close
Poezii

Trafic în lumea unui Eu

Pe-o autostradă cu X benzi
Mai mereu povești îți desenezi
Ce-a fost și te ține legat de tine
Or` ce va fi și te ține-n suspans…până vine

 

Trecutul e pe banda din stânga, iar viitorul în dreapta
Și nici cum nu poți accepta
Că mașinile vin și pleacă, dar te-agăți abitir
Să crezi că ești mașină și șofer; victimă, dar și martir.

 

Ești una cu mașina și cu ce se mai petrece
Nu vezi cum una vine…și alta trece,
Tu ești însăși traficul, care zumzăie mereu
În lumea unui Eu.

 

Și zici că ăsta ești!
Că meriți tot și până n-obții, nu te oprești
Că vrei castele și palate
Pe care să le plătești apoi în rate.

 

Nu la bani mă refer  ca plată, că ăștia-i faci
Ci la energie, vise ruinate și timp pierdut în draci
Pentru că erai atent la ce mai vrei și să-ajungi acolo…acel “Cum?”
Dar ai uitat să fii atent la drum.

 

Că ai făcut, și-ai fost bun și-ai merita să ți se dea
Mai mult decât o stare ce-o numești acum “rea”.
Uiți c-ai avut cel puțin o dată un contact cu fericirea
Dar aia ziceai că se cuvenea.

 

Ce faci, ce deții și cine ești
Le etalezi fără să te mai gândești…
Și prins într-un trafic greu
Ești în lumea…unui Eu.

 

Eu sunt, eu am, eu fac…
Fără să mă identific, nu mișc nici măcar un ac,
Câte-un rol, unde mă simt victimă, apoi sunt zeu
Și iată-ne, în lumea unui Eu.

 

La critică te aperi și când ești superior ataci
Din viață, lumea ta tu faci
Crezi că-i despre tine și intri-n defensivă
Cu un argument prost…și o față ușor naivă.

 

Un ping-pong emoțional, încercând să păstrezi
O imagine de-a acelui Eu pe care-l venerezi
Consumi în luptă…timp și energie
Nehrănind partea din tine care mai e încă vie.

 

În lumea unui Eu mereu va fi trafic surd
De dimineața…și până în amurg,
Până nu vezi că nu ești nici șofer, nici bandă, nici mașină
Gândurile or` să tot vină.

 

Dar nu traficul e problema, chiar dac-are putere
Ci lupta ta e vina…și victimizarea în durere.
Crezul pe care-l dai unui Eu absurd
Care urlă tare! dar e orb și surd.

 

Ce ai, ce faci, ce ești… e foarte bine
Dar tot ce-ți ceri, nu ți se cuvine.
Poți să le ai, firește
Dar până atunci, poate nu te mai comporți așa…regește.

 

Că nu dai ordin vieții să-ți aducă la picioare
Control, cunoștințe și să ai drept licoare…
O soluție magică care să te facă moștenitor de drept
A idealurilor, pe care să le strângi atașat la piept.

 

Când te lași purtat de viață, oriunde te-ar (a)aduce
Și-un moment mai acru, dar și unul mai dulce…
E același lucru care cere respect și încredere
Într-o forță car-există, deși nu se vede.

 

Și când înveți pe locul tău să stai
Fără să iei ceva personal sau în altul să dai…
Începi să guști cu întreaga ființă
Ce ți se oferă deja și ce poți face, cu recunoștință.

 

Și șezi blând, în pielea ta, smerit
Lăsând în fundal să fie furtună, apoi soare potolit,
S-auzi vuietul cu fiecare mașină care trece
Dar făr` să ieși în stradă, să vezi ce s-o mai petrece.

 

Aduni respect și pentru ce nu înțelegi
A minții putere nu mai poți acum s-o negi…
Și-atunci vezi mai clar ce-a fost și va mai fi, mereu
E doar un trafic. În lumea unui Eu.

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

Leave a Response