelungate a unor tipi care-mi plăceau, fără să mă aleg cu mare lucru…am ținut la piept în toți anii ăștia un soi de recunoștință. Pentru spiritul masculin.

Apoi, mi-am amintit de aceeași rațiune și mai încolo, când masculinitatea mi-a devenit sursă de sprijin, inspirație și putere feminină, iar uitatul pe furiș la un vecin de la bloc s-a transformat treptat în relații, experiențe reușite și eșecuri, apoi în mutatul în aceeași casă un bărbat, etc etc etc.

Însă niciodată nu am putut să scot pe gură că „Bărbații îs toți la fel”, oricât de tare m-ar fi enervat câte unul sau m-ar fi răscolit câte-o despărțire. Căci și de era ăla dobitoc…și io am ales, nici eu nu-s mai brează. Și așa cum eu am avut de-a face cu el, și el s-a pricopsit cu mine. Pentru niciunul nu a fost treabă ușoară.

Mi se pare o trădare de sine lipsa asta de responsabilitate cu care ne scuzăm eșecurile relaționale sub fraza Toți/toate sunt la fel…pentru că exact în timp ce scoatem asta pe gură, nevoia sufletului nostru rămâne aceeași: de apropiere cu sexul opus.

Adică rațiunea mea era asta: Bun! Gicu s-a dovedit a fi un măgar. Dar înainte să aflu că e măgar, m-am simțit bine cu el.

Chiar și dacă m-am mințit sau mi-am imaginat despre el ceva ce nu era de fapt, m-am simțit bine cu el, măcar câteva momente, zile, săptămâni sau luni.

Deci 1. Nu am să scuip obrazul ce l-am mângâiat o dată…(dacă nu-mi mai place pot să mă car din viața lui, iar ce face el sau ce scuipă e fix problema lui)

și 2. Mi se părea o chestiune de bun simț că m-am simțit bine cu Gicu și pentru că există ceva foarte fain în conexiunea dintre doi oameni. În atingeri, în sex, în relaționare așa cum e ea, cu toate ale ei.

Așa că dacă astea sunt atât de importante pentru mine, am simțit că e de datoria mea să caut și să mă apropii de oameni. Oameni pe care știam că pot să-i găsesc (aproape) oriunde; doar să am deschiderea și răbdarea de a-i cunoaște.

În secolul în care trăim acum, avem o ditamai unealta care e folosită prea puțin la potențialul ei…și anume Internetul. Unde găsești oameni din toate colțurile lumii, la un click distanță.

Oportunitățile Internetului

Am întâlnit oameni care-l subestimează și-l tratează cu aroganță pe domnul internet. Ori spunând că „Nu-mi fac eu cont de Facebook că pot trăi și fără el!” Sau „Vai vai! Nu mai știm interacționa față-n față, tot cu ochii-n telefon suntem!” Sau „Apăi degeaba că oricum nu găsești nimic, tot internetul s-a transformat într-o mare rețea de agățat oameni.”

Pe bune?! Aici din nou, aș îndemna la o privire sinceră spre sine, să vadă fiecare ce își scuză prin aceste „credințe”. Ce amână, de ce responsabilitate se deleagă și cum sunt ei de fapt?

Desigur că sunt mulți oameni care pot trăi bine mersi și fără internet, stau și sapă pământul, se retrag în munți și-și văd de pacea și munca lor (interioară sau exterioară) DAR pe aceștia nu-i vezi plângându-se de lipsa de comunicare. Nu-i vezi supărați sau frustrați.

Dacă îți lipsește o minimă conexiune umană, dacă scoți des pe gură „Toți/toate, etc…” și alte scuze, atunci nu e momentul oportun și nu ești omul potrivit să spui că internetul e degeaba sau să-l tratezi cu superioritatea omului care n-are nevoie de el.

Există o grămadă de site-uri de matrimoniale pe piața online.

Asta pe lângă platformele de socializare, unde și aici poți cunoaște oameni și interacționa cu ei (Facebook, Instagram, etc)

Acum multă vreme, aveam conturi pe mai multe site-uri de matrimoniale…de la cele mai stupide până la unele serioase, cu o bază mai mare de date și o selecție mai atentă a celor înscriși. Într-o vreme căutam să mă mărit. Dupaia mi-a trecut, Slavă Cerului, așa că m-am îndreptat spre nevoile mele reale și ce-mi tihnea.

Dar în ambele cazuri, de fiecare dată când îmi făceam un cont pe vreun site mă gândeam așa: Poate că sunt șanse mici să găsesc un bărbat ok pe site-ul ăsta…dar totuși există, așa că întrebarea e „eu mă consider ok?” (și mă consideram până și când nu eram 😛 ). Buon! Dacă eu sunt ok, fată de treabă…trebuie să mai existe unu d-ăsta ca și mine pe aici, rătăcit sau căutător intenționat.

Adică în loc să-mi dau foc la încercări și șanse din start, folosindu-mă de clișeul Vai da ce greu e și nu mai sunt oameni calumea și site-urile astea îs degeaba…voiam să mă lămuresc eu cum e și ce discuții pot lega cu cineva.

Și de fiecare dată am găsit cel puțin un om fain. Chiar și pe site-uri unde majoritatea erau cam…țărani (nu din ăia muncitori, ci doar la vorbă și la comportament), tot găseam un om mișto cu care să leg măcar o conversație.

Dar desigur că pentru asta ai nevoie de:

  • În loc să te simți special pe un asemenea site, să realizezi că și tu ai limitele tale și oricâți oameni nașpa (pentru tine) ai găsi acolo, poți să-i ignori și să dai șanse la următorii, până găsești pe cineva cu care să fii compatibil măcar la un nivel de comunicare, în primă fază
  • Răbdare. Dacă ai conștientizat că e importantă pentru tine conexiunea umană, atunci ai răbdare că scopul nu e să dai năvala peste toți bărbații, să-i triezi cât mai repede și să găsești ce-ți convine…că nu-s conserve pe-un raft, pe care să le cumperi apoi. Scopul este însă să cunoști oameni! Femei, bărbați, ce găsești pe un site de matrimoniale sau o platformă de socializare. Iar asta cere răbdare și îngăduință cu oamenii care nu-ți plac (îngăduință în sensul ăsta înseamnă să-i ignori sau să le spui frumos că nu te interesează, nu să te apuci să-ți validezi tu că „Vezi, știam eu! Toți îs nesimțiti! Aici nu găsești nimic, etc” în timp ce te crezi deștept/deșteaptă.
  • Sinceritate și asumare. Pe orice site de pe lumea asta ai fi, să fii sincer cu tine, cu ceilalți și asumat cu ceea ce ești și-ți dorești mi se pare un Musai! Pentru că așa ai șansa să te recunoasca mai ușor cei care gândesc ca și tine și cei care nu, să stea deoparte. În loc să te gândești că ești protejat de un monitor și poți să vinzi gogoși despre cine ești, înainte de asta, fii sincer(ă) cu tine și amintește-ți de ce ești acolo (nu, nu ești pe-un site pentru că n-ai nevoie de oameni și ești în trecere). Exprimă deschis bucățele din ceea ce ești, dar înainte asigură-te că nu te minți.
  • Toate astea implică un risc. De la riscul minor să te enervezi pe unu care te stresează cu mesaje…până la riscul de a te deschide unor oameni nepotriviți. În ambele cazuri, ai ce învăța. Dar tocmai că implică un risc și o responsabilitate…mulți prefer să se ascundă după formula „Toți/Toate sunt…” Amintește-ți că nu i-ai/le-ai cunoscut pe toți/pe toate de pe lumea asta, care între noi fie vorba…e măricică. Nu-ți convin oamenii din România? Vezi că poți să călătorești sau să găsești site-uri matrimoniale străine.
Dacă nicăieri nu găsești niciun om ok pe lumea asta, gândește-te că s-ar putea să trebuiască să fii puțin atent și la tine.

Că toți oamenii ăia nașpa din viața ta, te-au avut pe tine ca punct comun. Ori ești foarte superficial(ă), ori naiv(ă), ori alegi greșit dintr-o grabă de a-ți bifa vreun rezultat. În orice caz ai fi, ideea e să-ți recunoști impulsurile și să vezi cum poți proceda diferit.

Și amintește-ți că scopul e SĂ CUNOȘTI oameni. Interesul sincer pentru cunoaștere, apropiere, discuții, căldură…este prețios. Nu tehnicile de seducție sau graba cu care să obții ceva/pe cineva.

Și pentru că site-urile astea și platformele de socializare sunt subestimate ori judecate aiurea, am ceva de spus pe subiect. Vezi poate faci un click undeva.

Facebook

Tot mai văd câte un status sau îmi aud urechile câte un discurs despre cât de nașpa este Facebook-ul, cum toți rămân doar la relaționarea online și nu mai vorbim ca oamenii, la o cafea, apropiați, atenți unii la alții.

Eu aici pun întrebarea “ce te oprește pe tine să faci altfel?” Dacă ți se pare că facebook-ul s-a transformat doar într-o platformă unde lumea se promovează și se agață, dar e jale în rest…fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi pe Facebook.

Apropie-te tu mai mult de oamenii din lista ta. Invită-i tu la o cafea, vorbește tu pe bune. Caută oamenii care își doresc aceleași lucruri ca și tine.

Însă și în cazul Facebook-ului, sunt necesare punctele descrise mai sus. Sinceritate, asumare, risc, real interes. Pentru că dacă ești online doar să te dai mare și să faci un mișto cu o poză comică…e ok și asta, dar nu te aștepta la mai mult de atât.

Dacă vrei oameni de calitate în lista ta, fii tu un om de calitate întâi.

Selectează-ți prietenii pe care vrei să-i ai în listă , folosește cu tupeu butonul de block și trimite mesaje celor pe care ți-ai dori să-i cunoști mai bine pentru că-ți place ce postează.

Pentru mine Facebook este o unealtă neprețuită. Și nu doar pentru că pot promova articolele astea sau să-mi vând mai ușor produse, evenimente, servicii…ci pentru că am cunoscut foarte mulți oameni incredibil de faini în ăștia 7 ani de când am cont. Și cu majoritatea, nu m-am rezumat doar la povești pe Fb, ci ne-am și întâlnit. Cu mulși, țin încă legătura.

Prietenii mei cei mai apropiați, cu care și locuiesc acum, i-am cunoscut pe toți pe facebook întâi.

Colegi și oameni de demult cu care am pierdut legătura…i-am regăsit tot pe Facebook și a fost fain să ne reîntâlnim.

Dar am scris mult pe profilul meu, m-am arătat pe cât posibil așa cum sunt (atât cât știu și eu despre mine și cât văd) și a fost ușor să fiu descoperită și să se apropie de mine cei care gândesc la fel. Însă scopul principal nu a fost să mă promovez, să agăț, să…să…Ci să mă arăt, să cunosc, să am un loc online unde să mă exprim cum mi-e drag s-o fac: în scris.

Dacă aș ieși acum la agățat, fie afară pe stradă sau pe-un site din impulsul ca eu vreau să obțin o relație musai…mi-aș putea agăța pofta-n cui, că nu asta-i ideea să sari pe oameni

nu așa te apropii de oameni, ca de niște obiecte care-ți lipsesc și trebuie să-i convingi să-i cumperi, în condițiile în care ești și flămând după ceva apropiere reală.

De oameni te apropii cu sinceritate, atât cât ți se permite să intri în viața lor, când interesul este în mod real omul, legătura care s-ar putea să existe sau nu…Omul! Nu ce vrei tu să obții de la el. Apoi, dacă o legătură evoluează, vedeți ce vă puteți oferi cu plăcere.

Un alt exemplu de Cât de util e internetul

Am o clientă nouă foarte faină. Tipa este din Canada, s-a născut cu ceva boli severe, printre care și una care a cauzat paralizie. Deci e greu să iasă din casă, să muncească, să se integreze (mai ales că are și dureri în corp destul de des). Eh, gagica asta, în loc să-și plângă viața…s-a uitat la ce are la îndemână și ce poate face. Așa că pe ceva site de la ei, posta zilnic filmulețe amuzante.

Apoi și-a făcut propriul ei site pe care promovează ideile în care ea crede și socializează cu oameni din toate colțurile lumii. Are un program propriu, iar oamenii care s-au abonat la canalul ei știu că între orele alea o găsește online pentru povești.

Nu doar că e amuzantă, orientată spre soluții și creativă, dar o vezi că e real interesată să te cunoască, să vadă care e povestea ta, să te facă să râzi. Și simți cât de important e pentru ea să fii acolo și cu câtă bucurie primește orice-i oferi. Un smiley face, un comentariu, o poveste personală, întrebare, etc

Și și-a făcut o grămadă de prieteni online. Iar unele prietenii nu s-au rezumat doar la online, ci și-n viața reală.

La un momentdat, a primit un comentariu răutăcios în care era întrebată de pe un fond de superioritate “Cum poți trăi așa? Aici pe site e toată viața ta socială?” Iar ea a răspuns fermă “Da! Aici sunt prietenii mei și sunt minunați”

Vă dați seama cât a contat internetul și oportunitățile lui pentru femeia asta?

În concluzie, uitați-vă întâi în imediata apropiere și vedeți ce și pe cine ignorați, fiți atenți la scuzele convenabile care ne deleagă de responsabilitatea de-a face ceva, plecați de unde nu sunteți doriți sau nu mai vreți să stați, vedeți ce nevoi reale aveți…și folosiți cu încredere uneltele pe care le aveți la dispoziție.

Căci în timp ce foarte mulți oameni susțin cât de tari și prețioși sunt ei și cum n-au nevoie de nimeni și de online…exact aceștia sunt singuri, separați, și își neagă superior o nevoie firească după care tânjesc ca după aer.

Lasă pretențiile de importanță deoparte și fii sincer cu tine. Vezi ce-ți hrănește sufletul și ce poți face să găsești (sau inventezi) o sursă de a te alimenta cu ce e important pentru tine.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Tags : featured
Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response