Fă ceva cu ce ai, înainte să te uiți la ce-ți lipsește

Fă ceva cu ce ai, înainte să te uiți la ce-ți lipsește

Impresia că dacă am afla ce nu știm ni s-ar lumina subit mintea…precum și impresia că dacă am avea ce ne lipsește am acționa mai ușor și ar bubui starea de bine ori succesul mi se pare a fi cea mai fascinantă capcană a minții noastre.

Tocmai pentru că există această capcană în noi toți, chiar dacă în aspecte sau contexte diferite, strategiile de marketing vizează un prezent în care acționezi oricum automat și decuplat, un viitor pe care să ți-l imaginezi, apoi creează ideea de nevoie a unui produs, curs, gen de terapie, parfum, telefon etc etc.

Dacă ne-am simțit vreodată păcăliți de vreo ofertă…este bine să știm că acea capcană o avem deja în noi și ne păcălim în fiecare zi cu tot felul de gânduri și oferte irezistibile de-a evada din prezent și ce putem face acum.

Iar prezentarea unei oferte la vreun produs doar s-a folosit de ceea ce există deja în noi toți. Cel care vinde doar se folosește de ce știe că funcționează.

Mulți oameni au devenit dependenți oarecum de informații (evenimente, cărți, cursuri) doar pentru că au căzut în capcana de-a crede că au nevoie să descopere ceva ce nu știu, ca să-și schimbe viața.

Însă poate e nevoie să descoperi voința de-a face ceva cu ce știi, căci viața ți-o schimbi cu lucruri de bun simț, mult mai simple decât crezi, mărunte, dar constante.

Și chiar dacă este o voce micuță care le spune că nu mai dau banii pe niciun curs pentru o perioadă, la prima reclamă…își adaugă datele cardului și plătesc pentru un alt curs.

Nu pot să refuze un anunț creat bine care “parcă” le citește gândurile, problemele și dorințele, pentru că automat în mintea lor apare întrebarea “Și dacă pierd oportunitatea vieții mele? Dacă de data asta fix cursu ăsta o să mă ajute la ce vreau?”  

Instinctiv, ne uităm la ce ne lipsește și trebuie să procurăm rapid, în loc să vedem ce deținem deja și ce putem face cu ce avem.

Este o caracteristică a naturii umane, de-a fi nemulțumiți, de-a vedea ce nu merge, ce nu avem, ce lipsește la nivel mic și mare.

În limite sănătoase, asta-i o super calitate care ne îndeamnă la responsabilitatea de-a schimba ceva, la descoperiri, muncă și evoluție.

Însă atunci când nemulțumirea duce spre victimizare și consum de energie, devine piatră de moară. Iar noi devenim pradă ușoară.

Căci această caracteristică pusă drept capcană (de noi înșine, apoi de alții), ne duce spre impresia că trebuie să obținem X lucru/informație/abilitate/etc ca să putem să…

Însă cu toții simțim că ne păcălim.

Și păcălindu-ne astfel, ne dăm puterea altora, având impresia că sigur cineva știe mai bine, are informații mai multe, poate mai mult, deci trebuie să caut autorități în domeniu care mă interesează.

Are și asta un sâmbure de adevăr, că într-adevăr nu le putem ști pe toate și sunt oameni care ne pot învăța sau ajuta, chiar sunt autorități pe multe domenii. Însă întâi trebuie să ne asigurăm că îi știm evalua corect și că nu vrem să fugim de viața noastră și de responsabilitatea de-a face ceva acum, cu ceea ce avem și putem deja.

Dacă fugim de puterea noastră de decizie și subestimăm constant pașii mici pe care putem să-i facem acum, dar îi amânăm, atunci cu siguranță nu putem nici evalua corect un om care să ne ajute, ci vom merge tot la acei oameni care ne vor întări fuga de sine.

Chiar și când ne dorim să schimbăm ceva, întâi trebuie să recunoaștem și să acceptăm ceea ce este. Iar pornind de aici, să vedem ce avem la dispoziție, ce facem cu ce avem și abia apoi cum obținem ceea ce ne lipsește. Însă în acest caz, starea este de responsabilitate și putere interioară.

Știi că stă în puterea ta ca folosindu-te de ce ai să afli/obții/schimbi ceva. Și adesea, după ce te-ai folosit de tot ce aveai, obții ceea ce nici nu știi că-ți lipsea și te-ar ajuta.

Obții natural răspunsuri, resurse, informații, oameni faini care să te susțină și rezultate benefice…doar pentru că ai rezistat tantației de-a minimaliza pașii mărunți și în schimb ai făcut tot ce-a ținut de tine, cu ceea ce-ai avut și putut.

Nu e ușor să reziști la capcana de-a căuta întâi în viitor, în exterior la alții sau să te uiți la ce trebuie să obții și nu poți…tocmai de aceea răsplata e mare.

Ce propun eu e doar o atenție mai mare la propriile mecanisme interioare. Fără judecată și presiune. Doar o atenție curioasă.

  • Chiar dacă vezi ce-ți lipsește, uită-te și la ceea ce ai, ceea ce poți și ce știi deja. Fă ceva pornind de acolo și apoi observă ce mai vine spre tine.
  • Folosește ce ai deja, înainte de-a acumula mai mult.
  • Iar în privința cursurilor, cumpărăturilor, etc…eu m-aș uita sincer cum folosesc ce dețin deja. Și de câte ori mi-am spus că X carte mă va ajuta/salva/va fi miraculoasă…dar nu a fost. Sau nu am făcut nimic de pe urma a ce am citit acolo.

Dacă în istoricul trecut nu am avut măcar o dată o experiență de-a folosi ceva din ce aflu, sunt slabe șanse ca fix acum, la cartea cu nr de ordinul miilor să fac brusc ceva.

  • Întâi mai degrabă aș scrie pe-o foaie tot ce știu, ce am citit, ce am ca resurse, informații, calități/abilități și aș face tot ce pot din ele. Apoi aș mai cumpăra sau aș căuta să aflu și alte lucruri.

Și dacă chiar e o mare oportunitate o carte, un curs, un eveniment, un ceva ce cred că-mi trebuie că e miraculos…atunci oportunitatea aia sigur va mai fi acolo și după ce fac ce pot și știu cu ce am deja. În plus, dacă e oportunitate pe bune, abia după ce am făcut partea mea de muncă așa cum am putut, pot savura ceea ce mi se oferă.

În loc să ne temem să pierdem oportunități de achiziții, mai bine ne-am teme să nu mai pierdem oportunitatea unor decizii prezente, pe care le ignorăm constant de-o vreme bună deja.

Raluca Muresan

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *