Oportunitatea Facebook

Oportunitatea Facebook

Ieri a căzut Facebook-ul pentru câteva ore, iar la revenirea lui majoritatea statusurilor erau despre cât de bine e fără platforma asta, cât rău ne face invenția asta și cât de șmecher, bogat și neobrăzat e fondatorul, cât de tare urâm că suntem dependenți de scroll&like&love (or hate, adaug eu, deși nu există butonul) și o bună parte susținea că ar trebui să pice măcar câteva zile pe săptămână, că așa ne conectăm și noi unii cu alții.

Înainte să-mi spun părerea despre platforma asta de care și eu sunt dependentă sub o formă sau alta, dați-mi voie să vă semnalez că toate aceste statusuri în care declarăm atât de nervoși că Facebook e nașpa și ne face viața amară…sunt scrise chiar pe Facebook.

Mie mi-a lipsit în alea șase ore. Pentru că aveam ceva de promovat, pentru că trebuia să vorbesc cu cineva pe Facebook Messenger, pentru că nu puteam răspunde la un mesaj important pe Whatsapp și pentru că mă atașez de un confort oferit de produse/platforme/chestii tehnologice și îmi displace când ceva nu merge la ele. Da îmi displace atât de tare încât m-aș implica să ajut la rezolvarea problemei (mai în glumă, mai în serios).

Desigur că pentru toate “problemele” mele de ieri când era Facebook-ul căzut…am găsit soluții, am trimis e-mail-uri, am dres și am îmbinat lucrurile în așa fel încât să iasă bine și ce nu iese…să amân până-și revine și să iau în considerare ce aș face/ce back-up-uri și soluții am, dacă într-o zi va dispărea această platformă în Raiul din care face parte acum și Yahoo Messenger.

Eu pe Facebook am cunoscut oameni foarte foarte foarte faini, cu care nu am păstrat legătura doar aici, ci i-am scos din spatele ecranului la o cafea pusă pe masa vreunui restaurant.

Am terapiat, relaționat și am îmbrățișat oamenii cunoscuți aici. Cu o parte din ei relaționez apropiat și locuiesc, dar ne-am găsit aici, apoi ne-am făcut o viață împreună.

Pentru mine Facebook-ul a fost de la început o oportunitate să mă exprim și să mă expun așa cum sunt, cu ce am de oferit, făcut, cerut (promovarea serviciilor, jurnale de Facebook, etc)…și să creez relații noi (cu oameni care sunt ca mine și pe care-i pot găsi, urmări, să le scriu, etc). Chiar pe facebook îmi țin multe terapii, țin legătura cu oameni care m-au găsit promovându-mă prin articole, feedback-uri, ori vreo poză cu un citat…tot aici.

“Da pe vremuri….așteptai scrisori”, zic unii.

Așa e maică! Așteptam scrisori și trimiteam și eu prin Poșta Română, unde tot timpul aveam câte-o peripeție cu o tanti nervoasă sau plictisită la ghișeu. Dar am întâlnit și femei foarte faine și serviabile. Am corespondat astfel o perioadă lungă, am scris pe pagini albe puse într-un plic cu timbru sau am trimis vederi de la mare care ajungeau în trei luni; și mi-a făcut mare plăcere.

Doar că acum, în vremurile astea, am ales să mă adaptez la ce este și să folosesc ce am la dispoziție în așa fel încât să-mi fac o viață drăguță cu ceea ce-mi doresc, nu amară și melancolică după trecutul în care și hainele se spălau la râu.

Este un confort oferit de unii care au venit cu ideea de-a inova, de oamenii care și-au tot cerut și au luptat pentru drepturi (inclusiv ale noastre), de un sistem care a permis creativitatea și libertatea de exprimare (cu tot cu lacunele ei), un confort de care aleg să mă bucur, înainte să-i găsesc nod în papură.  

Îi găsesc și noduri. Doar că dacă mi le exprim alea (mie sau public), mi-e musai să fiu atentă și la beneficii și la raportarea mea interioară față de ceva ce am primit pentru că alții au muncit.

Și de-asta țin să scriu despre asta, să amintesc de responsabilitatea fiecăruia dintre noi de-a vedea lucrurile puțin mai departe decât propriul nas și de-a fi dacă nu mulțumiți de ce avem, măcar deciși să schimbăm ceva. Sau să stăm pe loc. Da cu împăcare, cu conștientizarea că este alegerea noastră.

Oricât de șmecher ar fi Zuchi sau cum îl cheamă pe fondator, el a fondat chestia asta pe care noi o folosim. Că scoate bani mulți și profită de afacerile oamenilor care se promovează, că schimbă algoritmii și ne obligă să băgăm și reclamă plătită….păi da. DAR ASTA AM FI FĂCUT ȘI NOI!

E normal când muncești să inovezi și să scoți ceva, să îți scoți odată cu produsul, măcar după o vreme…și banii.

Dacă te îmbogățești din asta foarte bine, da tot înseamnă că ai muncit de ți-au sărit capacele. Și dacă ai avut noroc…norocul ăla e mult mai muncit decât au făcut vreodată cei care se plâng pe margine. Fie și numa că-ți folosești niște talente native sau carisma sau puterea de convingere…ceva ai făcut să ai „noroc”!

Iubesc românii foarte tare și în cultura, țara și sufletul ăsta românesc mă regăsesc eu, cu tot sufletul plin și cu pace.

Cu oamenii ăștia și cu românii mei vreau să lucrez, să trăiesc și să mor. Însă eu cred că noi românii nu avem noroc pentru că ne plângem prea mult și nu vedem dincolo de invidie și vorbele generale care ne confirma propriile prejudecăți.

Deci înainte de-a ne plânge că Facebook-ul ne-a distrus viața, hai să vedem ce ne-a și adus. Că viața ne-o distrugem singuri foarte pricepuți, cu sau fără Facebook. Dependențele noastre sunt constante că găsim permanent în ce lucruri, stări sau activități să fugim de noi.

Dar hai să fim și recunoscători, fără să ne balansăm între aroganța de-a afirma că „Eu nu am cont de Facebook și nici nu-mi fac” și lamentarea că “ Sunt dependent de Facebook, e complet inutil și mai bine n-ar fi”

Platforma asta mare, foarte profitabilă și care da, dă dependență, este o unealtă care se află în mâna ta, în mâna mea, a noastră! Asta înseamnă că mai mult contează cel care o folosește și cum!

  • Sunt și oameni faini, găsește-i! Fii tu unul din ei și expune-te, să te găsească ei.
  • Fii atent ce informații urmărești, la ce evenimente mergi, ce oameni ai în listă
  • Accesează doar reclamele care exprimă ceva din ce ești și ce ai nevoie
  • Promovează-te dacă ai o afacere sau doar bucură-te de avantajul de-a vorbi cu prietenii pe messenger rapid, când nu aveți timp de-o facea.
  • Fii responsabil cu paginile la care le dai like, să-ți ofere cu adevărat valoarea de care ai nevoie. Dacă nu, unlike-ul e disponibil.
  • Dacă vezi că tot dai scroll și citești tot și toate, iar dependența îți dă târcoale, fii atent la viața ta și ce faci în ea. Ce eviți să vezi, ce amâni, ce nevoi neîmplinite ai, de ce anume fugi. Informația nu e nicio putere, ci e doar o bibliotecă ambulantă, în caz că nu o pui și-n aplicare.

Tu alegi cât să stai pe Facebook sau oriunde, deci alege înțelept și bucură-te cu decizia ta.

Amintește-ți să nu iei nimic de-a gata, ca și când ți se cuvine și trebuie să te servească pe vecie fără să faci tu nimic (indiferent că e vorba de o platformă, de un om sau de orice altceva).

În concluzie, din punctul meu de vedere, facebook-ul este o oportunitate pe care majoritatea o simțim și majoritatea profităm de ceea ce ne oferă, doar că uneori alegem să fim nițel ipocriți și să căutăm doar hibele.

Indiferent că îți promovezi afacerea și câștigi clienți, cunoști oameni cu care creezi legături sau scrii statusuri în care te plângi de ceva…asta e ceva de care trebuie să fim recunoscători că putem s-o facem în secolul ăsta.

Iar conexiunea cu oamenii nu se pierde doar pentru că există o platformă de care suntem dependenți.

Conexiunea cu oamenii se pierde pentru că nu o construim noi și preferăm să fugim de munca pe care o presupune, iar faptul că suntem singuratici, introvertiți sau aroganți ne ține legați de-a comunica doar în online. Ceea ce totuși, chiar și așa, e un foarte mare avantaj.

Fii atent la tine când te mai simți singur. Pe internet se află miliarde de oameni. Poate unii sunt ca tine/pentru tine. Dar nu-i vezi pentru că blamezi tehnologia și te uiți nostalgic în trecutul cu scrisorile, în loc să vezi oportunitatea din față.

Te îmbrățișez cu dragoste!

Raluca Muresan

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *