close
maxresdefault

În urmă cu vreo trei luni, m-au sunat bunicii să-mi spună că urmează să mă contacteze văru-meu din America (pe nume Ionică) să-l ajut la ceva.

Și la scurt timp mă sună Ionică să mă roage să-i încarc cartela cu 10 euro, că a fost plecat prin Europa, urmează să vină în România și vrea să-și sune nevasta din America. M-am dus la magazin și i-am încărcat cartela. M-a mai sunat apoi omul, dar n-am avut timp de el, căci eram ocupată.

A doua zi dimineață mă sună mama să-mi spună că văru-meu a intrat în ceva probleme și e jalea de pe lume ce se întâmplă. Întreb ce s-a întâmplat și-mi zice “Păi taică-tău i-a tot încărcat cartela toată seara, în total a transferat 70 euro, iar acum ne-a sunat un prieten de-a lui că au avut accident de mașină și e la Târgu Mureș.„ Moment în care mi s-au aprins toate beculețele și am zis Stai așa! Îl sun pe tata.

  • Tată, ce-ți cere?
  • Păi săracu a avut accident de mașină, e grav accidentat în spital și urmează să-l opereze
  • Nu nu! ce îți cere?
  • 1200 lei pentru operație
  • Stai așa! Zic eu. Nu trimite nimic, vreau să verificăm informația.

Și sun la spitalul de la Târgu Mureș să întreb dacă e internat un individ pe numele lui. Doamna de acolo zice că nu. Întreb dacă a venit cineva grav accidentat azi noapte, doamna îmi zice „Nu domnișoară, a fost liniște și pace azi noapte.”

Buuuuun! Îl sun pe tata și îi spun să nu trimită niciunde, nici un ban și o sun pe nevasta lui văru-meu în America, să o întreb în ce belele a intrat Ionică de are nevoie de atâta credit pe telefon și acum bani. Dar surpriză! Ionică era acasă în state, tocmai își bea cafeaua cu soția.

AHA! Deci e țeapă!

Și mi-am derulat în minte tot ce s-a întâmplat cu o zi în urmă.

  1. Dacă bunicii mi-au spus că mă sună văru-meu Ionică…păi putea să fie vocea Mirabelei Dauer că eu tot pe Ionică îl auzeam.
  2. Când am mers la magazin să iau cartela, am avut o stare de tristețe inexplicabilă (pare-se că viața ne dă semnale clare), însă am intrat în povești mentale de genul „Fii serioasă! E vărul tău, ajută-l și nu te tot agita!”
  3. La magazin m-a întrebat vânzătoarea cui îi iau cartelă, apoi a zis „Sigur e vărul tău?” Niciodată n-am mai pățit să mă întrebe la magazin de ce cumpăr ceva, pentru cine, cum…Din nou, viața îmi dă semnale.
  4. De trei ori la telefon mi-a zis din greșeală Ramona în loc de Raluca. Nu mi-a dat nici atunci de bănuit, căci eram în filmul meu mental și mi-am zis că o fi obosit de la drumul lung. Hehe!

La început m-am revoltat că am fost păcălită și pentru că nu m-am prins la timp, a avut de suferit și familia mea. Apoi am lăsat revolta deoparte și m-am gândit că există o șansă ca acești hoți să fie prinși, deci am sunat pe numărul care ne tot apela, pe individul care era cică prietenul lui Ionică.

Am pus telefonul pe speaker și cu alt telefon am înregistrat convorbirea.

  • Vai de mine! Verișorul meu! Sigur că trimit oricâți bani e nevoie doar să fie bine, am zis. Doar vă rog să-mi dați un număr de cont unde să pun banii și un nume, iar dacă e posibil vreau și data nașterii.

Individul de la celălalt capăt al firului s-a pierdut în entuziasm când a auzit că trimit oricât, așa că mi-a dat nume, nr cont și data lui de naștere.

I-am spus că fug la bancă și depun banii. Am fugit însă la poliție cu înregistrarea convorbirii și datele obținute.

Povestea mea s-a terminat cu bine. Infractorii prinși (lucrau câte doi), oamenii care au fost fraieriți și-au recuperat banii, ei fac pușcărie acum.

Însă mai am o poveste care încă nu are un final fericit.

Un iubit de-al meu a fost plecat pe mare vreme de 5 luni. Acum o săptămână și-a terminat voyage-ul și s-a îmbarcat spre casă, însă nu le-a spus părinților că vine ca să le facă o surpriză.  Exact în acea zi, tatăl lui a fost sunat și i s-a spus că fiul lui a dat cu sticla în cap unui coleg și l-a omorât pe vasul pe care lucra. Dacă vrea să-și aducă copilul înapoi în țară, era musai să scoată de unde poate 5000 euro.  La un moment dat a vorbit la telefon chiar și cu “fiul lui” care plângea și-l implora să facă rost de bani, fără să-i spună și la mama lui ce se întâmplă (maică-sa m-ar fi sunat pe mine să verifice informația).

Omul a făcut tot posibilul și imposibilul și s-a împrumutat. S-a întâlnit cu hoțul în Oradea și a pus în mâna lui banii; abia când a ajuns acasă a aflat că e țeapă și fiul lui e bine mersi pe tren, în drum spre Cluj.

În cazul ăsta hoții au fost mai șmecheri și mai puțin copleșiți de emoții, așa că au sunat de pe numere necunoscute (nr privat sau cum apare pe telefon), s-au întâlnit personal cu tatăl și l-au pus să-i aștepte într-un loc izolat din parc, unde nu erau camere de vedere pe stradă.  Poliția nu a reușit să-i găsească și ziceau că sunt șanse minime.

De ce scriu acest articol?

Pentru că astea sunt cele mai bune exemple de hipnoză. Adormirea aia în care trăim noi, cu filmele noastre mental-emoționale, fără să fim conectați o secundă la realitate. Fără să avem o minimă luciditate de a verifica o informație (care ne este dată sau care este în capul nostru)

Eu am exemplificat cum mi-a dat realitatea semnale că ceva nu e în regulă. Nu le-am ascultat că eram în capul meu. Familia mea la fel.

Tatăl iubitului meu, a avut un șoc puternic când a auzit că fiu-său a omorât pe cineva, așa că nu a mai gândit deloc și ar fi făcut orice în acel moment. Chiar a avut impresia că vocea celui de la telefon era a fiului lui.

Înțelegeți unde e problema de fapt? Emoții!

Toată manipularea de pe lumea asta se bazează pe emoții. Indiferent că vorbim despre politică, mass-media, filme, biserică, dezvoltare personala sau hoție, suntem niste oameni extrem de PREVIZIBILI. În funcție de ce emoție ni se bagă pe gât, se știe din start cum vom REACȚIONA. Pentru că atunci când ai o emoție puternică nu mai gândești aproape deloc. Nu mai ești lucid, nu e nimeni treaz în tine, așa că emoția ia decizia în locul tău. Urmezi un tipar și ești un roboțel care acționează automat.

Nu este de judecat niciun om care ia țeapă, căci e de înțeles. Când auzi că copilul tău a omorât pe cineva sau că a avut un accident (de obicei astea îs poveștile hoților), ai un șoc emoțional puternic, nu mai judeci logic și te lași copleșit de emoții și filmele din capul tău. Ești complet deconectat de la realitate, nu vezi niciun semnal al vieții.

Lăsând la o parte puțin aceste experiențe, ia gândește-te cât de des reacționezi pornind de la emoții puternice? Cât de mult te fraierești de fiecare dată când dormi în viața ta și te lași absorbit de filme mentale (pozitive sau negative)? Cât de scos din priza realității ești?

Ponturi de supraviețuire la hoți:

  1. Orice veste ai primi la telefon, scutură-te de emoții și păstrează-ți un minim de gândire critică (să-ți pui întrebări adică). Hoții și multe alte manipulări de pe lumea asta, se bazează pe faptul că noi ne lăsăm copleșiți repede de emoții și dormim pe noi.
  2. Trebuie să știi că oricât de departe ți-ar fi plecat la muncă copilu, nepotu, soțul sau oricine, dacă se întâmplă ceva vei fi anunțat oficial de către cel pt care lucrează sau cineva pe care chiar cunoști și NIMENI nu-ți va cere bani, încărcari de cartele sau orice material. Hoții se bazează pe faptul că nu poți să contactezi imediat omul care nu e aproape de tine și nici nu te gândești să o faci de la șocul veștii. Deci din nou….scutură-te un pic de emoții și pune-ți întrebări.
  3. Dacă nu ai răbdare să verifici adevărul celor auzite la telefon sau nu ai cum să contactezi ruda imediat și ești ros deja de emoții, poți să faci un lucru simplu și extrem de util și anume: Întreabă-l pe cel de la telefon o informație personală despre persoana de care vorbește. Câți copiii are, dacă e căsătorit, în ce țară lucrează mai exact, câți ani are, etc. Poți pune mai multe întrebări și asigură-te că întrebi ceva ce nu apare pe Facebook ca informație.
    Dacă te prinzi că e șmecherie, sugerez să joci puțin teatru și să-ți dai întâlnire cu persoana ca să-i dai banii (sau să ceri cât mai multe informații) și apoi mergi frumos la poliție. Eu în cazul meu așa am reușit să-i prind (cu nițel teatru).

Acum aplică aceste puncte și la alte aspecte din viața ta: Scutură-te de emoții ca să poți fii lucid, privește imaginea de ansamblu și culege toate datele, verifică informația (pune-ți întrebări, probează realitatea, fii atent).

Nu e cazul să fim furioși la aceste cazuri, ci să ne trezească niște semne de întrebare referitoare la cât de vii și atenți suntem la viața noastră. Oricine poate fi păcălit și nu e de judecat că a picat în plasă. Însă e esențial să fim atenți la lumea noastră interioară și semnalele de avertizare (care există, dar sunt insesizabile pe lângă zgomotul emoțiilor).

Repet: Cele mai mari manipulări de pe lumea asta (și nu mă refer doar la furturi acum) se bazează pe naivitatea noastră și pe iluziile în care cădem negreșit atunci când ne lăsăm copleșiți de emoții puternice (pozitive și/sau negative).

Ori majoritatea oamenilor sunt înnebuniți după emoții. Se hrănesc cu ele din filme, din discursuri, din viața lor care dacă nu e suficient de piperată…o fac ei să fie adăugând puțină dramă și multe proiecții pozitive (visuri de viitor cică).

Îți plac emoțiile puternice, adrenalina, hipnoza în care te bagă toate astea, căci așa fugi din propria viață și ai impresia că ești mai viu pe dinăuntru atunci când te străbate o emoție puternică (mai ales pozitivă). Și de fapt e chiar opusul, ești somnambul și realitatea îți tot transmite semnale pe care nu vrei să le vezi, căci ești prea prins în iluzii. Și ne plac iluziile. Mai ales când sunt colorate, sclipicioase și promit mult. Atenția spre iluziile astea aparent pozitive sunt garanția că poți cădea foarte ușor și îți pregătești pătuțul cald pentru suferință.

Nu vă revoltați pe șarlatani, căci cei mai mari șarlatani suntem noi înșine în viața noastră. Ne furăm singuri și din păcate nu de bani, ci de energie, adevăr, sensibilitate, integritate.

Cazurile de genul celor de mai sus doar ne avertizează că suntem în lumea noastră și n-avem nicio treabă cu viața asta reală.

Acum gândește-te mai bine…cu ce te hrănești de fapt? Cât de atent și viu ești în viața ta?

Te îmbrățișez cu dragoste și entuziasm

Raluca Muresan

The author Raluca Muresan

1 Comment

Leave a Response