close
no thumb
It is a poor idea to lie to yourself

Nu pot scrie la modul general de ce mințim, căci fiecare om are motivele lui și cauze emoționale diferite. Însă pot să-ți spun de ce unii oameni mint.

Minciuna o consider josnică nu atât pentru celălalt, cât pentru propia persoană. De asemenea, cred că cea mai cruntă minciună este din relația cu tine însuți. De acolo pornește acest impuls de a-i minți apoi și pe ceilalți.

Unii oameni mint pentru că se tem să nu fie judecați, vor să aibă un rol bine conturat și să fie apreciați pentru el. Alții, mint pentru că nu se cunosc suficient de bine și au o încredere scăzută în ei, așa că ei consideră că trebuie să înfrumusețeze viața lor…măcar în ochii altora.

Întrebarea nu este de ce mint oamenii, ci de ce minți tu, chiar și câteodată. Întrebarea e cât de sincer ești tu cu tine?

Iar dacă te deranjează când ești mințit în relații, întreabă-te cum și unde te minți pe tine și cum reacționezi când auzi un adevăr care este dureros.

Minciuna mea

În relațiile mele, am fost mințită atunci când am început eu acest dans. Cu cât așteptările mele erau mai mari, proiectam pe un el ceea ce îmi imaginam și cum credeam eu că ar trebui să fie. Întâi m-am mințit pe mine. Abia apoi am văzut discrepanța între filmul proiectat și realitatea lui. O numeam minciună, însă înainte să fiu DEZamăgită, nu cumva m-am amăgit singură?

Când am încetat să mai pun greutăți în spatele oamenilor și i-am lăsat să mi se arate așa cum sunt și cum vor, fără să mă agăț de cum vreau eu, cum cred eu că e bine și că trebuie, am descoperit ce înseamnă sinceritatea și autenticitatea. Încurajam asta și atunci celălalt nu mai simțea nevoia să se protejeze sau să-mi împlinească mie așteptările, așa că se putea arăta cu toate întunecimile lui.

Prejudecăți și convingeri

Unii oameni spun că bărbații mint mai mult, alții că femeile. Mă îndoiesc că există un concurs serios pe tema asta sau măcar c-ar conta,  și mai degrabă tind să cred că ambele tabere mint la fel de mult. Din nesiguranță, frică, furie sau unii susțin că și din prea multă iubire se poate întâmpla.

A spune că bărbații mint sau femeile mint mi se pare o prejudecată și ar fi mai bine poate să vedem dincolo de cortină. Dacă ai în viața ta oameni care nu sunt sinceri cu tine, observă mai bine care este relația ta cu tine,  unde te minți și ce ai vrut să vezi în relațiile tale. Înainte să te mintă cineva, ai făcut-o tu, chiar dacă sub formă de amăgire.

Pedeapsă

Întreabă-te cum reacționezi când celălalt este sincer. Dacă întrebi ceva, iar el îți spune părerea apoi te enervezi, încurajezi minciuna. Văd mulți oameni pedepsiți pentru sinceritate (de obicei bărbați). De exemplu, sunt femei care își încep propoziția cu „Fii sincer…” și paradoxal, după răspunsul sincer, se supără, plâng, nu mai vorbesc, etc. Tu ai mai fi sinceră dacă ai vedea așa efecte?

Soluția ar fi ca atunci când vrei să afli o părere, să îți asumi că răspunsul poate să fie și unul neplăcut. N-ai decât să te bucuri de sinceritate și dacă tu consideri că este vreo problemă, să o rezolvi.

Stimă de sine scăzută

Unii oameni au o stimă de sine sub zero, așa că mai înfrumusețează câte o poveste, o reușită, pentru a primi aprecierea ta. Nu este bine, dar nu este nici rău. E doar un fapt. Înainte să îi judeci, gândește-te că poate le e teamă să nu fie judecați.

Dacă ai tendința să minți doar pentru a fi apreciat, gândește-te cum ai putea să fi apreciat prin adevărurile tale. Minciuna, pe termen lung scade stima de sine și poate duce chiar și la depresie.

Cine se aseamănă, se adună

Revin la asta pentru că am convingerea că nu ai cum să fi într-o relație (de orice fel) cu cineva care minte, atâta timp cât tu ești sincer cu tine și cu ceilalți. Dacă ești mințit de cineva, ai un rol complementar.

Prea puțin contează de ce minte celălalt și mult mai important este de ce și unde te minți tu. Cum îi accepți pe ceilalți și mai ales, cum te accepți pe tine?

Tu, pe tine. Tu, în interiorul tău

Ia-ți privirea de la ceilalți și nu te mai gândi de ce ești mințit, care sunt motivele oamenilor de a minți și cum poate să fie lumea asta așa. Nu este vorba despre ceilalți, ci despre tine. Tu, pe tine, cum te suporți când ești sincer? Tu, pe tine, cât de des te amâni, eviți să-ți privești problemele în ochi și le ascunzi bine sub zâmbete, cumpărături și vicii?

Tu, în interiorul tău, când ai privit ultima data?

Căci cea mai crudă minciună nu este cea care ți-o poate livra omul de lângă tine, ci infidelitatea ta față de tine însuți, minciunile ce ți le repeți în minte și adevărurile ce preferi să nu le vezi azi. Poate mâine, azi nu. Asta este problema de fapt. Ceilalți, sunt doar oglinda care îți este pusă în față, ca să ai curajul să te privești cu sinceritate, în interior.

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

3 Comments

  1. Ahh, cât de adevărat… Oare de unde să luăm acel curaj să ne privim în oglindă și să ne uităm în adâncul inimii noastre fără perdelele groase? Oare de unde să luăm acel curaj și să stăm jos cu apropiații noștrii și să le spunem adevărul gol goluț? De ce nu ne respectăm îndeajuns de mult să știm că mințind îi rănim pe cei de lângă noi? De ce ne amăgim singuri cu minciuni, după aceea pe apropiații noștrii? De ce suntem câteodată atât de lași, să nu observăm, că mințind în primul rând pe noi înșine, amânăm de fapt starea de disconfort, suferință, chiar depresie…. Cât de josnică poate fi omul din cauza minciunii… Vorbesc de mine… Mint… și nu-mi place…Sufăr crunt din această cauză și totuși nu am curajul să spun adevărul…. Aș dori să fie mai simplu… Câteodată mă întreb, oare merită să minți? Ce obții prin minciună? Și știu…. Dacă aș spune adevărul, ar trebui să renunț la ceva care nu este dorit de apropiații mei, însă care îmi provoacă mie bucurie… Dar poate prea mare bucurie… Cred că atunci când minți, ți-e frică să nu pierzi ceva… Dar ce se întâmplă atunci când știi, că acel ceva nu are cum să fie a ta? Mințind amâni înșățișarea cu adevăratele probleme… Cât de frumos scris în acest articol… Mă regăsesc în totatlitate în el… Atâât de adevărat… Cred că mințind nu înseamnă întotdeauna încredere scăzută de sine, înseamnă o harababură totală între sentimente, o situație tulbure în care nu ai ordine în interiorul tău și nu știi de fapt ce vrei cu adevărat… Mulțumesc de sinceritatea întâlnită în acest articol. Mulțumesc pentru că pot să citesc în acest blog lucruri care sunt evitate de cele mai multe ori, mulțumesc că aici sunt spuse lucrurilor cu adevărat importante pe nume…

  2. Interesant.Sotul meu m-a acuzat destul de des,ca sunt o mincinoasa,si culmea eu ,cel mai bine ma simt atunci cand spun adevarul,dar intr-adevar sunt situatii in care ,decat sa spun adevarul,mai bine tac,si atunci cand nu am incotro mai si mint,dar foarte rar.Eu as fi foarte multumita sa nu trebuiasca sa mint niciodata.
    Va multumesc pentru articol.

Leave a Response