close
Povești de succes

Am făcut rămășag pe viața mea că voi reuși

no thumb

Alex Spanos lucra în brutăria familiei 15 ore/zi, 7 zile/săptămână și câștiga 40 de dolari.

În anul 1951 avea nevoie de 250 $ pentru a plăti datoriile intervenite după nașterea celui de-al doilea copil, așa că a cerut o mărire de salar de la tatăl lui, care l-a refuzat.

Alex și-a dat demisia din afacerea familiei și știa că are un scop, trebuia să pornească pe un drum nesigur și deloc ușor.

„Am făcut un pariu punând la bătaie singura monedă pe care o aveam: am făcut rămășag pe viața mea că voi reuși.”

Spanos era un șomer fără școală, la 27 de ani, de curând tată a doi copii, fără bani,servici, relații sau perspective.

„Mă aflam la granița dintre mediocritate și succes,cele două extreme fiind despărțite doar de o ușă de lemn subțire. Mediocritatea se afla acolo unde mă aflam eu, subsolul mici brutării a tatălui meu,imigrant grec.Era o lume unde aveam siguranță, securitate- și muream încet. De cealaltă parte a ușii, unde aș fi găsit într-un final succesul, nu era un covor de intâmpinare.Era un loc intunecat,nesigur, neprimitor,care pentru un brutar de 27 de ani sărac lipit pământului, părea mult mai înspăimântător decât a sta legat de subsolul unde mă aflam.

Nu aveam nicio garanție că dacă plecam din brutărie aveam să ajung undeva. Dar am descoperit repede că atunci când am făcut acel pas important am intrat într-o lume în care succesul,prin multă muncă, era cel puțin posibil.Un lucru era sigur: dacă aș fi rămas în acel subsol, m-aș fi condamnat la o viață banală. Muncă, luptă, pensie,moarte. Încă unul îngropat sub un epitaf plin de scuze.”, spunea Alex în cartea sa, Sharing the Wealth.

Spanos a împrumutat 200 de dolari de la un prieten și a înființat un serviciu de livrare a hranei, pentru fermierii mexicani imigranți din orașul său natal Stockton,California. Astfel, a ajuns să le ofere și cazare și în doar câteva săptămâni, câștigase mai mult decât o făcuse în 20 de ani în brutărie.

Consilierul lui fiscal l-a sfătuit să investească în terenuri , a făcut și acest lucru și curând construia locuințe.

„Nu știam nimic despre afacerile în construcții, dar nu mă temeam să accept șansa de a învăța.Era o afacere pe care doream să o stăpânesc cât mai repede posibil”

Așa că a învățat totul despre construirea caselor, de la cel mai simplu,la cel mai complicat aspect, iar astăzi, acest brutar o dată sărac,este unul din cei mai bogați oameni din Statele Unite ale Americii. Deține numeroase afaceri și cea mai mare firmă de construcții din țară.

„Totul, se reduce la a crede în tine însăți.Aceasta este o forță care-ți dă puterea să perseverezi și să încerci lucruri noi. Dacă nu aș fi crezut în mine, nu aș fi părăsit niciodată brutăria tatălui meu și nu aș fi intrat în afacerea de livrări. Dacă n-aș fi crezut în mine , nu m-aș fi aventurat în construcții,unde am reușit să fac o avere.

A crede în tine însuți -a avea încrederea să spui VOI ÎNCERCA și VOI ÎNVĂȚA în loc de nu pot- este esențial pentru orice poveste de succes”

Tu ce scop ai? Și ce scuze folosești ca să te sabotezi singur?

Cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

8 Comments

  1. Frumoasa istorie , ar putea fi istoria fiecaruia din noi…..Concluzia ?
    Indrazneste, ia-ti viata in propiile maini,priveste cu curaj viitorul si urmareste-ti cu pasiune propiile vise.Doar de tine depinde sa ai o viata remarcabila.

    Multumim Raluca pentru aceasta pilda de viata.

  2. mereu am gindit pozitiv am facut performanta in ori ce mlm dar din potriva multi din cei adusi nu ai avut succes si au crezut ca alti sunt vinovati,mau parasit cu motivul ca nau fost motivati si dind vina mereu pe cei din jurul lor din pacate mau plarasit atunci si eu miam cam pierdut speranta inceputului si am abandonat afacerea. miam dat seama ca am investit degeaba in afacerea mea si in oameni care mau parasit.Dar nu ma supar merg mai departe eu vreau pot si voi reusi .recunosc tot ce investesc daca nu insist am sa pierd si aicia ,dar eu nam sa mai ma dau batuta si voi lupta sa reusesc ceia ce am investit

  3. O poveste frumoasa , dar trebuie accentuat mediul SUA. In Romania e Miorita balada de baza. NU cred ca la inceput 200 $ au fost necesari pentru avize si dupa o luna sa plateasca impozitele de la noi, si intre timp sa fie verificat de n organe mai rau decit taxele de protectie.Nici eu nu descurajez, nu ma las, sunt pregatit sa rezist. Am nervii tabaciti de institutiile statului mafiot. Trebuie sa traiesc aici , nu sunt las , nu plec, sa plece ei, macar vremelnic la puscarie. Mai devreme sau mai tirziu vor plati in vreun fel.

  4. Visele sunt legătura noastră cu viitorul.
    Dacă nu am visa, prezentul fiecăruia ar fi searbăd şi lipsit de farmec.
    Practic, am renunţa la evoluţie sau mai bine zis , am renunţa la… Viaţă !

    Visele sunt deosebit de importante deoarece – în timp și cu perseverență! – duc la scopuri clar definite .
    Iar când scopurile sunt clar definite , visele se împlinesc.

    Ceea ce nu ne împiedică să avem mereu alte vise , alte aspiraţii , alte împliniri.
    Visând doar de dragul visului am trăi doar o realitate virtuală , ideală , unde luptele VIEŢII nu încap…

    Viaţa adevărată este o permanentă luptă, cu Înfrângeri şi Victorii – faţete ale aceleiaşi monede.
    Merită deci să visăm visuri măreţe , iar apoi să le transformăm în scopuri atinse!

    Îți mulțumesc Raluca pentru… ”ENTUZIASM”!

    Cu respect,
    Dan Duduman

Lasă un răspuns la Galfi IBI Anulează răspunsul